Superficialitatea este una dintre slabiciunile omului din secolul in care traim.Daca lumea are nevoie de ceva astazi aceasta nevoie nu este de oameni mai destepti si inzestrati intelectual, ci de oameni mai profunzi.
Prin disciplinare in viata de credinta Tatal ne cheama sa trecem de la ceea ce este de suprafata la ceea ce este profund. Disciplinele spirituale sunt cele prin care invatam cum sa traim explorand adancimile relatiei cu divinitatea si sa devenim chiar noi raspunsuri la intrebarile acestei lumi intunecate in care traim.
Scopul disciplinei spirituale este sa ne elibereze de sclavia unei vieti concentrate asupra sinelui in care teama si nesiguranta sunt cele care ne domina si sa traim o viata in care sufletul nostru va experimenta adevarata bucurie, satisfactie si implinire.
Sa avem o astfel de viata nu este doar pentru o anumita categorie de crestini. Prima cerinta este sa tanjim dupa o relatie mai profunda cu Dumnezeu asa cum atat de frumos descrie psalmistul aceasta traire in Psalmul 42:1,2.
“Un adanc cheama un alt adanc” spune tot el in vs.7. Acolo in adancul fiintei noastre trebuie sa privim si sa cautam sa ne intalnim cu Dumnezeu. Dar atat de usor ne lasam prinsi in superficialitatea acestei vieti pamantesti incat profunzimile sunt din ce in ce mai rar experimentate.
Cand incercam sa atingem adancurile finite noastre trebuie sa depasim doua obstacole majore: Primul consta in influenta negativa a acestei lumi materiale, fizice in care traim. Este greu sa experimentezi ceea ce este profund cand aproape tot ceea ce te inconjoara este superficial. Al doilea obstacol este cel practic. Omul nu stie cum sa exploreze viata interioara. In biserica primului secol vedem ca nu a fost nevoie sa se explice ce inseamna meditatia, rugaciunea, postul, inchinarea sau slujirea, pentru ca acestea erau practici obisnuite ale oamenilor de atunci. Nimeni nu avea nevoie de studii de specialitate inainte sa posteasca. Postul era ceva absolut normal. Toata lumea stia cum se practica si pentru ce se practica. Astazi trebuie sa avem predici speciale si studii in biserica ca sa invatam cum se tine postul si care sunt beneficiile pe care le aduce in viata crestinului.
Superficialitatea lumii in care traim ne obliga sa invatam cum trebuie traite aceste practici spirituale. “Pentru o viata sanatoasa respectati cele trei mese principale ale zilei.” Asta este realitatea in care traim astazi. Apoi se mai poate intreba cineva de ce societatea este in starea in care este, de ce institutia familiei a decazut, de ce relatiile dintre oameni sunt la pamant si de ce biserica este atat de slaba in a reflecta slava lui Dumnezeu?
Aceasta este lucrarea diavolului in vremurile din urma in care traim. De aceea rugaciunile sunt slabe in putere, cantarile sunt fara viata, citirea bibliei este vazuta mai mult ca o datorie decat o nevoie a sufletului, iar mersul la biserica este mai mult pentru a ne tine sub control constiinta, nu pentru a descoperi slava lui Dumnezeu.
Aceasta stare a lumii ilusteaza consecintele pacatului din vietile oamenilor. Isaia descrie lumea in care traim in 57:20. Marea nu trebuie sa faca nimic deosebit pentru a arunca cu noroi si mal, sta in natura ei sa faca acest lucru. La fel este si cu oamenii care traiesc condusi de pacat. Nu trebuie sa faca nimic deosebit pentru a-i rani pe cei din jur, vine ca ceva natural. De acea avem nevoie sa luptam impotriva acestui curent promovat de satan cu o puternica vointa si cu multa determinare.
Disciplinele spirituale deschid in viata noastra usa catre neprihanire. Pe masura ce noi ne dorim cu ardoare sa experimentam profunzimile vietii cu Dumnezeu, El incepe sa lucreze in noi neprihanirea Sa. Dreptatea lui Dumnezeu nu o putem obtine prin propriile eforturi, ci este un dar divin, Romani 5:17-21.
Tocmai din aceasta cauza suntem tentati sa credem ca daca neprihanirea este un dar de la Dumnezeu, atunci nu depinde de noi sa facem ceva ca sa fim transformati. Intr-adevar eforturile noastre nu sunt suficiente si neprihanirea este un dar de la Dumnezeu, dar concluzia este gresita. Avem si noi partea noastra in lucrarea pe care Creatorul o face in noi. Dumnezeu ne-a dat disciplinele spirituale ca un mijloc de a primi harul Sau, Galateni 6:8. Disciplinarea noastra ii permite lui Dumnezeu sa lucreze in noi si sa ne transforme dupa chipul lui Cristos. Disciplina spirituala ne face sa devenim un sol in care Dumnezeu poate semana, o cladire pe care El o poate restaura ca sa ajunga din nou la stralucirea pe care a avut-o candva.
Pe masura ce umblam pe aceasta cale a disciplinarii spirituale vom observa schimbari in noi pe care am incercat sa le facem de multa vreme dar fara succes. Astfel permitem dragostei divine sa puna stapanire pe duhul nostru si sa ne influenteze obiceiurile zilnice. Abia atunci roada Duhului Sfant va fi o realitate in viata noastra si nu va mai trebui sa facem mereu eforturi ca sa fim blanzi, rabdatori, buni sau iubitori. Ne va veni natural sa fim astfel.
Numai printr-o astfel de viata omul lui Dumnezeu va reusi sa se detaseze de materialismul acestei lumi si sa traiasca ca un cetatean al cerurilor, Romani 14:17.
Disciplinele spirituale au fost lasate de Dumnezeu pentru binele nostru. Ele au scopul de a aduce in vietile noastre abundenta de binecuvantare din partea lui Dumnezeu. Dintre cele mai importante discipline spirituale as aminti sase: meditatia, rugaciunea, studiul, postul, inchinarea si slujirea.
Trebuie insa sa avem grija ca din prea multa ravna sa nu facem din aceste discipline niste legi care sa ne sufoce fie pe noi fie pe ceilalti. Domnul Isus ne spune in Matei 5:20 ca trebuie sa depasim neprihanirea carturarilor si a fariseilor. Si vreau sa va spun ca multi dintre noi, poate ca toti suntem inca departe de ceea ce erau dispusi sa faca carturarii si fariseii pentru a implini voia lui Dumnezeu. Cu toate acestea manifestarile neprihanirii lor erau unele exterioare. Neprihanirea lor consta in controlarea aspectelor externe si adesea includea si manipularea celorlalti.
Masura in care noi ajungem sa intrecem neprihanirea carturarilor si a fariseilor consta in cat de mult se vede in vietile noastre lucrarea pe care Dumnezeu a facut-o in interiorul nostru.
Cand disciplinele spirituale degenereaza si sunt transformate in legi de urmat, sunt folosite pentru manipularea si controlarea oamenilor. Atunci cand faci din ele legi si porunci, acestea aduc prejudecata, mandrie si frica. Mandrie si prejudecata pentru ca te fac sa te vezi mult mai bun decat ceilalti si frica pentru ca nu reusesti sa ii controlezi pe ceilalti asa cum ti-ai dori.
Lumea in care traim inseteaza dupa oameni transformati, oameni profunzi care nu se lasa condusi de materialismul si superficialitatea societatii moderne. O sa inchei cu o vorba inteleapta care ii apartine lui Tolstoi. El spunea ca “multi se gandesc cum sa schimbe umanitatea, dar nimeni nu se gandeste cum sa se schimbe pe sine.” Schimbarea incepe de fiecare data cu mine. Nu o sa schimbam pe nimeni pentru Cristos, daca nu ii apartinem noi cu totul lui Cristos. Iar acest lucru nu este posibil fara disciplina in viata noastra de credinta.