Matei26:31-35 Marcu14:66-72 Luca 22:31-34 Ioan 21:15-19
“Am cazut, dar am fost ridicat” de El, de Isus stanca si puterea mea. Sunt cuvinte pe care foarte multi copii ai Domnului le-au rostit. Iar cei ce le-au rostit se numara printre cei binecuvantati, pentru ca nu caderea este cea mai mare rusine, ci sa nu ii ingadui lui Isus sa te ridice si astfel sa sfarsesti in rusine. O sa vorbim astazi despre apostolul Petru, un om simplu, fara scoala, a carui viata era orientata asemenea vietii celor mai multi, asupra castigarii existentei pentru el si familia sa. Un om care nu putea spera decat sa prinda indeajuns de multi pesti pentru a-I putea vinde si astfel sa asigure necesarul de trai al familiei sale. Un om care probabil ca isi propusese sa traiasca toata viata in satul sau micut si neinsemnat din Galilea, trudind din greu pentru painea sa, iar la batranete sa gaseasca alinare in realizarile copiilor si nepotilor sai, asa cum se intampla cu marea masa a oamenilor. Cam la asta se rezuma orizontul celor mai multi dintre oameni. Insa in viata acestui om a aparut Isus, care i-a spus: “Petru lasa navoadele tale, casa, familia ta si urmeaza-ma, caci te voi face pescar de oameni.” Vino Petre caci am o misiune pentru tine. Viata ta nu va mai fi deloc asa cum credeai ca o sa fie. De fapt nu doar ca viata ta va fi altfel, o sa iti intorc intreaga lume cu susul in jos. Iar dupa ce iti voi intoarce eu tie lumea cu susul in jos, vei rascoli tu lumea pentru Mine. De astazi nimic nu va mai fi asa cum a fost sau cum te gandeai ca va fi. Si surprinzator Petru a raspuns cu DA chemarii Domnului Isus si dupa mai bine de trei ani in scoala Domnului a fost cel care a dat raspunsul la cea mai mare intrebare rostita pana atunci: “Cine zice lumea ca sunt Eu” i-a intrebat Isus? “Tu esti Cristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu” a raspuns Petru. Atunci Petru a primit de la Isus un compliment extraordinar: “Tu esti Petru si pe aceasta stanca voi zidi biserica Mea.” Si totusi ceva nu era in regula in Petru. Ceva avea nevoie sa fie indreptat. Sa recitim cuvintele Domnului Isus din Luca 22:32 “Cand te vei intoarce la Dumnezeu, sa ii intaresti pe fratii tai.”De unde sa se intoarca Petru? Din scoala umilintei. Petru avea nevoie sa cada inainte sa fie ridicat pentru scopul pe care Isus il avea pentru viata sa. In ciuda faptului ca avusese descoperiri extraordinare cu Domnul. Asistase la cele mai mari minuni facute vreodata de cineva, fusese martor ocular al schimbarii la fata a Domnului Isus si auzise glasul Dumnezeului atotputernic, ceva era inca in neregula cu Petru.
Vedeti, Petru avea planul sau propriu in ceea ce il priveste pe Isus. El credea ca Isus se va proclama Imparat in Israel, iar el va fi mana sa dreapta. Nu o data il regasim certandu-se cu Iacov si Ioan din aceasta cauza. Petru avea in minte o pozitie si un statut in Imparatia fizica a lui Isus si nu vroia ca cineva sa ii ameninte aceasta pozitie. Chiar inainte de rastignirea Domnului Isus, inainte de Cina, Petru era preocupat de aceeasi problema a celui care va fi mai mare dintre ei. Problema lui Petru este si problema noastra a tuturor “Eul”. Domnul Isus a vazut ca Petru vedea in El un instrument de afirmare in societate. Domnul a mai vazut deasemenea in Petru o incredere exagerata in sine si o atitudine de superioritate fata de ceilalti. Aceasta este o problema reala si a unora dintre noi. Sa recitim Matei 26:33. Cu alte cuvinte Petru spune: “Doamne poate ca astia se vor lepada de Tine, dar eu nu voi face asta. Poate ca ei vor fugi, dar eu nu o sa o fac.” Versetul 35 spune “mai bine mor impreuna cu Tine decat sa ma leapad de tine.” Eul lui Petru trebuia zdrobit, trebuia sa fie infrant. De aceea Domnul ii spune: “satana a cerut sa va cearna. Dar eu m-am rugat…” nu ca sa nu va cearna, ci ca sa nu vi se piarda credinta. Dumnezeu a ingaduit cernerea ucenicilor pentru ca avea un scop prin aceasta. Caci “toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce il iubesc pe Dumnezeu.” Eul lui Petru trebuia sa cunoasca umilinta.
Francisc D’Assisi, a fost intrebat la batranete de ce crede ca a fost ales tocmai el de Dumnezeu pentru lucrari atat de mari. El a raspuns asa: “Dumnezeu probabil ca si-a spus ca vrea sa faca o lucrare pe care nici un om sa nu poata sa o consteste ca fiind doar a Sa. De aceea a ales pe cel mai slab si nevrednic om din Italia, adica pe mine, prin care sa-si faca lucrarea. Nu pot decat sa ma minunez ca a facut astfel de lucrari prin cineva ca mine.” Acesta este un om cu un duh zdrobit si infrant. Un om cum avea nevoie sa fie si Petru pentru ca Dumnezeu sa il poata folosi pentru lucrarile minunate pe care mai tarziu le-a facut prin el. Un om cum avem nevoie sa fim si noi, ca Dumnezeu sa faca ceva cu noi in lumea aceasta.
Cel mai greu de infrant pacat al omului este “Eul”. Eu vreau; mie mi se cuvine; eu sa fiu mare; eu sa primesc…eu, eu eu! Aflat in gradina Ghetsimani, Petru a crezut ca acela este momentul in care va incepe ascensiunea sa. De aceea cand autoritatile vin sa il aresteze pe Isus, el scoate sabia si ii taie urechea unuia dintre soldati. Insa spre surprinderea sa este mustrat de Domnul Isus pentru acest lucru si asista nedumerit si revoltat la predarea Celui despre care credea ca se va incorona ca rege peste Israel in curand. Nu intelegea cum cineva care avea puterile lui Isus se putea lasa legat si batjocorit de o mana de oameni. De aceea dupa arestarea lui Isus, alege sa urmareasca de la distanta desfasurarea evenimentelor intrebandu-se probabil: “Daca m-am inselat si acesta nu este de fapt Mesia? L-am urmat mai bine de trei ani si am renuntat la tot pentru El si acum iata-l cum sta ca un neputincios sa fie judecat. Daca El va fi condamnat, atunci cu siguranta ca si noi cei ce l-am urmat vom cadea dupa El.” In acele momente, in mijlocul acelor intrebari care il tulburau foarte tare, cuvintele unei slujnice cad ca un trasnet peste el: “Nu cumva esti si tu unul dintre ucenicii acestui Om?” Dar el s-a jurat ca nu il cunoaste. De trei ori a facut acest lucru.: “Nu il cunosc, va jur ca nu il cunosc pe acest om.” O lepadare completa din partea lui Petru. Biblia ne spune in Luca 22:60-62 ca in timp ce el inca se justifica a cantat cocosul, iar privirea Domnului Isus l-a strapuns ca o sageata infipta in inima. Acei ochi blanzi si calzi ai Domnului Isus ii patrundeau acum intreaga fiinta. Atunci Petru a iesit afara si a plans cu amar. Atunci si-a dat seama ca Isus era in control si ca nimic din ceea ce I se intampla nu era din cauza omului, ci prin voia Tatalui. Cred ca Petru nu s-a putut opri din plans o buna bucata de vreme. Ce remuscari a trait acest om in acele zile. Din cel ce se batea mereu cu pumnii in piept, acum cred ca se batea cu pumnii in cap.
Atunci Eul sau a fost zdrobit. In mintea lui nu se auzea decat “eu lasul” “eu tradatorul” “eu cel necredincios” “eu cel slab”. Din Petru cel mereu cu aere de superioritate si cu aspiratii de mare sef peste ceilalti, devenise acum omul care nu mai indraznea sa isi ridice capul din pamant. Eu care ma batusem cu pumnul in piept ca nu ma voi lepada niciodata de El. Eu care ii promisesem. Eu care ma angajasem sa raman langa El. Unde sunt toate promisiunile mele? Cine se va mai incredere vreodata in cuvantul meu?
Dupa trei zile Mantuitorul a invins pe satana, pacatul si moartea si a inviat in slava. Atunci un inger se arata Mariei Magdalena, Mariei mama lui Isus si lui Salome si le spune ca Isus a inviat. Sa mearga sa spuna vestea cea mare si celorlalti. Sa citim Marcu 16:7. De ce spune oare ingerul “spuneti-le ucenicilor Lui si lui Petru?” Nu era si Petru unul dintre ucenici? V-ati intrebat vreodata de ce este adaugat numele sau in urma ucenicilor? Pentru ca prin ceea ce facuse in acea noapte, Petru se exclusese din numarul ucenicilor. Cu siguranta ca nu se mai considera vrednic sa fie cu ei. Dar Isus ii cunostea inima si cunostea durerea pe care Petru o simtea. De aceea se asigura ca si Petru sa fie informat de invierea Sa. Sa citim din Luca 24:9-12, reactia lui Petru la auzul vestilor despre invierea lui Isus. “A alergat!” “Oare mai am o sansa sa ii demonstrez Domnului meu ce inseamna pentru mine?” Cata bucurie trebuie sa fi simtit in acele moment Petru. Ce sentimente trebuie sa il fi incercat.
Apoi vine marea intalnirea de la Marea Tiberiadei despre care am citit in Ioan 21. Acolo Domnul Isus trebuia sa repare ceea ce Petru stricase. Asta este ceea ce se intampla de fiecare data cand noi hotaram sa facem ceea ce ne taie capul. Isus trebuie sa intervina si sa repare ceea ce noi am stricat. Petru se lepadase de trei ori, deci trebuia sa fie reabilitat tot de trei ori. Sa redeschidem la pasajul din Ioan 21. Domnul Isus incepe cu cel mai important lucru. Il intreaba exact ceea ce el afirmase intotdeauna despre el inainte de caderea sa, ca este deasupra celorlalti: “Simon, ma iubesti tu mai mult decat acestia?” Raspunsul lui Petru este de aceasta data mult mai ponderat si mai smerit “Da Doamne, Tu stii ca te iubesc!” Nu a mai fost la fel de arogant, punandu-se mai presus de ceilalti si nu i-a mai putut privi de sus. De trei ori a trebuit sa ii spuna Mantuitorului Sau ca il iubeste. Abia a treia oara Petru a inteles ca trebuia sa ii spuna ca il iubeste pentru fiecare lepadare de El.
Cat de minunat este Domnul nostru in felul in care il reabiliteaza si il ridica pe Petru din nou la locul pe care il conferise chiar El cand ii spusese ca pe marturia sa isi va zidi biserica. El nu il mustra cu asprime pe Petru. Nu ii cere sa se pocaiasca in fata tuturor. Sau sa ii promita ca nu va mai face asta niciodata. Atunci cand Domnul Isus ridica pe cineva care a cazut, o face cu iubire. El cand te ridica, te curata, te spala si te vindeca. Apoi te rupune in locul tau cel binecuvantat din imparatia Sa si iti acorda din nou increderea de a-l sluji. Iar Petru a fost cel ce a deschis calea spre mantuire a primilor trei mii de oameni.
Sa vedem acum care au fost urmarile caderii lui Petru. Sa citim mai intai din 1 Petru 1:5 “voi sunteti paziti de puterea lui Dumnezeu…” Nu va bazati pe voi insiva asa cum am facut eu. Sa nu credeti ca sunteti prea tari ca sa cadeti vreodata. Doar puterea lui Dumnezeu ne poate tine. Am inteles si eu acum ce inseamna sa fii sarac in duh. Nu putem sa stam in picioare decat daca suntem pe deplin dependenti de Dumnezeu. “Doamne daca Tu ma lasi din mana Ta chiar si pentru o clipa atunci s-a zis cu mine.” Sa citim si 3:15 ”sfintiti-l in inimile voastre pe Isus ca Domn…” Lasati-l sa va zdrobeasca Eul si incoronati-l pe El ca Imparat in viata voastra. Noi suntem doar niste vase si niste robi nevrednici. Aceasta a fost transformarea facuta de Dumnezeu in Petru. Acesta a fost scopul ingaduirii lui Dumnezeu ca satan sa il cearna. Iar atunci cand a fost in fata mortii Petru a spus ca el nu este vrednic sa moara ca Domnul Sau Isus, asa ca sa fie rastignit cu capul in jos.
Fiecare dintre noi am cunoscut ce inseamna sa cazi asemenea lui Petru. Am avut caderi mai mici sau mai mari. Dar fiecare l-am dezamagit pe Domnul nostru si ne-am lepadat de El prin ceea ce am facut sau nu am facut, prin ceea ce am spus sau nu am spus. Poate ca si noi simtim atintita asupra noastra privirea dezamagita si plina de durere a Domnului Isus. Nu doar pentru Petru a suferit Domnul Isus abuzul, umilinta, moartea si despartirea de Tatal. A facut-o si pentru mine si pentru tine. Vreau sa va asigur astazi ca reabilitarea este la indemana pentru fiecare dintre noi. Insa ca aceasta sa vina, este nevoie ca Eul nostru sa fie infrant si umilit. Doar asa vom putea sa il intronam si sa il sfintim pe Domnul Isus in inimile noastre, dupa care sa incepem sa traim increzandu-ne doar in puterea Lui. Sa incheiem ca o rugaciune cu cuvintele lui David din Psalmul 139:23-24. Amin!