2 Corinteni 5:10
Pare o intrebare usor deplasata avand in vedere ca cerurile si lacrimile nu sunt deloc compatibile. Dar oare multi vor sta fata in fata cu Domnul Isus si il vor privi in ochi, nu vor exista lacrimi de regret, de rusine sau de remuscare pentru zilele irosite si oportunitatile ratate de a-l sluji? Pentru vietile pe care le-au trait aici mai mult pentru satisfacerea nevoilor lor pamantesti decat pentru El?
Personal cred ca atunci cand vom sta in fata lui Isus, multi dintre noi nu ne-am putea opri din plans, daca nu ar veni Dumnezeu sa ne stearga lacrimile, asa cum citim in Apocalipsa 21:4. Dar oare cati dintre crestini se mai gandesc astazi ca va veni o zi in care chiar vor sta in fata scaunului de judecata al lui Isus Cristos?
“In ceruri ma voi multumi sa stau si pe ultimul rand, atata timp cat voi fi acolo”, spun unii crestini cand vorbesc despre momentul intalnirii lor cu Domnul Isus. Dar sunt oare este cuvinte semne ale smereniei lor sau al lipsei lor de interes si ravna pentru slujirea lui Cristos?
Citeam aceste cuvinte intr-o carte si mi-au atras atentia: “Crestinul ar trebui sa fie tot ce poate deveni pe pamant, a.i. sa poata fi tot ce poate deveni in ceruri.”
Crestinii care spun ca se multumesc si cu o coliba in cer, de cele mai multe ori vor sa aiba vila aici pe pamant. Cand vom sta fata in fata cu Isus, nimic din ceea ce am fost sau am avut pe pamantul acesta nu va mai conta. Dreptatea divina va fi pusa in aplicare si asa cum spune apostolul Pavel in Romani 2:11, “inaintea lui Dumnezeu nu este partinire.”
In prezenta lui Cristos imaginea noastra exterioara va fi umbrita de caracterul nostru launtric. Culoarea pielii, marimea veniturilor, a caselor si masinilor pe care le-am avut, parerea pe care am avut-o despre noi, renumele pentru care am muncit atat de mult vor fi total irelevante.
Predicatorul englez George Whitefield a spus ca singurul epitaf pe care si l-ar dori scris pe piatra sa de mormant este: “Aici odihneste George Whitefield. Si ce fel de om a fost el, se va vedea in ziua cea mare cand va sta fata in fata cu Cristos“
Cand vom sta in fata lui Isus Cristos vom sta individual si fiecare va raspunde pentru sine insusi, Romani 14:12.
Atat de mult ne stresam de ceea ce spun sau cred oamenii despre noi. In acea zi cand vom sta in fata lui Isus, nu ne va mai interesa pararea nimanui.Cand vom privi in ochii lui Isus nu va mai conta ce cred altii. Multi vor intelege abia atunci ca daca trebuia sa le pese de parerea cuiva pe pamant, acela era Cristos si daca era cineva de impresionat acela era Isus, nu oamenii.
Sunt multi crestini care nu dau acestui eveniment o importanta prea mare. Unii spun ca toti cei ce au crezut in Isus Cristos nici nu vor fi judecati, ci vor pasi direct in vesnicie gata sa imparateasca cu Cristos. Apostolul Pavel insa pare sa spuna altceva: toti ne vom infatisa in fata scaunului de judecata al lui Isus Cristos. Nimeni nu va face exceptie. Motivul pentru care acest lucru se va intampla il reprezinta primirea rasplatii cu privire la binele sau raul pe care l-am facut cat am trait pe acest pamant. Adica le felul in care am ales sa traim pazind poruncile Sale sau nu. Cred ca in acest verset Pavel risipeste speranta multor crestini ca nepasarea si ignoranta cu care adesea au tratat poruncile lui Cristos aici pe pamant, nu vor fi amintite niciodata. Ele vor fi amintite in acea zi. Toate faptele noastre vor fi descoperite in ziua cea mare.
Va aduceti aminte cand proorocul Natan l-a confruntat pe David cu pacatul lui? El i-a spus lui David dupa ce acesta s-a pocait ca Dumnezeu l-a iertat si ca nu va muri. Dar oare aici se opreste mesajul proorocului? Nu! El a continuat spunand ca desi a fost iertat si nu va muri, va fi aspru pedepsit pentru ca numele Domnului a fost batjocorit de neamuri din cauza lui. Pedeapsa sa a constat mai intai in faptul ca fiul sau care a venit pe lume din pacatul savarsit cu Batseba, a murit. Dar pedeapsa lui Dumnezeu nu s-a oprit aici. A continuat si cu restul copiilor sai. Amnon a violat-o pe sora sa Tamar, apoi a fost omorat de celalalt frate al lor, de Absalom, iar Abosolom a dorit sa-l omoare pe David ca sa-I fure tronul.
Ce ne spune Dumnezeu prin ceea ce i s-a intamplat lui David? Ca desi pacatul sau a fost ieratat pentru ca s-a pocait, totusi au existat consecinte pe care a trebuit sa le suporte pentru pacatul lui. Nimeni nu poate sa conteste faptul ca intrarea in cer se face pe baza harului lui Cristos si nu a noastra, dar modul in care traim aici pe pamant, va avea efecte in vesnicie.
Multi crestini traiesc astazi batjocorind numele lui Isus printre neamuri, iar daca se pocaiesc atunci cu siguranta ca nu vor muri, dar vor exista consecinte ale faptelor lor, Galateni 6:7-8.
Mai sunt crestinii care spun ca indiferent de faptele noastre de credinta ele nu pot cantari intr-atat de mult ca sa poata face o departajare intre crestini in ceruri. Cei care sustin cu inversunare aceasta idee, citeaza pasajul din Efeseni 2:8-9. Dar de ce sa ne oprim acolo si sa nu citim si versetul zece care le completeaza pe cele doua? Pentru ca multi aleg doar ceea ce vor si ceea ce le place sa auda din Scriptura. Daca nu ar conta cu nimic faptele noastre de credinta de ce ar spune Pavel cu incredere in 1 Corinteni 3:8 ca fiecare isi va primi rasplata pentru stradania sa.
Departe de mine gandul sa spun ca faptele noastre de credinta sunt mai presus de harul lui Cristos sau conteaza mai mult pentru justificarea noastra inaintea lui Dumnezeu, dar oare in functie de acestea nu vor exista masuri diferite ale rasplatii si responsabilitati diferite pe care le vom primi fiecare in ceruri, unii mai mici, iar altii mai mari.
Cu siguranta ca nici cele mai bune fapte ale noastre nu sunt vrednice de ceruri, doar Cristos le poate face acceptabile inaintea Tatalui. Dar oare nu va fi nici o diferenta intre crestinul lenes, indolent si nepasator care nu gaseste placere in slujirea si marturisirea lui Cristos, in inchinare, in studiu si rugaciune si aceia care slujesc cu pasiune si ravna suferind zi de zi pentru evanghelie?
Oare seriozitatea in slujirea lui Cristos pe pamant nu va aduce si responsabilitati mai mari in ceruri? Matei 25:21.
Ma gandesc in acest context si la cuvintele scripturii din Evrei 6:10. Dumnezeu a promis ca ii va rasplati pe copii sai. Dar este foarte important de vazut ce fel de copiii trebuie sa fim ca sa primim aceste rasplati. Va reamintesc ca nu vorbim aici despre accesul in ceruri, ci despre ce se va intampla dupa acea. Deasemenea nici nu imi permit sa spun mai mult decat spun scripturile pentru ca as fi aspru pedepsit de Dumnezeu daca mi-as permite sa fac eu predictii pe baza intelegerii mele.
Eu doar ridic cateva intrebari care ma framanta pe masura ce cercetez cuvantul lui Dumnezeu si care poate ca va vor framanta si pe voi. Pana la urma nu ar trebui sa avem toti aceleasi preocupari, framantari, dorinte, aceeasi vorbire si simtire, si acelasi scop in viata? Teoretic da! Dar practic, nu intotdeauna.
In cele din urma mai sunt crestini care spun ca sa ii slujesti lui Cristos pentru rasplata este un act de egoism si ca slujirea trebuie sa vina strict din dragoste. Dar sa ne gandim o clipa la jucatorii de fotbal. Ei cand joaca pe teren dau tot ce au mai bun doar din placerea lor pentru joc? Cu siguranta ca iubesc fotbalul, dar dau ce au mai bun si pentru ca astfel vor fi recompensati de patronul echipei, laudati de antrenor si respectati de fani. Da, trebuie sa il slujim in primul rand lui Cristos pentru ca il iubim si pentru ca este vrednic de slujirea noastra, dar si pentru ca vrem ca Isus sa ne considere vrednici sa domnim impreuna cu El in ceruri. Vrem sa vada ca am putut fi credinciosi in lucrurile mici aici pe pamant si suntem vrednici sa fim responsabili peste lucrurile mari din ceruri.
Marele evanghelist Jonathan Edwards spunea: “Am decis sa obtin pentru mine aici pe pamant cat mai multa fericire pentru lumea cealalta si sa lupt pentru aceasta cu toata taria, puterea, vigoarea si vehementa, ba chiar sa ma lupt pana la epuizare in orice fel imaginabil pentru a avea parte de ea.”
Rasplatile noastre ceresti vor fi pe masura credintei cu care ne implinim responsabilitatilor aici pe pamant.
Predicatorul A.J.Gordon spunea: “Nu ma pot gandi la o recunoastere divina finala care sa asigure aceeasi rasplata in slava si bucurie pentru un crestin lenes, indolent si neroditor si pentru un crestin plin de zel, devotat si rodnic.” Asa cum paharul de apa dat in numele lui Isus nu va fi uitat, nici crestinii lumesti, ingaduitori cu poftele lor si lenesi nu vor fi uitati.
Acum, nu as vrea sa credem ca atunci cand vom sta fata in fata cu Isus, Dumnezeu isi va revarsa mania peste noi pentru ca ne-am slujit mai mult noua decat Lui. Acea mania a fost luata deja de Cristos asupra Sa la Golgota.
Daca nu traim cu pasiune pentru a-l sluji pe Isus aici pe pamant, nu manie este ceea ce vom vedem in acea zi in ochii Lui, ci dezamagire. Iar acest lucru va durea ingrozitor de tare. Am prefera atunci orice fel de mustrare si disciplinare in locul acelei priviri din partea celui ce a renuntat la tot si a suferit cumplit pentru noi.
Imi aduc aminte perfect ziua cand l-am mintit pe tatal meu privindu-l in ochi, iar el stia care este adevarul. M-a chemat la el si in timp ce se uita fix in ochii mei, mi-a spus doar atat: “Sunt foarte dezamagit de tine. Mi-ai frant inima.” Va marturisesc ca as fi preferat atunci orice fel de pedeapsa sau disciplinare decat sa trebuiasca sa vad acea dezamagirea din privirea sa. A fost o imagine si niste cuvinte care m-au durut cu mult mai mult decat 10 lovituri de curea. Aceste lucruri mi-au ramas in minte pana astazi, desi au trecut aproape 15 ani de atunci. Cum credeti ca ne vom simti cand vom citi dezamagirea in ochii lui Isus, sau cand vom auzi: “De atat de multe ori mi-ai frant inima, dar eu totusi te iubesc.”
Asadar, vor fi lacrimi in ceruri? Pana la urma ce sunt lacrimile? Sunt manifestarea exterioara a sufletului care sufera. Atunci cand vom sta fata in fata cu Domnul Isus si toata viata ne va fi prezentata, cred ca sufletele multor crestini vor plange in acea zi de dezamagirea si rusinea care adesea au caracterizat viata lor de aici de pe pamant.
Fiecare zi pe care o primim de la Dumnezeu pe acest pamant este fie un castig fie o pierdere daca o privim din perspectiva intalnirii inevitabile cu Isus Cristos. Iar de felul in care traim astazi va depinde ce fel de cuvinte vom auzi din gura lui Isus maine. Asadar, Domnul sa ne cerceteze inimile la fiecare ca modul in care decidem sa traim azi pe pamant sa fie o investitie sigura pentru vesnicie.