Galateni 6:14
Ai fost la crucea lui Isus Cristos? Este o intrebare care la prima vedere poate parea ciudata. Cum putea sa fie vreunul dintre noi la crucea lui Isus, cand acest eveniment a avut loc cu mai bine de 2000 de ani in urma?
Ex. Visul pelerinului care mergea spre tara promisa, dar pe drum adesea se oprea sa isi scurteze crucea care era foarte grea.
Nu faptul ca purtam o cruce grea ne duce in ceruri, dar daca suntem oameni rascumparati Isus ne cheama sa purtam si noi crucea sa pana la capat, ca sa putem fi vrednici de El, Matei 10:38. Dragii mei, cu cat vrei sa fie mai usoara crucea pe care o porti cu atat va fi mai slaba marturia ta. Orice crestin care nu isi supune viata total crucii lui Cristos, va fi ineficient si lipsit de roada in Imparatia Sa.
Crucea lui Isus nu are nici o legatura cu medalioanele pe care milioane de oameni le poarta la gat. Crucea era cea mai barbara metoda de a omora pe cineva. Suferinta produsa de moartea pe cruce nu se compara cu nici o altfel de pedeapsa. Pur si simplu erai lasat atarnat acolo pana se scurgea toata viata din tine. Pe cruce erau executati cei mai blestemati dintre criminali. Deasemenea umilinta de a muri pe cruce era maxima. Toti cei ce primeau o astfel de condamnare erau dezbracati complet, lasati goi si expusi de rusine in fata tuturor oamenilor.
Asadar crucea este dovada celei mai inalte forme de dragoste, dar si dovada profunzimii pacatului nostru. Nu inteleg de ce sunt atat de mandri de ei aceia care poarta o cruce la gat. Crucea lui Isus nu face omul se se simta mai bine in propria piele, ci il smereste ca apoi sa il poata inalte; il omoara inainte sa ii dea viata. Crucea ii spune omului ca el merita verdictul lui Pilat si ca merita iadul. La crucea lui Isus intelegem cat de mult ne-a iubit de fapt Dumnezeu si tot acolo vedem uratenia pacatului pe care zi de zi il sarutam.
Mesajul central al crestinismului este ca Isus Cristos a trebuit sa treaca prin moartea pe cruce pentru ca noi cei pacatosi sa fim scapati de la condamnarea vesnica. Asta aflam cand stam la crucea lui Isus, iar cine nu a trecut inca pe acolo nu cred ca este cu adevarat un om rascumparat. Crucea lui Isus nu este un accesoriu, o bratara sau un medallion, ci este insasi esenta vietii crestine.
Sunt atatia oameni care sunt miscati atunci cand se gandesc la suferinta lui Isus de pe cruce. Multi varsa lacrimi cand se uita la filme sau documentare despre moartea lui Isus, dar putini dintre ei plang la fel pentru pacatul lor. Pacatul lor a fost cel care au adus suferinta si moartea pe cruce a singurului Fiu al Creatorului. Degeaba plangem pentru suferuinta lui Isus, daca nu plangem si pentru pacatele noastre care l-au pus pe acea cruce. Crucea lui Isus trebuie sa produca pocainta nu emotii.
Suferinta lui Isus a fost ingrozitoare pentru ca pacatul nostru este ingrozitor. Moartea de care a avut parte Domnul Isus nu face decat sa reflecte perfect mizeria pacatului nostru. Deasemenea nu trebuie sa uitam ca suferinta cea mai mare a Domnului Isus nu a fost pricinuita de tortura si umilinta fizica, ci de despartirea spirituala de Tatal. Este o suferinta si o agonie pe care tu si cu mine astazi nu trebuie sa o cunoastem datorita Lui, Luca 22:39-44. Isus a trebuit sa bea acest pahar al suferintei si despartirii de Tatal ca eu sa nu fiu nevoit sa il beau.
O casa a fost cuprinsa de flacari si toti membri familiei cu exceptia unuia dintre copii au murit arsi de vii. Cand focul ardea cu putere un strain a intrat in casa si l-a scos in brate pe copil, dupa care s-a facut nevazut in intunericul noptii. Peste cateva zile la tribunal trebuia sa se decida cine urma sa aba grija de acest copil. Mai multe rude si prieteni cerusera custodia copilulului si spuneau fiecare inaintea judecatorului motivele pentru care ei ar trebui sa fie ei cei care sa primeasca custodia. La un moment dat in sala de tribunal intra un strain care se apropie de judecator si spune ca el este cel ce trebuie sa primeasca custodia acestui copil, dupa care ii arata mainile arse de foc din noaptea cand il salvase pe copil din flacarile casei sale. Ranile Domnului Isus de la cruce sunt cele care ii ofera dreptul asupra noastra. Mainile Lui sunt cele ce au fost strapunse de piroane pentru ca vietile noastre sa fie salvate, Ioan 20:19-28.
Un predicator englez care a trait in sec.19 spunea ca “este nevoie de o biserica rastignita pentru a putea duce inaintea ochilor lumi pe Cristos cel rastignit.” Ateul Nietzsche spunea ca “ar putea crede in Cristos, daca ar vedea ca cei rascumparati de El traiesc asa cum a trait Isus.” Realitatea este ca mesajul evangheliei va putea fi real si viu pentru cei pierduti daca se va vedea ca este trait in vietile crestinilor. Prea multa teorie si prea putina traire exista astazi in crestinism. Prea multi dintre cei ce isi spun pocaiti merg duminica la biserica doar ca sa isi multumeasca constiinta si sa se simta bine in pielea lor. Mult legalism religios si prea putina dragoste inpiedica pe cei mai multi sa vina la crucea lui Isus si sa il cunoasca astfel pe Cel ce atat de mult i-a iubit. Pocaitii sunt preocupati de batice, de fuste sub genunchi, de podoabe si sa nu existe muzica si bautura la nunti ca nu este crestineste, iar in tot acest timp mii si mii de oameni mor fara sa il cunoasca prin ei pe Cristos.
Oare ce a vrut Domnul Isus sa spuna cand a afirmat ca trebuie sa ne purtam crucea? Cu siguranta ca nu se referea la un medallion de aur purtat la gat. El vorbea despre faptul ca trebuie sa traim purtand pe umeri povara de a fi crestini, suferind nedreptati pe care nu le-am cunoaste daca nu am fi crestini. Asa cum lumea l-a urat si l-a respins pe El, asa ar trebui sa se intample la un moment dat si cu noi. Asa cum crucea i-a adus suferinta lui Isus, la fel trebuie sa ne aduca si noua celor ce spunem ca suntem ai Sai.
Isus nu a mantuit lumea prin minuni, ci prin ceea ce a facut la cruce. Crucea trebuie sa reprezinte pentru noi schimbarea valorilor vietii. Sa facem din ceea ce oamenii urasc, ceea ce Dumnezeu iubeste si din ceea ce oamenii iubesc, ceea ce Dumnezeu uraste. La crucea lui Isus dobandim un set nou de valori, aspiratii diferite si o interpretare diferita a vietii.
Dietrich Bonhoeffer un pastor luteran german anti Nazism si anti Hitler i-a intrebat in timpul razboiului pe conationalii sai germani: “Cine este Isus Cristos pentru voi?” Acum pentru noi Isus Cristos sunt evreii. Bonhoeffer a fost arestat si inchis intr-unul dintre lagarele de concentrare naziste. Cu doar doua saptamani inainte ca fortele aliate sa castige razboiul, Boenhoeffer a fost omorat prin spanzurare. Asta inseamna sa porti crucea lui Cristos. Despre asta vorbea Domnul Isus, nu despre batice pe cap si fuste pana la pamant.
Cine este Isus Cristos pentru mine astazi? Cine este cel caruia ii dau sa bea, il hranesc, il imbrac, il iert, il iubesc chiar sic and nu merita sau il vizitez cand este pe patul de spital?
Daca vrem ca oamenii sa creada in Rascumparatorul nostru, atunci trebuie sa incepem sa aratam mai mult ca oameni rascpumparati, iar pentru asta trebuie sa il urmam pe Mantuitorul nostru la cruce. La crucea lui Isus incepe totul.