Ioan 19:30
Fiecare om se naste avand un termen de valabilitate. Diferenta dintre noi si produsele consumabile este ca data la care se sfarseste valabilitatea omului nu este cunoscuta decat de Dumnezeu. De cate ori nu mi s-a intamplat sa aud de oameni carora dupa un banal consult medical li s-a spus ca mai au doar doua sau trei luni de trait. Acestia insa fac parte dintre cei norocosi pentru ca au sansa sa stie cu aproximatie cat timp mai au la dispozitie. Insa cei mai multi murim fara sa stim cand sau cum se va intampla acest lucru. In acel moment si pentru noi la fel cum a fost pentru Domnul Isus totul “s-a terminat.” Vom putea asemenea Lui sa spunem si noi, “s-a terminat”, stiind ca ne-am sfarsit in biruinta lucrarea pe care Tatal ceresc ne-a incredintat-o?
Isus Cristos a murit fara regrete, avand certitudinea si siguranta ca si-a implinit misiunea pe care a avut-o. In aceste ultime cuvinte ale Mantuitorului sta siguranta mantuirii noastre. Sta cunostinta faptului ca datoriile noastre personale fata de Tatal au fost platite.
Marele predicator Charles Spurgeon spunea ca nu sunt de ajuns toate cuvintele rostite vreodata pentru a explica pe deplin insemnatatea ultimelor cuvinte ale lui Cristos “s-a terminat.” Tot Noul Testament ne da explicatia acestor doua cuvinte si a ceea ce s-a intamplat in acele sase ore pe care Isus le-a trait pe cruce. Evanghelistii Matei si Marcu ne spun amandoi ca Isus nu a spus in soapta aceste cuvinte. El a strigat aceste cuvinte cu toata puterea pe care trupul Sau zdrobit a mai gasit-o (Matei 27:50, Marcu 15:37). Ca si cum ar fi dorit ca toata lumea sa auda despre biruinta Sa.
Sa incercam totusi sa vedem ce au insemnat aceste ultime cuvinte ale Domnului Isus.
Suferinta lui Isus luase sfarsit. Nici unul dintre noi nu poate intelege ce inseamna sa traiesti stiind ca scopul nasterii si al intregii tale vieti este sa suferi. Ce inseamna sa traiesti cunoscand ce fel de moarte vei avea. Sa nu ai niciodata timp pentru tine si nevoile tale. Sa te lasi mereu deoparte pentru altii, sa iti sacrifici de fiecare data propira vointa pentru a savarsi lucrarea Tatalui din ceruri. Pe fisa postului lui Isus Cristos scria doar sacrificiu si suferinta. Cum o fi sa traiesti fiind considerat de ceilalti un ciudat, un mincinos, blasfemiator, instigator sau posedat de demoni? Cum ar fi ca dupa o astfel de viata de sacrificiu total sa primesti la sfarsit doar ironii, tortura, umilinta si durere. Toti pe care i-ai iubit sa te paraseasca lepadandu-se de tine. Intelegem noi oare ce insemna pentru Isus sa traiasca stiind ca toata aceste lucruri se vor intampla? Nu avem nici cea mai mica idee. Toate aceste lucruri i-au adus Domnului o suferinta continua. Sa vezi cum ucenicii Tai te parasesc dupa ce se batusera cu pumnul in piept declarandu-si atasamentul fata de Tine pana la moarte. Sa fii tradat de unul dintre ai Tai cu un sarut. Spinii care i-au strapuns fruntea, loviturile dure care ii brazdasera tot trupul de rani, caderea Sa sub greutatea crucii. Toata aceasta suferinta se terminase acum.
Satan a fost infrant. Cand Isus a strigat “s-a terminat”, samanta femeii a distrus capul sarpelui inselator, asa cum Dumnezeu Tatal a spus in gradina Eden. Satan a fost infrant in acea zi la Golgota, insa asa cum Saul l-a urmarit pe David 10 ani dupa ce ii fusese retras titlul de rege, la fel si satan continua sa ne urmareasa chiar daca a fost dezbracat de autoritatea sa. Totusi de ce mai are satan atat de multa influenta in aceasta lume daca a fost infrant? Doar din perspectiva noastra timpul intre biruirea lui Satan si judecata sa este lung.Tunetul si fulgerul au loc in acelasi timp, dar inainte sa auzim bubuitul tunetului vedem lumina fulgerului. Am vazut lumina fulgerului la Golgota si o sa vedem si bubuitul tunetului la intoarcerea Domnului Isus. Acuzatorul, parasul si domnul minciunii a fost biruit de Isus Cristos. Doar pentru ca Satan a fost infrant noi am putut sa schimbam imparatiile asa cum apostolul ne spune in Coloseni 1:13. Ceea ce vreau sa va mai spun este ca satan nu ne mai poate infrange prin vinovatie pentru ca aceasta a fost luata asupra sa de Cristos, dar incearca sa ne invinga prin teama….Daca insa ne incredem in putere lui Isus, atunci lupta este castigata.
Pacatosii au primit siguranta mantuirii. In Coloseni 2:13 apostolul Pavel spune ca “El ne-a iertat toate greselile” Pacatele noastre trecute,prezente si viitoare sunt iertate prin jertfa lui Isus. Cu siguranta ca fiecare crestin trebuie sa traiasca calcand pe urmele neprihanite ale Mantuitorului Sau si sa nu abuzeze de harul lui Dumnezeu, dar cand aceste conditii sunt indeplinite, pacatele noastre sunt pe deplin iertate. Daca lucrurile nu ar sta astfel atunci nu am putea fi nici unul dintre noi siguri de mantuirea noastra. Copilul lui Dumnezeu care nu umbla in supunere este disciplinat si smerit de Dumnezeu, iar daca se pocaieste si isi marturiseste pacatele, acestea ii sunt pe deplin iertate datorita jertfei lui Isus. Din aceasta cauza ne putem bucura de siguranta mantuirii noastre, Evrei 10:14. Minunatia harului lui Dumnezeu consta in faptul ca noi nu putem adauga nimic la el pentru a-l face mai desavarsit. El este desavarsit prin ceea ce Isus a facut la Golgota.
Plata pentru pacatul nostru a fost acceptata. Cand Isus a strigat “s-a terminat”, a fost semnulul biruintei dat de Fiu, Tatalui. Acceptarea jertfei ispasitoare a lui Isus de catre Dumnezeu a fost aratata prin ruperea in doua a draperiei dinauntrul templului. Acesta a fost semnul ca avem deschisa calea catre Dumnezeu. Nu mai era doar marele preot cel care putea patrunde in locul preasfant o data pe an pentru a aduce jertfe de ispasire. Acum prin Isus Cristos toti avem intrare in locul preasfant in prezenta lui Dumnezeu, Efeseni 2:13-16.
Isus Cristos a facut in cele sase ore cat a stat pe cruce mai mult decat poate face orice om intr-o vesnicie. Nimeni nu poate adauga nimic la harul lui Dumnezeu. Cei ce cred in Isus Cristos au siguranta ca la fel cum Isus a strigat de pe cruce s-a terminat la fel pot sa strige si ei. S-a terminat cu stapaniea pacatului in viata noastra.