Galateni 2:20
Aceasta stare de care vorbeste apostolul Pavel in epistola catre Galateni este cea mai inalta treapta pe care un crestin o poate atinge aici pe pamant. Ce declaratie si marturie mai frumoasa poate sa fie un crestin decat sa arate intregii lumi ca: “acum nu mai traiesc eu, ci Cristos traieste in mine.” Insa lucrul acesta este greu de inteles, dar si mai greu de trait. Este mult mai usor de inteles si de acceptat ca Domnul Isus a murit pentru pacatele noastre; ca prin moartea Sa am fost impacati cu Dumnezeu; ca mania lui Dumnezeu a cazut asupra Lui si nu va mai cadea asupra noastra; ca El mijloceste in ceruri pentru fiecare care este in legamant cu El. Dar cum sa inteleg si sa accept ca desi eu inca respir, gandesc, ma lupt si ma ostenesc, totusi altcineva traieste in locul meu?
Pentru a intelege acest lucru cred ca trebuie sa vedem mai intai de toate felul in care ne-a creat Dumnezeu ca oameni. In primul rand am fost creati pentru a fi vase. Sa citim Fapte 9:15 si Romani 9:20-23. Calitatea si scopul unui vas este acela de a fi umplut. Asadar Dumnezeu a creat omul cu caracteristicile unui vas pentru a putea pune mai apoi ceva in el. Omul nu poate trai decat in legatura cu ceva spiritual si inlauntrul sau se va gasi fie Duhul lui Dumnezeu, fie duhul celui rau. Atatia oameni cred ca traiesc dupa capul lor, ca deciziile pe care le iau le apartin in totalitate, dar se inseala amarnic. Fiecare decizie pe care o luam este influentata de cel ce are mai multa putere in noi. Cand Domnul Isus le vorbea ucenicilor despre sfarsitul Sau care se apropia, Petru spune: “sa te fereasca Dumnezeu sa ajungi Tu la cruce.” Care este reactia lui Isus la cuvintele lui Petru? “Inapoia mea satano.” L-a numit Cristos pe Petru Satana? Cu siguranta ca nu, dar gandul lui Petru a fost influentat de satan. Isus s-a adresat celui care a fost autorul gandului lui Petru, satana.
In Scriptura se vorbeste despre un numar foarte mare de duhuri care pot sa influenteze si sa locuiasca intr-un om: duh de frica, duh de cearta, duh de barfa, duh de indoiala, duh de gelozie, duh de invidie. Toate aceste duhuri pun stapanire pe om si-l influenteaza, incluzandu-i aici si pe crestni. Vestea buna este ca noi am primit ceva ce ne poate da biruinta asupra acestor duhuri,ceva ce lumea nu are. Sa citim 1 Ioan 4:1-6. Adesea ma intreb cum pot atatia oameni basmele si povestile superstitioase care inconjoara invatatura bisericii traditionale din aceasta tara. Raspunsul este simplu. Ei sunt stapaniti de un duh de ratacire. Apostolul Ioan spune ca poti sa ai duhul adevarului in tine sau sa fii condus de duhul ratacirii
In Matei 12:43-45, Domnul Isus compara omul cu o casa care nu poate sta goala. Cineva trebuie sa o locuiasca. Asadar nimeni nu traieste de capul lui. Fiecare om este influentat in gandire, simtire si traire de diferite duhuri. Fiecare dintre noi am spus, “mi-a venit o idee sau un gand.” Dar cati ne-am intrebat de unde ne-a venit? Cine mi-a trimis acest gand? De aceea apostolul ne indemana sa deosebim duhurile pentru ca nu toate sunt de la Dumnezeu. I-as avertiza pe tori cei pocaiti care obisnuiesc sa spuna “am primit un indemn de la Domnul” sa fie siguri ca este de la Domnul acel indemn. Ei poarta responsabilitatea aducerii lui Dumnezeu in discutie in vederea rezolvarii unei anumite probleme. Trebuie sa acceptam si sa intelegem ca traim intr-o lume spirituala si ca exista o multitudine de duhuri care ne influenteaza gandurile, deciziile si actiunile din fiecare zi. Haideti sa vedem si un exemplu despre cum Duhul Sfant a influentat lucrarea apostolilor. Sa citim din Fapte 16:6-8.
Atunci cand cumparam sau vindem o casa trebuie sa facem un act de vanzare cumparare. Dar actul nostru nu este insa valabil fara autorizare din partea unui notar. Apostolul Pavel spune in Romani 6 ca la botez fiecare am semnat un act prin care ne-am schimbat atat cetatenia cat si stapanul caruia ii slujim. Dar acest act trebuia sa fie semnat de cineva. Notarul in cazul nostru a fost Isus. El a autorizat tranzactia semnand cu sangele Sau si pecetluindu-l cu Duhul Sfant. Atunci spune apostolul Pavel ca a avut loc transferul nostru din imparatia intunericului in imparatia luminii, Coloseni 1:13.
Astazi se intampla adesea ca atunci cand trebuie sa dam exemplul de cum nu trebuie sa fie biserica, sa aratam cu degetul spre biserica din Corint: curvie, certuri, procese intre frati, betie, chefuri la luarea Cinei Domnului. Ce parere ar avea bisericile legaliste de astazi care dicteaza fiecare aspect din viata credinciosilor de o astfel de biserica? Biserici care impun reguli pe care Scriptura niciodata nu le impune pentru a parea mai spirituale, dar care nu fac decat sa incurajeze legalismul si prejudecata. Cati dintre crestinii de azi i-ar considera frati pe unii ca cei din Corint? Cred ca am fi numarati pe degete. Ce spune insa apostolul Pavel despre acei pacatosi si necredinciosi cum i-ar numi multi dintre pocaitii de azi? Sa citim 1 Corinteni 6:19. Aici este un lucru din care avem multe de invatat. Poate ca Duhul lui Dumnezeu era stins in ei, intristat sau impiedicat sa lucreze cu putere, dar El era acolo. Si eu ma numar printre cei multi care mai au de invatat cand vine vorba de profunzimea lucrarii lui Dumnezeu prin Isus Cristos in oameni, in ciuda superficialitatii in traire pe care unii o arata uneori. Fiecare trebuie sa avem o certitudine cu privire la pocainta inimii noastre, a autenticitatii botezului facut si a primirii Duhului Sfant.
Sunt categorii de credinciosi care cred ca trebuie sa existe o experienta miraculoasa a primirii Duhului Sfant. Ca trebuie sa simti ca Duhul Sfant vine sa locuiasca in viata ta. Dar noi ne incredem in simturile noastre sau in ceea ce cuvantul lui Dumnezeu ne spune? Daca Scriptura spune ca prin credinta, pocainta si botez devenim purtatori ai Duhului Sfant, cum sa spun ca acest lucru nu este de ajuns? Ca am nevoie si de alte dovezi ale primirii Duhului lui Dumnezeu. Credinta in Isus si supunerea fata de voia Sa, aduce automat in viata acelui om prezenta Duhului Sfant. Crestinul nu traieste prin simturi, ci prin credinta.
Pavel spune in Romani 8:1-2 ca legea mortii a fost inlocuita cu legea Duhului care da viata. Cum poti trece de la moarte la viata si de la intuneric la lumina? Este ca si cum am sta noaptea in casa cu lumina aprinsa. Ce s-ar intampla daca am stimge toate luminile? S–ar face intuneric in toata casa. Ce se intampla cand aprindem inapoi toate luminile? A disparut intunericul. Nu. El este inca acolo, dar a fost biruit de lumina. Intunericul este la el acasa in lumea aceasta. Nu dispare niciodata. Dar poate fi inghitit de puterea luminii. De aceea apostolul spune in Romani 7 “eu stiu ca nimic bun nu locuieste in mine, adica in firea mea…” In intunericul firii mele pamantesti nu traieste nimic bun, dar cand lumina Duhului Sfant se aprinde in mine, intunericul chiar daca ramane inca acolo, este biruit, 1 Ioan 1:7. Trebuie sa simt in permanenta aceasta putere de iluminare a Duhului sfant in mine? Cu siguranta ca nu. Uneori il simt, alteori nu, dar stiu prin credinta ca El este prezent in mine. Prezenta Duhului lui Dumnezeu in mine ma face sa ma simt viu in fiecare zi, chiar si in acele zile in care lucrurile nu merg asa cum mi-as dori. Domnul ne spune sa dam tot ce avem mai bun, sa luptam lupta cea buna si sa ne impotrivim diavolului, stiind ca in toate acestea vom fi impulsionati si intariti de Duhul Sfant.
In incheiere vreau sa va spun ca astazi Sibiul vede din Cristos atata cat ii arati tu si cu mine. Cat Cristos este in noi, atata vede si Sibiul. Dumnezeu ne-a facut purtatori de Cristos. Intelegem noi privilegiul, dar mai ales responsabilitatea pe care le-am primit de la Dumnezeu? Ma rog Domnului ca aceste lucruri sa ne ajute sa intelegem mai bine ce inseamna ca astazi sa nu mai traim noi, ci sa traiasca Isus Cristos prin noi.