Luca 23:44-46
In Africa crestinii se roaga la Dumnezeu ca atunci cand mor, sa aiba parte de o moarte buna. Prin moarte buna ei nu inteleg o moarte fara durere sau suferinta, ci sa aiba posibilitatea ca inainte sa moara sa isi poata strange familia in jurul lor si sa ii indemne la o viata evlavioasa care sa aiba ca finalitate o reintalnire glorioasa in ceruri. Prin moartea Sa pe cruce, Isus ne-a lasat mostenirea unei morti bune, una in care putem sa ne incredintam duhul in mainile Tatalui.
Omul este trup, suflet si duh. Duhul este cel care ne face capabili ca spre deosebire de animale, sa putem avea partasie cu Dumnezeu. Atunci cand Isus a murit a facut-o in pace, incredintandu-si duhul in mainile Tatalui. De aceea Pavel s-a rugat in 1 Tesaloniceni 5:23 ”Dumnezeu sa va pastreze intreaga fiinta, duhul, sufletul si trupul vostru fara pata la venirea Domnului nostru Isus Cristos.”. Aceasta este unitatea a ceea ce suntem noi ca fiinte vii create dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.
De ce credeti ca evanghelistul a spus cand a vorbit despre moartea Domnului Isus: “Tata in mainile Tale imi incredintez Duhul”, si nu a spus doar “Isus a murit.”? Pentru ca este foarte important sa intelegem ca moartea in trup nu este sfarsitul, ci inceputul unei noi existente. Corabia vietii noastre va infrunta multe furtuni si primejdii in navigarea spre destinatie sa, insa in mijlocul incercarii putem sa stim ca daca il lasam pe Isus Cristos sa fie carma vasului nostru vom ajunge in siguranta in port, Evrei 6:19-20. Ceea ce este foarte important sa intelegem este ca Domnul Isus nu a primit doar binecuvatarea din mainile Tatalui, ci a primit si suferinta. Pana in ultima clipa Mesia s-a supus desavarsind planul lui Dumnezeu. Isus a murit in ziua cand comform traditiei evreiesti mielul de paste era sacrificat si nu doar atat. El a murit si in intervalul orar in care mielul era sacrificat in acea zi. In Ioan 18:28 citim ca ziua mortii lui Isus era chiar cea a jertifirii mielului. Apoi in Exod 12:6 citim ca acest lucru se intampla intre ora 3-5 pm, exact intervalul orar in care Domnul Isus a murit comform cuvintelor evanghelistului Matei din capitolul 27. Este extraordinara exactitatea cu care Dumnezeu Tatal si-a implinit planul pentru care isi trimisese Fiul pe acest pamant, acela dea mantui lumea, Ioan 1:29. De aceea nu incetez sa va spun ca nu orice fel de slujire este acceptata de Dumnezeu. Ca nu putem sa il multumim pe Tatal doar implinind poruncile care nu ne costa nimic, ci implinind intocmai planul Sau pentru vietile noastre. Credeti ca daca Fiul Sau a trebuit sa implineasca intocmai voia Sa, fara sa aleaga o cale mai usoara, noi putem sa alegem sa Il slujim in termenii nostri?
Viata lui Isus nu a fost luata de catre om, ci a fost daruita de El pentru om. Domnul Isus a fost mereu in control, de la inceput si pana in ultima clipa a vietii Sale. Isus a fost in control cand dormea in corabia care statea sa se scufunde din cauza furtunii, a fost in control cand soldatii au venit sa il aresteze, dar si in orele petrecute pe cruce. El a stiut in permanenta ca acesta este planul Tatalui pentru viata Sa si ca trebuie sa se supuna voii Sale pana la capat. Sa citim Matei 26:48-54 si Ioan 19:10-11. Prin viata Sa trebuia sa se implineasca Scripturile, iar prin vietile noastre oamenii trebuie sa citeasca Scripturile. Fara supunere nimeni nu poate avea siguranta cand va sta inaintea lui Dumnezeu.Tocmai acest adevar il intareste Domnul Isus in Matei 7:21.
Nici unul dintre noi nu va muri din cauza cancerului, a unui infarct, din cauza unui sofer beat sau orice altceva. Fiecare vom muri cand Tatal hotaraste acest lucru, la timpul potrivit ales de El. Nu circumstantele nefericite, oamenii sau bolile sunt cele ce ne sfarsesc viata pe acest pamant, ci momentul cand s-a implinit planul Creatorului pentru viata noastra. Desi mainile oamenilor sunt responsabile pentru multe nenorociri, totusi mainile lui Dumnezeu au ultimul cuvant. De aceea putem avea nadejde in cuvintele Domnului din Ioan 10:27-29.
Citeam ca intr-un trib din Africa atunci cand un crestin moare, despre el nu se spune ca “a plecat”, ci ca “a ajuns” Atunci cand Jan Hus unul dintre marii reformatori a fost condamnat la moarte in 1425, episcopul si-a sfarsit ceremonia cu urmatoarele cuvinte: “acum incredintam sufletul tau diavolului.” Dar Hus a raspuns: “Imi incredintez duhul pe care Tu l-ai rascumparat in mainile Tale, Doamne Isuse Cristoase.” Desi a murit ars pe rug, Hus a plecat din acesta lume triumfator, stiind ca si-a sfarsit viata implinind voia Mantuitorului Sau si ca duhul sau urma sa fie in acea zi in mainile Tatalui. O viata traita in supunere.
Dumnezeu nu i-a promis Fiului Sau o viata si o moarte linistita si nu ne-o promite nici noua. Dar ne promite ca vom ajunge in siguranta acasa daca ne supunem lui. Desi trupul Sau era zdrobit de loviturile primite si frant sub greutatea crucii, iar chipul sau era desfigurat, Isus stia ca duhul Lui va fi in siguranta in mainile Tatalui pentru ca s-a supus voii Sale pana la capat. Daca ne dorim sa avem aceeasi siguranta cand vom pleca din lumea aceasta atunci, trebuie sa traim supunand-ne in fiecare lucru, mic si mare voia divine. Daca l-am imbratisat cu adevarat pe Isus cel rastignit si o sa traim fara sa ne rusinam de El atunci el va astepta sa ne imbratiseze cand plecam din viata aceasta si nu se va rusina de noi. O sa inchei aceasta predica cu imaginea extraordinara a intalnirii lui Stefan cu Mantuitorul Sau. Este imaginea triumfului prin supunerea totala, Fapte 7:54-59. Cand Stefan a plecat din aceasta lume a plecat avand parte de o moarte chinuitoare, dar aflat in pragul mortii, in agonie,, l-a vazut pe Isus Cristos care il astepta cu bratele deschise sa ii duca duhul in siguranta in vesnicie.