Astazi o sa vorbim despre un subiect sensibil. Daca este ceva ce doare cel mai tare astazi este ca cineva sa ne spuna ce sa facem cu banii nostri. O sa vorbim despre bani, dar nu din perspectiva darniciei ci a investitiilor.
Sa citim pilda Domnului Isus din Luca 16:1-13. Cunosc atatea cazuri in care afacerile de succes ale unor oameni au fost distruse de administratori sau angajati care lucrau mai mult pentru propriul interes decat pentru interesul firmei.
Despre administratorul din aceasta pilda stim cateva lucruri. El era un om caruia nu ii placea munca fizica, era invatat sa lucreze in comfort la birou si sa-si foloseasca doar muschii mintii. El era prieten bun cu condeiul, dar era certat cu sapa. Deasemenea observam ca era si un om mandru si demn care nu putea sa accepte ca isi va duce traiul cersindu-si painea. Dar acest om era si un barbat destept care atunci cand a fost confruntat de angajatorul sau, a stiut ca trebuie sa faca urgent ceva.
Planul sau a fost unul la care nu multi s-ar fi gandit. A profitat de ultimele sale zile la slujba si i-a chemat pe rand pe clientii cei mai importanti ai angajatorului sau. Dupa ce i-a intrebat pe fiecare cat datoreaza le-a renegociat pe rand contractele taind din suma totala comisionul propriu care reprezenta o parte importanta din suma de plata. Astfel.fiecare client a trebuit sa plateasca doar valoarea nominala a datoriei. Acest lucru a atras recunostinta clientilor si i-a facut sa se simta dpdv. moral obligati fata de el. Ela suferit pierderea pe termen scurt pentru castigul pe termen lung. Tocmai de acest lucru urma sa se foloseasca administratorul mai tarziu pentru a-si gasi o slujba.
S-a folosit de indemanarea sa in afaceri pentru a-si face prieteni care mai tarziu aveau sa ii intoarca binele facut.
Crestinul trebuie sa fie un administrator sau ispravnic intelept care sa stie ce trebuie sa faca cu ceea ce are pe pamant pentru a primi mai tarziu rasplata in ceruri.
Copilul lui Dumnezeu trebuie sa aiba o filosofie aparte asupra banilor. El trebuie sa ii priveasca din perspectiva lui Dumnezeu. Doar atunci vom vedea bogatiile altfel. Haideti sa vorbim despre cateva principii ale unei administrari sanatoase a banilor.
Banii pe care ii avem ne sunt imprumutati, nu daruiti.
Sunt crestini care cred ca banii care ii pun in farfurie duminica sunt ai Domnului, iar restul le apartin si pot face ce vor cu ei. Administratorul din pilda Domnului Isus nu avea nimic al sau, dar fusese pus responsabil peste toata averea celui pentru care lucra. El stia ca desi avea la indemana toti acei bani, ei nu ii apartineau si trebuia sa dea socoteala pentru modul in care erau administrati.
In aceasta pilda Domnul Isus ne spune ca banii pe care ii avem de fapt nu sunt ai nostri, ci doar administram acesti banii, Luca 16:12. O parte din ei trebuie sa ii dam statului pentru taxe, o alta parte se duce pe facturi, la gradinita, la scoala, pe rate, samd.
Primul pas pentru a primi binecuvantarea lui Dumnezeu este sa recunoastem sa tot ceea ce avem nu este al nostrum, ci ii apartine Lui. Apartamentele, masinile, conturile din banca, pana si fondul de pensie sunt ale Lui si trebuie s ane rugam pentru intelepciune ca sa le administram dupa principiile si planurile Sale.
Cu siguranta ca o parte din bani ii cheltuim si pe nevoile noastre personale, dar atunci cand traim stiind ca totul este al lui Dumnezeu, modul in care ne cheltuim banii se va schimba pentru ca stim ca suntem responsabili si o sa dam socoteala pentru felul in care am administrat ceea ce ne-a fost imprumutat.
Citeam despre un fermier care a fost daramat dupa ce o furtuna i-a distrus toata recolta. Dar marturisea ca totul s-a schimbat cand si-a adus aminte a cui era de fapt acea recolta. Recolta era a lui Dumnezeu si el putea sa faca ce vrea El cu ea.
Banii ar trebui folositi pentru investitii de durata.
Un ispravnic intelept va sti sa isi converteasca banii in lucruri mai valoroase si in investitii mai sigure. Nu este voia lui Dumnezeu sa ne tinem rezervele de bani la saltea sau ascunsi in pamant ci sa ii investim intelept in lucruri care sa aduca castig. Trebuie sa ne investim banii pe pamant pentru a crea o punte pentru ceruri, Luca 16:9.
Cum putem face acest lucru?
Sa citim Filipeni 4:15-17. Sa sprijini pe cineva care face lucrare misionara inseamna sa convertesti ceva mai putin valoros in ceva mult mai valoros.
Citeam intr-o carte despre o femeie crestina care avea o dorinta mare de a-I ajuta pe copiii orfani. Problema era ca nu dispunea de banii pentru a face acest lucru, insa avea destule bijuterii de valoare pe care le primise de-a lungul timpului de la sotul ei. Intr-o zi a mers la sotue sau si i-a spus ca vrea sa isi vandal bijuteriile si sa deschida un mic adapost pentru copiii orfani. Desi sotul a fost dezamagit initial de dorinta sotiei sale, vazand hotararea ei, nu s-a opus. In cateva luni femeia a reusit sa decshida acest adapost si in fiecare zi veneau la ea copiii orfani. Ea le oferea adapost, o farfurie de mancare si ii invata povestiri si cantece biblice. Dupa cateva saptamani a mers la sotul ei si cu lacrimi in ochi i-a spus: Dragul meu, mi-am primit bijuteriile inapoi, le vad in ochii plini de veselie ai copiilor pe care i-am salvat de pe strazi. O femeie care a inteles ce inseamna sa investi ceva mai putin valorors in ceva cu mult mai valorors.
De atatea ori auzim in predici si stim ca nu putem lua nimic de pe acest pamant cu noi. Dar putem sa convertim bunurile noastre pamantesti in comori eterne si le regasim in viata viitoare.
Martin Luther spunea: “am avut multe lucruri in mana si le-am pierdut pe toate, dar pe cele ce le-am pus in mana lui Dumnezeu le am in continuare.”
Investitia in vietile oamenilor este cea mai sigura investitie. Dumnezeu nu doreste sa daruim ca sa devenim saraci, ci sa daruim ca sa devenim bogati.
Un alt mod de a ne investi banii pentru a-i regasi in ceruri este prin a ne invita prieteni la masa unde putem profita de acel timp ca sa le impartasim evanghelia. Sa hranim si sa imbracam saracii, sa ii ducem o paine vaduvei din bloc, samd.
Banii sunt testul pe care trebuie sa-l trecem pentru a primi bogatii mai mari, vs.10-11.
Banii pe care lumea ii considera ca fiind cei mai importanti, sunt numiti de Cristos ca facand parte din lucrurile cele mai mici. Pentru bani oamenii mint, fura, insala si isi dau chiar si viata. Pentru cea mai mare parte a oamenilor banii nu sunt cele mai mici lucruri. Poate ca nici pentru noi nu sunt astfel, dar trebuie sa ajunga sa fie, daca voia lui Cristos domneste in vietile noastre.
Isus mai numeste banii bogatii nedrepte, tocmai pentru ca stie ca de foarte multe ori modul in care se obtin este necinstit. Domnul Isus nu glumeste cu aceste lucruri. De mule ori spunem ca nu este o problema sa ai bani ci sa iubesti banii. Dar oare cum se numeste starea de nemultumire cu ceea ce avem deja si planurile pe care ni le facem mereu ca sa avem mai mult? Atunci cand ne facem aceste planuri nu ni le facem ca banii pe care ii vom avea in plus sa ii dam la saraci, orfani sau vaduve, ci ii vrem tot pentru placerile noastre pamantesti. Oare aceasta nu se numeste tot dragoste de bani. Si stim ca acesta este un pacat in cohii lui Dumnezeu, un pacat care ne poate aduce multa suferinta.
Fiecare dintre noi daca putem, punem ceva bani deoparte in fiecare luna pentru vremurile cand nu vom mai lucra sau pentru perioada de incercare si numim acest lucru ca fiind ceva intelept. Dar cum am putea numi acel mod de viata in care nu facem acelasi lucru si pentru avansarea Imparatiei lui Dumnezeu. Sunt atatia crestini care cand pun deoparte banii pentru Dumnezeu o fac doar dupa ce si-au facut toate celelalte cheltuieli, cand primii bani pe care ii pui deoparte sunt banii Domnului si abia apoi vezi cum ii imparti pe restul.
Daca nu suntem gasiti credinciosi in administrarea banilor lui Dumnezeu pe pamant, ce ne face sa credem ca vom putea sa administram ceva mai important pentru El in cer? vs.12. Prin banii pe care ni-I incredinteaza aici pe pamant, Dumnezeu vrea sa vada daca suntem pregatiti pentru responsabilitati mai mari.
Banul trebuie sa fie slujitorul nostru, caci altfel va fi stapanul nostru, vs.13.
Intelepciunea divina a Domnului Isus se vede in cuvintele cu care incheie aceasta pilda. De fapt acest cuvinte sunt un avertisment clar pentru fiecare crestin. Nimeni nu poate sluji cu toata inima lui Dumnezeu, cat timp banii ocupa inca un loc de frunte in viata sa. Una dintre luptele noastre este sa facem din bani niste slujitori, cerandu-I constant lui Dumnezeu sa dezradacineze puterea lor din vietile noastre. Dar trebuie sa fim mereu cu bagare de seama pentru ca radacinile dragostei de bani a tendinta sa creasca din nou.
John Wesley spunea “eu pretuiesc toate lucrurile dupa valoare pe care o pot dobandi ele in ceruri.”
La sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial Germania era in ruine. Era nevoie ani buni de reconstructie pentru ca tara sa revina la normalitate. Citeam intr-o carte “Ziua in care dolarul va muri” scrisa de Willard Cantelon, despre o femeie in varsta din Germania care toata viata si-a strans bani si i-a ascuns bine in pamant. Dupa razboi cand s-a intors in orasul sau a sapat printre daramaturi si in cele din urma a scos la suprafata cutia cu toti banii agonisiti cu multa truda si paziti cu atentie atatia ani. Atunci si-a propus cu acei bani sa ajute la construirea unei scoli crestine la periferia orasului Frankfurt. In sfarsit se hotarase sa faca ceva nobil cu banii ei si era cat se poate de mandra de acest lucru.
In urmatoarea dimineata in toate ziarele germane a aparut stirea ca noul govern a decis sa retraga din circulatie toti banii de dinainte de razboi. Toata agoniseala ei de o viata a ajuns sa fie doar un morman de gunoi fara valoare. Un numar considerabil de germani s-au sinucis in acea zi de iunie 1948 din aceasta cauza.
Daca acea femeia si-ar fi investit mai devreme banii, ar fi putut fi folositi la construirea unei scoli crestine atat de necesare inainte de razboi, sau la ajutorarea saracilor sau a orfanilor, insa asa a trebuit sa auda cum toti banii ei adunati intr-o viata devenisera fara nici o valoare.
Ce vom lua cu noi atunci cand plecam de aici?