Atunci cand Mesia a fost dus in fata marelui preot si apoi in fata lui Pilat I s-a cerut sa vorbeasca in apararea Sa, dar El a ales sa taca. Astfel au fost implinite cuvintelor profetului Isaia care il anuntase pe Mesia ce urma sa vina cu mai bine de 600 de ani in urma: “cand a fost asuprit si chinuit, El nu si-a deschis gura ca un miel care este dus la taiere si ca o oaie care tace inaintea celui ce o tunde, tot asa nici El nu si-a deschis gura.”
Insa in momentul in care a fost rastignit pe cruce, Mantuitorul ne-a lasat o parte a testamentului Sau in ultimele Sale cuvinte. Asadar o sa avem in saptamanile urmatoare o serie de lectii pe care le-am numit testamentul lui Isus de pe cruce.
Testamentul iertarii
Luca 23:34
Iertarea este un lucru extraordinar de greu de pus in practica. Cum poti sa ierti pe cineva care isi incalca constant promisiunile? Cum sa ierti pe cel ce nici macar nu si-a cerut iertare? Cum sa-l ierti pe acela care te-a ranit atat de rau?
Cred ca nici un raspuns nu este mai potrivit decat cuvintele Mantuitorului de pe cruce: “Tata iarta-I caci nu stiu ce fac.”
In timpul lucrarii Sale pe pamant Domnul Isus a oferit adesea iertare oamenilor, dar cand era pe cruce, i-a cerut Tatalui sa le ofere iertare celor ce il scuipasera, il batusera, il batjocorisera si il atarnasera ca pe un criminal pe acea cruce de lemn.
Oare de ce nu a fost El cel care sa le ofere iertare? Doar facuse acest lucru si cu alte ocazii si avea autoritatea sa o faca. Personal cred ca acolo pe cruce, Isus a vrut sa arate ca fiecare om are nevoie de iertarea Tatalui si ca supunerea Sa fata de El este totala.
Rastignirea Domnului Isus a fost cel mai tragic eveniment al istoriei acestui pamant. O durere la care intregul univers a luat parte. O durere care a dus intunericul in mijlocul zilei, o durere care a cutremurat pamantul si a facut ca mormintele sa se deschida.
In mijlocul deznadejdii, a durerii si a dezamagirii provocate de prietenii Sai care il parasisera si de lumea intreaga care il respinsese, ma intreb cum a reusit Domnul Isus sa gaseasca puterea de a nu-I cere Tatalui ceresc sa infaptuiasca dreptatea si sa ii distruga pe loc pe toti. In loc de pedeapsa, El s-a rugat pentru indurare. Sunt momente cand il inteleg pe Iona care nu a vrut sa le predice pocainta ninivenilor, pe Petru care a scos sabia, pe Ioan si Iacov care au vrut sa ceara foc din cer si sa ii distruga pe oamenii stapaniti de rau.
Dar rolul Sau de Mijlocitor pentru pacatosi a inceput chiar de pe cruce. Rugaciunea Lui pentru iertare nu a venit dupa ce a trecut un timp si ranile Sale se vindecasera, ci chiar cand cuiele ii erau batute in maini si in picioare…..
Isus, victima celei mai mari crime din istorie, s-a rugat pentru criminalii Sai. Dar rugaciunea lui Isus incepuse cu o seara in urma in gradina Ghetsimani, cand s-a rugat Tatalui pentru fiecare dintre noi, Ioan 17:20-21.
Dar oare ce a vrut sa spuna Domnul Isus prin “caci nu stiu ce fac?” Nu stia Pilat ca Isus era nevinovat? Cu siguranta ca stia, de aia a crezut ca spalandu-se pe maini va fi nevinovat de moartea Sa. Nu au stiut marii preoti ca nu este moral sa mituiesti martori mincinosi? Ba da. Si atunci de ce a spus Domnul Isus ca ei nu stiau ce fac? Pentru ca in ciuda nedreptatii pe care o faceau, ei chiar nu credeau ca Isus este cu adevarat Fiul lui Dumnezeu, ci il considerau un impostor 1 Corinteni 2:6-8. Ei nu stiau ca va exista o inviere, o zi a rusaliilor, asa cum nu mai existase alta. O zi in care Imparatia lui Dumnezeu urma sa ia fiinta prin aparitia bisericii Sale si un Nou Testament care va descoperi intregii omeniri planul desavarsit de rascumparare al lui Dumnezeu.
Diferenta dintre ei si noi este ca noi astazi stim toate aceste lucruri, de aceea responsabilitatea pazirii cuvintelor lui Isus este nespus mai mare, Evrei 2:1-3.
Sa va dau un exemplu: Sa spunem ca avem un tanar care a crescut in biserica, a avut parinti crestini, a luat parte la intalnirile bisericii de mic si a participat la multe activitati de proprovaduire a evangheliei. Apoi avem un alt tanar ai carui parinti sunt necredinciosi, care niciodata nu si-au invatat copilul despre voia lui Dumnezeu. Amandoi tinerii sunt vinovati de pacat inaintea lui Dumnezeu, dar primul va avea o responsabilitate mai mare in fata lui Dumnezeu decat cel de-al doilea, pentru ca desi a stiut ce trebuie sa faca, a refuzat in mod constient sa il lase pe Isus sa faca parte din viata Sa. De aceea Domnul Isus a spus “Tata, iarta-I caci nu stiu ce fac.”
Cu siguranta ca multi dintre cei ce l-au rastignit pe Domnul Isus nu au fost iertati. Dar nu pentru ca rugaciunea Domnului nu a fost ascultata de Tatal, ci pentru ca ei au refuzat sa se pocaiasca. Unii insa care erau la cruce si l-au recunoscut pe Isus ca Fiu al lui Dumnezeu, cred ca au fost iertati, dupa rugaciunea de mijlocire a Fiului, Matei 27:54.
Poate o sa vi se para greu de crezut, si poate ca niciodata nu v-ati gandit la asta, dar chiar si unii dintre cei ce strigasera inaintea lui Pilat: “rastigniti-l, rastigniti-l” au fost iertati. Sa citim de la Fapte 3:13-20, 4:1-4.
Rugaciunea lui Isus de pe cruce i-a vizat direct pe aceia care au luat parte la rastignire, dar care urmau sa caute mai tarziu iertarea lui Dumnezeu.
De ce v-am spus toate aceste lucruri? Pentru a intelege ca nu exista pacat sau om care sa nu poate fi iertat. Daca au primit iertare pana si unii dintre cei ce l-au rastignit pe Domnul Isus, atunci oricine poate sa primeasca iertare, daca o cere lui Dumnezeu cu toata inima.
Daca Isus a putut sa ii ierte pe cei ce l-au rastignit, oare nu suntem si noi datori sa ii iertam pe aceia care ne gresesc cu mult mai putin?
Un barbat care a violat patru femei a intrebat intr-o scrisoare un predicator al evangheliei: “Oare o sa pot fi vreodata iertat?” Predicatorul i-a raspuns: nu stiu daca vei primi iertare de la victimele tale, dar datorita lui Isus, daca te pocaiesti, poti fi iertat de Dumnezeu. Acolo unde oamenii esueaza sa ofere iertare, omul pacatos poate gasi iertare la Dumnezeu. Toti cei care au venit la crucea lui Isus sa ceara iertare au primit-o, dar pentru cei care stiu cine este Isus si refuza sa vina la El, nu exista iertare.
Daca vreodata suntem ispititi sa credem ca Dumnezeu tolereaza pacatul, atunci sa privim la calvar la suferinta pe care Cristos, Fiul Sau a indurat-o pentru pacat.
Ar trebui sa ii iertam pe cei care ne gresesc si care nu isi cer iertare? Isus a facut-o, iar daca vrem sa ii calcam pe urme atunci si noi trebuie sa o facem. Este mult mai usor sa vorbim despre Isus si despre ce inseamna viata crestina, decat sa facem ceea ce a facut Isus.
Dar daca Dumnezeu nu ii iarta pe cei ce nu ii cer iertare, noi de ce trebuie sa o facem? Pentru ca facand astfel ne varsam amaraciunea inaintea lui Dumnezeu si sa nu o lasam sa ne macine. Este mai usor sa ii incredintam pe dusmanii nostri in mainile lui Dumnezeu si sa scapam de povara maniei pe care o simtim pentru ei.
Sunt multi cei care nu ii ierta pe cei ce le-au gresit. Dar ei traiesc zilnic cu ranchiuna si manie care le macina nervii, le impovareaza inimile si il intristeaza pe Duhul Sfant. Iertarea si incredintarea lor in mainile lui Dumnezeu este singura cale de a ne elibera de acestea, 1 Petru 2:23.
Au trecut mai bine de 2000 de ani de la acea ingrozitoare crima si nici unul dintre criminalii Domnului Isus nu a fost judecat si condamnat pentru faptele Sale. Dar va veni ziua cand toti vor sta in fata lui Dumnezeu si Tatal va infaptui atunci dreptatea divina. Isus s-a multumit sa astepte acea zi, la fel sa asteptam si noi.
Iertarea nu inseamna neaparat si impacare. O sotie isi poate ierta sotul care a inselat-o, dar poate alege sa nu se mai impace cu el. Insa fara iertarea lui Dumnezeu nici unul dintre noi nu am fi astazi aici. Prima parte a testamentului Domnului Isus de pe cruce a fost iertarea, insa El nu s-a oprit la atat. Saptamana viitoare vom continua sa vorbim despre testamentul lui Isus de pe cruce. Pana atunci sa ii cerem in fiecare zi iertare Tatalui pentru pacatele noastre stiute si nestiute si sa ii iertam la randul nostru pe cei ce ne gresesc pentru ca la randul lor au nevoie de iertare. Iertarea noastra le poate deschide calea pentru a primi mai tarziu si iertarea divina.