Matei 22:36-38
O sa vorbim astazi despre ce inseamna sa avem o minte crestina. Acest lucru este extrem de important pentru ca fiecare ca ucenici ai lui Isus Cristos trebuie sa invatam sa il iubim pe Dumnezeul nostru cu toata mintea noastra. Aceasta este parte din cea mai mare porunca pe care am primit-o si nu ne permitem sa gresim in intelegerea si trairea ei.
Apostolul Pavel este foarte clar cand vine vorba de cat de mare este provocarea de a avea gandirea unui crestin intr-o lume care gandeste complet diferit. Sa citim Romani 12:2, Filipeni 2:5, 2 Corinteni 10:5 si Coloseni 3:2.
Pentru a reusi sa il iubim pe Domnul Dumnezeul nostru cu toata mintea noastra avem nevoie de doua lucruri: lucrarea de transformare a Duhului Sfant si dorinta noastra de a ne face orice gand sclav lui Cristos.
Apostolul Petru care desi a fost un simplu pescar, nu un om cu scoala, spune in 1 Petru 1:13 ca trebuie “sa ne pregatim mintile pentru actiune.” Asta inseamna ca este nevoie de efort din partea noastra, dar si de o directionare corecta a gandirii noastre. Toate Scripturile pe care le-am citit ne spun un singur lucru. Ca trebuie sa dezvoltam o gandire crestina ca sa putem fi ucenici ai lui Isus Cristos sau nu vom putea sa respectam chiar cea dintai si cea mai mare porunca pe care am primit-o.
O sa vorbim despre cateva dintre semnele unei minti crestine.
Primul semn al unei minti crestine este sa avem o gandire teologica, Proverbe 16:3.
Crestinul are o viziune extinsa asupra vietii care il include pe Dumnezeu si se concentreaza pe Dumnezeu. In ciuda criticilor pe care crestinii le primesc cum ca ar avea o minte ingusta, adevarul este ca lucrurile stau chiar invers. Mintea crestina este o minte deschisa si cu o viziune mult mai larga decat au cei ce nu il cunosc pe Dumnezeu, tocmai pentru ca ea nu se rezuma la a intelege doar ceea ce este natural, fizic si vizibil, dar si asupra a ceea ce este supranatural, vesnic si care depaseste granitele acestei lumi.
Exemplul Domnului Isus este cel mai bun. El a fost preocupat de nevoile fizice ale oamenilor, de respectarea autoritatilor si toate celelalte aspecte ale acestei vieti pamantesti, dar a trait avand o minte deschisa si asupra lucrurilor nevazute, a realitatii vii a cerurilor. Isus a trait o viata in continua comunicare cu cei din jurul sau, dar si intr-o permanenta legatura prin rugaciune cu Tatal.
O minte teologica este o minte care il aduce in conversatii pe Tatal. Sa ai o astfel de minte astazi este foarte greu, avand in vedere lumea in care traim care prin educatie, stiinta, afaceri si tehnologie este mai mult orientata spre ateism. Chiar daca filosofic vorbind oamenii nu sunt atei, din cauza ca Dumnezeu este exclus din toate activitatile si discutiile lor de zi cu zi, ei nu pot dezvolta o minte teologica. De aceea cei care au o minte ingusta sunt chiar cei care nu au o relatie cu divinitatea pentru ca tot ceea ce ei percep este limitat la aceasta lume fizica.
O minte teologica nu este o minte care trebuie neaparat de fiecare data sa citeze versete din Scriptura, dar este o minte care cauta sa supuna perspectivei biblice orice problema indiferent de natura ei (morala, filosofica, legala, politica, istorica, sexuala, bancara, educativa, stiintifica, etc). Dar pentru a putea face acest lucru, este nevoie sa ne antrenam mintile pentru actiune asa cum am citit din cuvintele apostolului Petru. O minte lenesa si nepreocupata cu lucruri spirituale va aborda orice problema din perspectiva lumii, nu din cea a lui Dumnezeu. Si din pacate exemplele negative sunt multe in crestinism astazi. Prea multi crestini duc lipsa de o gandire teologica, care sa fie permanent orientata spre Cristos.
Indiferent de domeniul de activitate in care lucram avem nevoie de o gandire teologica care sa ne ajute sa ne implinim slujba onorandu-l pe Dumnezeu. Asa cum spuneam inca de la inceput, sa dobandim o minte teologica nu este usor, dar este o aventura minunata. Sa trecem dincolo de viziunea ingusta a lumii acesteia materiale si sa exploram intotdeauna posibilitati noi este ceva ce numai o minte crestina poate face.
O gandire teologica, mereu centrata pe Cristos si orientata catre Dumnezeu este primul semn al unei minti crestine.
Al doilea semn al unei minti crestine este o gandire istorica, 1 Corinteni 10:9-11.
O minte crestina este o minte largita si imbogatita in timp si spatiu. Apostolul Pavel ne spune ca tot ceea ce s-a intamplat in trecut ne este de folos ca sa stim cum sa traim inaintea lui Dumnezeu. Sa nu cadem in aceleasi greseli in care au cazut ei, si sa nu suferim cum au suferit ei. O minte crestina trebuie sa aiba cunostinta trecutului, sa fie activa in prezent si meditativa cu privire la viitor.
Fiecare aspect al trecutului este important, pentru ca prezentul s-a format din totatitatea lucrurilor care s-au intamplat in trecut. Fara trecut nu am avea prezent si nici viitor.
Domnul Isus desi traia in prezent a facut adesea referire la trecut pentru a-si invata ucenicii si pentru a dovedi tuturor identitatea sa. Istoria a fost importanta pentru Isus, istoria trebuie sa fie importanta si pentru noi astazi. Viziunea mintii Lui a cuprins lucrurile care s-au intamplat la creatie, pana la lucrurile care vor avea loc in ziua judecatii. Asta cred ca sta impotriva acelor crestini care cred ca ar trebui sa citim doar biblia si nimic altceva. Biblia este cartea de capatai a crestinului, dar pentru a-si largi orizontul spiritual crestinul are nevoie sa citeasca si alte lucrari care sa sustina si sa intareasca cuvintele Scripturii.
As dori sa va adresez o intrebare la care nu trebuie sa ridicati mana: Cine citeste in prezent pe langa biblie si o alta carte cu caracter crestin? Raspunsul la aceasta intrebare va poate spune in ce masura mintea voastra este concentrata la lucrurile lui Dumnezeu.
Din pacate cultura in care traim nu ne ajuta sa cultivam nici o minte istorica pentru ca indeamna omul sa traiasca clipa si sa se preocupe doar la ce se intampla in prezent. Pe nimeni nu mai intereseaza trecutul, mai ales daca trecutul a fost unul dureros. Dar trecutul ne-a adus in prezent si ne-a facut pe fiecare ceea ce suntem. Cum am sti astazi ca nu putem fi mantuiti prin fapte daca nu am avea istoria VT? Cum am sti cum sa devenim crestini si cum sa traim placut inaintea lui Dumnezeu daca nu am avea NT? Cum am sti cum a lucrat Dumnezeu de-a lungul secolelor trecute ca sa trezeasca spiritual generatii de oameni daca nu am avea dovezile scrise ale acestor oameni? Intrebarea care se pune nu este daca istoria este importanta, pentru nu incape nici o indoiala ca este. Intrebarea care se pune este: Ne intereseaza pe noi aceste lucruri? O minte istorica este cel de-a doilea semn al mintii unui crestin.
Un al treilea semn al mintii crestine este sa avem o gandire umanista, Matei 10:30.
O minte crestina depaseste limitele a ceea ce este teoretic, egoist sau impersonal si are o puternica preocupare pentru oameni. Din cuvintele Domnului Isus intelegem valoarea extraordinara pe care o are viata omului in ochii lui Dumnezeu.
Umanismul a devenit ceva negative pentru crestini din cauza curentului care se concentreaza mai mult pe creatie decat pe creator. O gandire umanista nu trebuie insa sa il ridice pe om deasupra lui Dumnezeu, ci trebuie sa fie o consecinta a dobandirii unei gandiri teologice. Dumnezeu este cel ce ne cheama sa fim crestini umanisti, carora sa le pese de cei din jurul lor.
Timpul in care traim este unul al vitezei si al competitivitatii. De aceea am ajuns sa fim straini sau chiar anonimi pentru vecinii nostri, colegii de servicii, colegii de scoala, rudele noastre si chiar intre noi la biserica. Daca mintea nu este antrenata si supusa lui Dumnezeu, atunci se va concentra doar asupra sinelui si intotdeauna sinele va fi mai important decat ceilalti.
Domnul Isus a fost in permanenta preocupat de cei din jurul Sau chiar si atunci cand oboseala sau foamea il epuizasera.
Traim intr-o lume individualista si egoista in care suntem invatati sa ne preocupam doar de propria persoana. Ma uit si vad cum aceste lucruri au inceput sa prinda radacini si in crestini. Unii sunt foarte posesivi cu ceea ce este al lor. Mai vezi cate o sora care sta cu ochii ca pe butelie pe sotii lor ca nu cumva sa vorbeasca prea mult sau sa stea prea aproape de o alta femeie. Acelasi lucru este valabil si in ceea ce-i priveste pe frati. Isus a vorbit cu femei dintre care unele erau chiar prostituate. A facut-o pentru ca si ele aveau nevoie de mantuire ca oricine altcineva. O astfel de atitudine nu demonstreaza decat nesiguranta pe care o ai fata de propria casnicie sau neincrederea in sotul sau sotia noastra. Personal ii multumesc lui Dumnezeu pentru sotia mea si pentru echilibrul pe care il are in ceea ce priveste relatia noastra. Nu as putea sa fac ceea ce fac daca as avea o sotie geloasa, nesigura pe ea sau invidioasa pe alte femei.
Apoi ma gandesc la relatia crestinilor cu alte etnii. Stiu ca nu este usor sa avem relatii cu romii, si eu am avut destule experiente negative cu ei, dar il vad pe Domnul Isus vorbind si ducand vestea cea buna samaritenilor care erau vazuti de evrei ca fiind cu mult mai rai decat ii vedem noi astazi pe romi. Si exemplele pot continua. Isus care a trait slujind pacatosilor a trait in acelasi timp slujind Tatalui din ceruri, ceea ce ne spune ca acest lucru este cu putinta pentru fiecare dintre noi, dar numai daca asta este ceea ce ne dorim.
Trebuie sa dezvoltam o minte umanista, una care sa se gandeasca la nevoile fizice, spirituale sau emotionale ale celor din jur. Sa nu traim ca sa ne intereseze doar nevoile noastre si sa-i evitam pe ceilalti ca sa nu ne complicam vietile si cu nevoile lor.
Din punct de vedere biblic toti oamenii sunt creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu si toti fac obiectul mortii ispasitoarea a lui Isus Cristos. Toti au aceeasi valoare in ochii lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte eu care slujesc ca predicator al evangheliei lui Isus Cristos am aceeasi valoare in ochii lui Dumnezeu cu un criminal sau cu o prostituata. La fel de mult doreste Dumnezeu sa fim mantuiti fiecare dintre noi. Doar in ochii nostri lucrurile pot sta altfel si sa ne vedem mai importanti si mai vrednici ca ceilalti. Dar nu in ochii lui Dumnezeu. Isus Cristos ne spune acest lucru de pe cruce cand ii ofera mantuirea unui criminal care a crezut in El.
Isus Cristos nu i-a ignorat nici pe bogati si nici pe saraci, nici pe cei sanatosi si nici pe cei bolnavi, nici pe cei morali nici pe cei imorali. I-a slujit pe fiecare dupa nevoile lor. Asa ca dupa cum vedeti dragii mei, sa fii crestin inseamna cu mult mai mult decat sa mergi duminica la biserica. Nu esti crestin doar pentru ca esti astazi la inchinare, ci esti crestin daca traiesti zi de zi calcand pe urmele lui Cristos si urmand exemplul Lui. In aceste conditii nu este de mirare ca Domnul Isus spune ca multi vor fi surprinsi la intoarcerea Sa cand il vor auzi spunand “niciodata nu v-am cunoscut, plecati de la mine.” Multi dintre ei vor fi oameni bisericosi si religiosi, dar oameni care nu i-au calcat Lui pe urme ci care si-au creat propriile urme pe care au umblat.
Traim intr-o vreme a individualismului si a egoismului extrem, in care oameni sunt redusi de multe ori doar la gradul de simple numere sau statistici. Uneori si noi ii etichetam si ii punem in diferite categorii inferioare pentru ca nu ne pasa indeajuns de mult de ei ca sa ii cunoastem mai bine si sa ii slujim. O gandire umanista este cel de-al treilea semn al unei minti crestine.
Al patrulea semn al unei minti crestine este o gandire morala, Romani 12:9,21.
Acest semn are de-a face cu sensibilitatea morala a gandirii uni crestin cu privire la ce este rau si ce este bine. Cu siguranta ca nici acest fel de gandire nu este caracteristic oamenilor secolului 21. Intr-o societate moderna in continua dezvoltate tehnlogica nu valorile sunt cele importante, ci realizarile. In lipsa unui standard perfect a ceea ce este bine si ce este rau societatea noastra traieste in prezent intr-o stare de neutralitate, in care sunt condamnate extremele. Nuantele de alb sau negru au fost inlocuite cu nuanta de gri ca cei mai multi dintre oameni sa se simta bine in pielea lor.
O minte crestina trebuie sa aiba insa ca si caracteristica o gandire morala. O inclinatie clara asupra a ceea ce este bun.
Cand Domnul Isus vorbeste despre intoarcerea Sa in pilda talantilor ii imparte pe robii Sai in doua categorii: buni si rai. Nu exista o alta categorie in care omul poate fi din punct de vedere moral. Dar in cultura noastra omul a schimbat lucrurile astfel incat toata lumea sa se simta bine. Totul incepe din mijlocul familiei. Parintii nu aveau nici o problema sa le spuna inainte copiilor in functie de comportamentul lor ca sunt buni sau rai. Astazi nu mai trebuie sa ii spui copilului ca este rau pentru ca il afectezi psihologic. Apoi cand ajung la scoala nici un elev nu mai termina anul scolar fara sa primeasca vreun premiu, toti primesc ceva. Inainte erau elevi buni si rai. Astazi toti sunt buni. Si apoi ajungem sa avem o societate cu adulti care nu mai stiu ce este bine si ce este rau si isi creaza un mediu in care toti sa se simta bine.
O gandire morala este sensibila la standardul lui Dumnezeu cu privire la ceea ce este bine si ce este rau si va avea ca rezultat si actiuni si fapte cu caracter moral. Avem nevoie cand trebuie sa luam o hotarare de acest discernamant moral care sa ne ajute sa il onoram pe Dumnezeu prin ceea ce vom face.
Al cincilea semn al unei minti crestine este o gandire orientata spre adevar, Ioan 8:32.
Cand vorbim despre adevar, vorbim despre un concept din ce in ce mai strain lumii in care traim. Un concept ca si celelalte deteriorat de pacat. Adevarul este incompatibil cu o minte care nu il iubeste pe Dumnezeu. Adevarul este astazi ceva cu totul subiectiv. Fiecare om cunaoste si vorbeste despre adevar din punctul sau propriu de vedere. Domnul Isus spune ca El este “calea, adevarul si viata”. Asadar cum poti sa cunosti adevarul in forma sa pura, daca nu il cunosti pe Isus?
Crestinul cunoaste adevarul pentru ca il cunoaste pe Cristos. In ciuda unor pareri personale crestinul stie ca anumite lucruri sunt adevarate indiferent daca sunt acceptate sau nu de cei din jur sau indiferent daca sunt populare in randul oamenilor sau nu sunt.
Tocmai acest lucru aduce in viata crestinului o resposabilitate fata de adevar. Exista o relatie intre cel ce cunoaste adevarul si adevar. Ceea ce vreau sa spun este ca daca un crestin cunoaste adevarul, nu isi poate permite sa il foloseasca dupa cum doreste el, ci sa il foloseasca dupa voia lui Dumnezeu.
Sa va dau un exemplu: Sa spunem ca Ioana are nevoie de o operatie si Amalia vine la ea si ii spune ca trebuie sa pregateasca un plic cu o mie de lei pentru doctor ca asa se da in Romania ca sa fie bine.
Peste cateva luni Ioana si Amalia se intalnesc in oras la o pizza ca sa mai povesteasca. Dupa ce petrec impreuna un timp frumos, cer nota de plata, iar Ioana ii spune lui Amalia ca ar trebui sa ii lase un bacsis chelnerului pentru ca a fost foarte atent cu ele. Atunci Amalia indignata ii raspunde ca ea nu este de acord sa ii dea ceva pentru ca nu a facut decat sa isi faca meseria si ca ea considera ca ar fi mita sa ii dea bani si asta nu este crestineste.
Ce vi se pare in neregula aici? In prima situatie Amalia nu a avut nici o problema sa o indemna pe Ioana sa ii dea doctorului 1000 de lei ca sa isi faca treaba, dar apoi s-a folosit de Adevar ca sa nu scoata din buzunar 5 lei pentru chelnerul care la fel isi facuse treaba.
Avem nevoie de o gandire orientata spre adevar, dar care nu se foloseste de adevarul lui Dumnezeu in interes propriu. Trebuie sa avem mare grija la aceste lucruri, pentru ca uneori le facem si nici nu ne dam seama cat de periculos este sa ne jucam cu Cuvantul lui Dumnezeu astfel. Cunoasterea adevarului aduce nu doar binecuvantare in viata crestinului, dar si o mare responsabilitate.
Aici intervine intrebarea: cat de bine il cunosc pe Isus Cristos? Isus este adevarul, iar cunostinta mea despre adevar este direct proportionala cu masura in care il cunosc pe Domnul Isus.
Am citit la inceput Ioan 8:32 care spune: “veti cunoaste adevarul si adevarul va va face liberi” Dar haideti sa citim acum si vs 31 care ne spune cum vom ajunge sa cunoastem acest adevar, “pazind cuvantul lui Cristos”.Pe masura ce avem o ravna tot mai mare in a pazi cuvintele lui Isus si sa nu mai facem din voia Sa ceva negociabil sau interpretabil dupa propriul interes vom ajunge sa cunoastem tot mai mult ceea ce este adevarat si sa avem astfel o gandire orientata spre adevar.
Al saselea semn al unei minti crestine este o gandire evlavioasa, Filipeni 4:8.
Dupa cum ati putut observa am incercat sa pun intr-o ordine aceste semne ale unei minti crestine. Gandirea evlavioasa este consecinta dezvoltarii celorlalte cinci semne anterioare. Este gandirea care tinde sa se identifice din ce in ce mai mult cu cea a lui Isus. O gandire care nu se rezuma la ceea ce este placut ochiului, ci care aprofundeaza dimensiunile gandirii lui Dumnezeu cu privire la ce este nobil, curat si vrednic de admirat.
Lumea nu incurajeaza omul sa aiba semnele unei astfel de minti. Pe de alta crestinul stie ca nu va ajunge la plinatatea gandirii lui Cristos pe acest pamant, dar trebuie sa se aventureze in dezvoltarea constanta a acestor semne pentru o cunoastere tot mai profunda a Dumnezeului lor. Pe masura ce vom ajunge sa il iubim pe Dumnezeu cu toata mintea noastra, vom experimenta in viata noastra si fericirea de care Mantuitorului ne vorbeste in Ioan 15:11. Amin!