Ioan 19:26-27
Atunci cand o persoana este aproape de clipa mortii ne asteptam sa fie preocupat doar de propria persoana si de ultimele sale dorinte cu atat mai mult daca moartea de care are parte este una lenta si dureroasa. Si de aceasta data Domnul Isus a inversat tiparele lumii. Preocuparea sa este pentru cei ramasi. Inainte sa-si dea duhul, Isus a purtat de grija mamei Sale. Este extraordinar cum in agonia crucii Isus s-a gandit la ce urma sa se intample cu mama Lui, luandu-si astfel in serios rolul fiului cel mare si al intaiului nascut. Este foarte posibil ca Iosif, tatal sau pamantesc sa fi murit deja avand in vedere ca ultima oare cand a fost mentionat a fost cand Isus avea doar 12 ani in Luca 2:46. Dupa aceasta intamplare din Ierusalim doar Maria mai continua sa apara in viata lui Isus. Este greu de crezut ca daca ar mai fi fost in viata, Iosif nu ar fi fost langa Isus la cruce sau prezent alaturi de Maria si ucenci dupa inviere. In aceste conditii desi Maria mai avusese si alti copii cu Iosif, Isus era fratele cel mare si purta cea mai mare responsabilitate asupra mamei Sale.
Din acel moment Maria urma sa il considere pe Ioan propriul ei fiu, iar Ioan trebuia sa faca pentru ea tot ce ar fi trebuit sa faca fiul ei cel mare. Desi in acea zi Maria pierdea un Fiu, urma sa castige un altul. Cata nevoie avea Maria de mangaiere in acele moment cand isi vedea Fiul zamislit in pantecul ei de insusi Dumnezeu, avand o coroana de spini pe cap si cu sangele care se scurgea siroaie din trupul Sau brazdat de lovituri. As vrea pentru o clipa sa ne imaginam ca acolo pe cruce ar fi copilul nostru. Durerea unui parinte care isi vede fiul chinuit in felul acesta nu poate fi descrisa prin cuvinte. In aceste clipe mai mult ca oricand in viata ei, Maria avea nevoie de compasiune, iar Domnul Isus din nou s-a lasat pe sine si i-a oferit mamei Sale mangaiere prin insarcinarea lui Ioan de a-I purta de grija. Credeti ca este o coincidenta ca apostolul Ioan este singurul care comform istoriei bisericii a murit de batranete? Isus a avut pentru Ioan pe langa misiunea evanghelizarii si pe cea a ingrijirii mamei Sale.
Poate parea ciudat dar nu gasim nici o referinta in biblie in care Isus sa ii spuna Mariei, mama. Sunt cateva ocazii in care o numeste femeie, dar niciodata mama. Asta pentru ca desi o iubea, Isus a vrut ca Maria sa inteleaga ca El este un Fiu ceresc, iar ea este o mama pamanteasca, si ca era doar vasul uman pe care Dumnezeu l-a folosit pentru aducerea Sa in aceasta lume. Dar de ce nu a incredintat-o Isus pe Maria fratilor Sai? Pentru ca asa cum spune Scriptura, ei nu l-au recunoscut pe Isus ca Mesia in timpul vietii Sale, Ioan 7:5. Insa evenimentele din ziua rastignirii culminate cu invierea Sa dupa trei zile le-a schimbat complet perspectiva si ii regasim in Ierusalim in camera de sus alaturi de Maria si ceilalti ucenici dupa inaltarea lui Isus. In acel moment Ioan era cel mai indreptatit sa aiba grija de mama Sa, fiind singurul dintre apostoli care au fost prezenti la crucea Sa.
Cand a fost arestat Scriptura spune ca toti ucenicii l-au parasit si au fugit, rusinandu-se de El. Poate singurele cuvinte care au un sambure de adevar spuse vreodata de Satan le gasim in Iov 2:4 “Omul da tot ce are pentru viata lui.” Desi este greu de recunoscut cei mai multi oameni si chiar crestini pun mai mult valoare pe viata lor fizica decat pe sufletul lor. Ar cheltui agoniseala lor de o viata pentru a se vindeca de o boala, dar abia scot ceva din buzunar pentru lucrarea lui Dumnezeu. Desi multi credem ca avem convingeri puternice, dar uneori este nevoie doar de o incercare ca sa ne dea peste cap credinta. Petru a aflat cu siguranta acest lucru. Cat de repede a trecut de la “mor pentru tine” la “nu il cunosc pe omul acesta” Asta pentru ca in momente de criza punem mai mult pret pe viata aceasta fizica decat pe ceruri.
Atunci cand Ioan si-a facut curaj si s-a intors, a primit la cruce o noua responsabilitate, acea a fiului fata de mama sa. “Nimeni de la slujba mea nu stie ca m-am pocait” marturisea un crestin la un moment dat. Este mai bine asa decat sa trebuiasca mereu sa ma ridic la asteptarile inalte ale tuturor. Acest crestin a ales sa stea departe de cruce, departe de rusine si de posibilele critici si ironii, fara a avea curajul de a marturisi crucea care l-a mantuit. I-am reamintit lui ceea ce va reamintesc si voua daca sunteti cumva in aceeasi situatie rusinoasa pentru un crestin, Marcu 8:38. Nu trebuie sa existe nici o persoana din viata mea la care sa nu ii fi spus ca m-am pocait si am incheiat un legamant minunat cu Isus Cristos in botez. Crestinii care isi ascund hotararea de a-l urma pe Isus nu au avut niciodata inima franta de pacatele lor si nu au trecut prin procesul pocaintei inimii.
Domnul Isus nu l-a mustrat pe Ioan ca a fugit si l-a parasit, ci i-a facut onoarea de a se ingriji de mama Sa. Pentru ca Ioan a inteles dragostea lui Isus cel mai bine dintre toti apostolii. Peste trei zile, Ioan insotit de Petru au fost primii care au fugit la mormantul Domnului Isus si l-au gasit gol. Ioan este cel care a primit apoi de la Domnul viziunea Apocalipsei unde l-a revazut pe Isus insa de aceasta data ca Domn si Judecator.
As vrea sa ne punem astazi o intrebare: daca noi am fi fost ucenicii lui Isus cat de departe de cruce am fi stat in acea zi? Am fi fost langa ea, sau am fi parasit chiar orasul pentru a fi siguri ca nu ne recunoaste nimeni? Daca astazi nu stam langa crucea lui Isus, cum putem sa auzim noi cuvintele Sale? Cum putem sa ne simtim onorati ca suntem chemati asemenea lui Ioan sa ducem mesajul pocaintei la oamenii pierduti? Nu pentru asta s-a rugat Domnul Isus in Ioan 17:18. Am fi luat-o noi in grija pe Maria daca Isus ne-ar fi cerut asta? Cu siguranta poate ne-am grabi sa raspundem ca ‘da’. Dar suntem siguri de acest lucru? Oare cate lucruri nu ne spune Isus sa facem sau sa nu facem si cu toate acestea de multe ori le ignoram? Oare cate vaduve, orfani sau bolnavi nu au nevoie de cineva sa le poarte de grija? Stim foarte bine ca facand aceste lucruri le facem pentru Isus si cu toate acestea cati dintre noi suntem in permanenta preocupati de acesti oameni?
Citeam despre o femeie crestina care a fost parasita de barbatul sau pentru o femeie mai tanara. Dupa ce s-a casatorit cu ea barbatul a avut doi copii impreuna cu aceasta a doua sotie. Dupa cativa ani insa s-a imbolnavit de cancer si fiind pe patul de moarte a chemat-o pe prima sa sotie si a rugat-o urmatorul lucru: Te rog sa ma ierti pentru suferinta pe care ti-am pricinuit-o. Eu sunt aproape de moarte si am doi copii care stiu ca nu vor putea fi crescuti asa cum trebuie de femeia pentru care te-am lasat. Ea o sa-i neglijeze si o sa-si caute repede un alt barbat cu care sa ma inlocuiasca. Cu lacrimi in ochi ii spune apoi: te rog sa ii adopti tu pe copiii mei si sa ii cresti ca si cum ar fi ai tai. Intr-un mod incredibil aceasta femeie a acceptat sa faca lucrul acesta. Cand a fost intrebata cum a putut sa accepte acest lucru ea a spus: dragostea lui Dumnezeu mi-a dat puterea sa il iert si sa ii iubesc copiii ca si cum ar fi fost ai mei. Crucea lui Isus inseamna suferinta si sacrificiu, nu doar vorbe. Oare cati copii din familii dezbinate nu au nevoie astazi de o mama? Isus ne spune de pe cruce, “mama iata-l pe fiul tau” si “fiule iat-o pe mama ta.”
Compasiunea pentru cei ce sufera este un semn inconfundabil al puterii lui Cristos in viata crestinului. Egoismul nu a avut niciodata loc in viata lui Isus. Astazi crestinul ar trebui sa nu inceteze sa il intrebe pe Isus: Doamne, mainile tale au fost strapunse, picioarele tale la fel iar inima ti-a fost franta de pacatul meu. Cum pot fi eu mainile, picioarele si inima ta pe pamantul acesta?