Luca 23:32-43
Firmele de asigurari fac miliarde de euro in fiecare an. Fiecare dintre noi platim asigurari pentru masina, pentru casa, pentru sanatate s.a.m.d. Asigurarea are scopul de a ne ofera siguranta, ca atunci cand ceva rau si neprevazut se intampla, cheltuielile vor fi suportate de firma de asigurari, fie ca este vorba de un accident de masina, de un cutremur sau un incendiu, sau de nevoia unei interventii chirurgicale.
Unul dintre cele mai grele lucruri in viata este sa vorbesti cu cineva drag care se afla pe patul de moarte. Ce poti sa ii spui cuiva care simte ca moare, mai ales daca este un om care nu s-a pocait de pacatele sale. Cel mai bun lucru pe care il poti face este sa ii vorbesti despre dragostea lui Dumnezeu si despre iertarea pe care o poate primi prin jertfa lui Cristos.
O sa ne concentram atentia in aceasta lectie asupra celor doi criminali alaturi de care Mantuitorul a fost rastignit. Si in mod special asupra celui ce a primit in ultimul ceas al vietii sale o promisiune pe care o impartasim si noi astazi cu el, ca vom fi cu Domnul Isus in rai. Dumnezeu a hotarat ca Cel sfant sa moara intre cei murdari si Cel drept sa sfarseasca alaturi de cei nedrepti. Isus nu numai ca a murit intre doi criminali, dar a fost considerat un criminal asemenea lor. Astfel Dumnezeu a dorit sa arate adancimile rusinii la care a fost dispus sa se coboare pentru mantuirea omului. A ingaduit ca Fiul Sau sa se nasca rusinos intr-un grajd in mijlocul animalelor si sa moara in rusine pe o cruce alaturi de doi talhari. Nimeni nu poate spune ca Dumnezeu nu a cunoscut mizeria acestei lumi. El s-a nascut in ea, a trait in ea si a murit din cauza ei.
Dar acest talhar a avut parte de cea mai mare binecuvantare a vietii sale chiar acolo pe cruce. S-a trezit in acea dimineata fara nici o speranta, dar a sfarsit acea zi in slava.
Ceea ce trebuie sa observam este ca initial acest talhar a facut acelasi lucru ca si ceilalti, l-a batjocorit pe Domnul Isus, Matei 27:44. Insa in timp ce viata se scurgea din el, a inteles ca el se afla exact in locul pe care il merita, dar Isus nu trebuia sa fie acolo alaturi de el. El nu mai putea umbla pe calea neprihanirii pentru ca in fiecare picior ii era batut cate un cui, nu mai putea sa daruiasca nimic pentru ca in mainile sale erau batute cuie si nici nu mai putea sa o ia de la capat pentru ca era aproape de moarte. El era complet neajutorat, dar pentru unii oameni doar acel moment al mortii ii fac sa-si intoarca inima catre Dumnezeu. Daca nu ne simtim complet neajutorati atunci nu putem fi mantuiti. Talharul de pe cruce era in situatia cea mai potrivita pentru a cere cu toata inima ajutorul lui Dumnezeu.
Cu siguranta ca acest om nu avea de unde sa stie cine este Isus. Pentru el era doar un criminal care merita sa fie acolo. Dar ceva l-a facut sa isi schimbe parerea.
Poate a fost rugaciunea lui Isus: “Tata iarta-I caci nu stiu ce fac”; poate afirmatiile multimii: “Pe altii i-a salvat, sa se salveze si pe sine daca este Cristosul lui Dumnezeu, Alesul.” sau poate ceea ce era scris pe tablita de deasupra crucii: “Isus Nazarineanul, imparatul iudeilor.” Ceea ce este importanta este ca din batjocoritor, el s-a transformat in aparatorul lui Isus, Luca 23:40-42. Intr-un mod incredibil, Dumnezeu a nascut credinta in inima acestui om.
De ce este incredibil? Haideti sa ne gandim putin in ce conditii s-a pocait acest om. El a crezut in Isus nu cand l-a vazut inviind pe cineva din morti, mergand pe ape, sau inmultind paini, ci cand era frant si complet neajutorat. Este ilogic sa crezi ca cineva care este rastignit pe o cruce ca tine si are chiar el nevoie de salvare, poate sa iti ofere tie mantuire. El nu s-a pocait cand a vazut cat de mult l-a binecuvantat Dumnezeu. Nu s-a pocait cand a primit o slujba buna, o casa, o familie, o biserica care sa il ajute. S-a pocait cand trecea prin cea mai mare durere din viata lui.
Am vazut un film luna trecuta, iar o replica din acel film mi-a atras atentia. Filmul se numeste planeta maimutelor, iar Caesar, maimuta care le conducea pe celelalte de multi ani a fost foarte grav ranit de Koba, o alta maimua care dorea sa ii ia locul. Cand fiul lui Caesar si-a vazut tatal ranit, i-a spus ca trebuie sa se ridice si sa il infrunte pe Koba pentru ca celelalte maimute de frica il urmau pe el si faceau ceea ce era gresit. Atunci el a spus: “maimutele se vor agata intotdeauna de cea mai puternica creanga, iar eu nu sunt acea creanga in momentul acesta.”
Cand ai nevoie de mantuire nu o ceri cuiva care este ranit si neputincios. Cu siguranta ca nu o ceri unui om care are parte de o moarte la fel de rusinoasa ca a ta. Ce mantuitor putea sa poarte pe cap o cununa de spini? Care mantuitor ar avea trupul brazdat de rani si atarna rastignit cu cuie batute in maini si in picioare. Dar cu toate acestea, talharul a crezut in El.
In acele momente cei mai multi se indoiau de identitatea lui Isus. Ce Mesia era acela care putea fi rastignit de evrei? Cand Isus le-a spus ucenicilor Sai ca va fi rastiganit, multi s-au indoit, iar altii l-au parasit. Toti se asteptau la Isus sa fie noul David, intr-o varianta cu mult imbunatatita. Pe masura ce sangele se scurgea din trupul Domnului Isus, la fel se scurgea si credinta celor ce il urmasera. Dar in aceste conditii talharul a crezut!
Acest talhar a crezut inainte sa se asterne intunericul peste intreaga tara, inainte sa se cutremure pamantul si sa se deschida mormintele. El a crezut fara sa stie ca Isus va invia peste trei zile, fara sa-l vada umbland pe apa sau vindecand orbii si ologii. Cum a putut sa creada acest talhar ca Isus cel rastignit, insangerat, vulnerabil si neputincios era Fiul lui Dumnezeu?
Este o credinta care vine impotriva oricarei logici. O credinta care ne dovedeste puterea cu care a zdruncinat Duhul lui Dumnezeu inima acestui om.
Dar cand a reactionat constiinta acestui om? Atunci cand inima lui a simtit frica de Dumnezeu. Credinta sa a inceput sa lucreze in momentul in care a inteles ce este frica de Dumnezeu. El nu stia atunci ce venise Isus sa faca pe pamant si nu cunostea invataturile Sale, dar a simtit frica de Dumnezeu si aceasta l-a indemnat sa reactioneze, Luca 23:40. Solomon atrage atentia omului trecator ca frica de Domnul este inceputul intelepciunii. Acest talhar a cunoscut apogeul intelepciunii sale acolo pe cruce, cand a simtit frica de Dumnezeu. Acela a fost momentul in care el a recunoscut ca primea ceea ce este drept. In vs.41 vedem pocainta inimii sale, iar in vs.42 cum se increde cu totul in ceea ce Isus putea face pentru el dupa ce urma sa paraseasca lumea aceasta. Vedem si cat de smerit a fost talharul cand si-a ridicat ochii spre Domnul Isus si i-a vorbit: “Isuse, adu-Ti aminte de mine.”
Intr-un cor de jigniri de batjocuri, glasul stins al acestui talhar a sfidat opinia publica si a vorbit impotriva curentului. Nu i-a pasat de ceea ce credeau ceilalti, ci a ales sa creada.
Nu stiu la ce se astepta talharul atunci cand i-a facut aceasta cerere Domnului Isus, dar cred ca reactia Mantuitorului l-a umplut de bucurie si pace: “Astazi vei fi cu mine in rai.”
Cu doar o noapte inainte in Ioan 14:3, Isus le facuse aceeasi promisiune ucenicilor Sai. Acest talhar a primit aceeasi promisiune ca cei mai intimi prieteni ai lui Isus. El urma sa se bucure de partasia cu Fiul la fel de mult precum urmau sa se bucure toti cei ce au murit din cauza ca l-au predicat.
Nu stiu daca ne-am gandit vreodata la acest lucru, dar ultimul prieten al Domnului Isus pe acest pamant a fost un talhar. Este o lovitura pentru acei “pocaiti”care sunt prea sfinti ca sa aiba de-a face cu astfel de oameni. Mai mult de atat, acest talhar este posibil sa fie chiar primul pe care Domnul l-a intampinat pe lumea cealalta. Este extraordinar.
Ambii talhari au avut oportunitatea de a fi mantuiti in acea zi. Amandoi au vazut si au auzit aceleasi lucruri. Dar pe fiecare ii asteapta un destin diferit. Unul urma sa ajunga in rai langa Isus, iar celalalt urma sa traiasca o vesnicie in iad. Intotdeauna Dumnezeu a lasat omul sa aleaga pana in ultima clipa daca doreste sa fie cu El sau nu.
Ceea ce ii separa pe acesti oameni pe vesnicie nu este greutatea faptelor lor rele, ci Isus Cristos. Unul a ales sa se increada in El desi nu avea nici un motiv sa o faca, iar celalalt a ales sa il ignore pana la capat.
Practic acesti doi talhari reprezinta intreaga rasa umana. In cele din urma oamenii nu vor fi despartiti in functie de rasa, nationalitate, sau de starea materiala. Sunt aceia care isi recunosc pacatul si vina si cer ajutorul lui Dumnezeu si cei care aleg sa se justifice singuri inaintea lui Dumnezeu pe baza realizarilor si faptelor pe care ei le numesc bune.
Raiul si iadul nu sunt atat de departe de noi precum credem, si totul depinde de ceea ce alegem sa facem cu Isus.
Sunt multi cei care spun ca poate si pentru ei credinta va veni cand vor fi pe patul mortii, dar foarte putini il cunosc pe Isus cand sunt in bratele mortii. Cineva spunea un lucru care mi-a placut si vreau sa vi-l impartasesc: “Exemplu talharului de pe cruce care a fost mantuit ne-a fost lasat pentru ca nimeni sa nu dispere, insa nu degeaba ne-a fost dat doar un astfel de exemplu, pentru ca nimeni sa nu isi puna increderea in acest lucru.”
Pentru unii dintre voi ocazii de a va pocai si de a fi botezati spre iertarea pacatelor au fost multe. Pentru acest talhar ocazia de a se pocai a fost unica.
De ce trebuie sa ne pocaim astazi si sa nu mai asteptam? In primul rand pentru ca nu toti murim de batranete. Momentul in care parasim aceasta lume ii ia pe foarte multi pe nepregatite si daca nu ai raspuns chemarii la pocainta a lui Isus pana in acea clipa atunci iadul este cel care te asteapta. In al doilea rand pentru ca daca nu am facut acest pas cand eram tineri si sanatosi sunt sanse foarte mari sa nu o facem nici pe patul de moarte. Celalalt talhar ne demonstreaza acest lucru.El a murit asa cum a trait, fara nici o nadejde.
Acolo pe cruce Domnul Isus ne-a lasat un testament al asigurarii prin care fiecare care suntem ai Sai, suntem acoperiti in eventualitatea mortii. Prin aceasta asigurare pentru copilul lui Dumnezeu moartea fizica nu reprezinta decat inceputul adevaratei vieti.