Dragii mei, daca privim in urma la modul in care Dumnezeu a lucrat pentru chemarea la pocainta si mantuirea oamenilor vedem ca de cele mai multe ori El a avut nevoie doar de un om. De un om ca Noe, Moise, Avraam, David, Ilie, Iosif, Estera, Daniel, samd. Despre lucrarea lui Iosua citim in Iosua 24:31, “Israel a slujit Domnului in tot timpul vietii lui Iosua.” Toate acestea sunt marturii care ne spun ce minuni poate face Dumnezeu prin oameni simpli, care au impartasit aceeasi reteta a succesului: au umblat cu Dumnezeu zi de zi, smeriti si supusi.
Acelasi lucru este valabil si astazi, dar vad mai degraba cum crestinii cauta tot mai mult scuze pentru a se sustrage de la slujire, decat oportunitati ca sa slujeasca. Ii avem astazi in biserici pe cei putini care ard de dragoste pentru mirele lor; iar apoi vin cei care se considera prea tineri si neexperimentati ca sa faca ceva; cei care niciodata nu au timp; ori batranii care se preocupa mai mult de planurile de inmormantare decat de slujirea in imparatia lui Dumnezeu.
Citeam intr-o carte ca in insulele din Marea Sudului exista o pancarda ridicata in memoria unui misionar care a slujit acolo o perioada buna de timp si pe care scrie: “Cand el a debarcat in 1848, aici nu se afla nici un crestin, iar cand a plecat in 1872, aici nu mai era nici un pagan.” Dumnezeu cauta oameni dragii mei pe care sa ii foloseasca in realizarea planurilor sale.
Cautam astazi tot felul de metode de a atrage oamenii la biserica, dar uitam ca oamenii trebuie chemati mai intai la Cristos, nu la biserica. Nu stiu sa fie vreun exemplu in Noul Testament in care un crestin sa cheme un om din lume la biserica. Cei pierduti erau adusi la Cristos pentru ca nu exista om care dupa ce se intalneste cu adevarat cu Mantuitorul lui, sa poata trai apoi departe de biserica Sa. Dar chemarea la Cristos a celor pierduti se face in primul rand prin marturia vietii noastre, prin cuvinte de har si incurajare si fapte de credinta. Lucruri care in bisericile crestine de astazi sunt mai degraba minuni, decat lucruri obisnuite. Azi avem prea multe biserici cu crestini care sunt mai mult plini de ei decat plini de Duh.
Istoria trezirilor spirituale din secolele 17, 18 si chiar 19 depun marturie despre cum Dumnezeu a ales un singur om pentru a aduce la pocainta, familii, triburi, sau tari intregi. Ma rog ca fratii si surorile mele in Domnul de azi sa fie preocupati sa citeasca pe langa reviste si facebook si carti care marturisesc despre cum Dumnezeu a folosit oameni simpli ca Ravenhill, Tozer, Finney, Edwards, Spurgeon, Wyclif, Wesley, Moody, Whitefield, Huss, Luther si multi altii, pentru a aduce la pocainta generatii intregi de oameni. Atunci am intelege ca putem fi chiar noi urmatorii evanghelisti ai Dumnezeului atotputernic prin care El sa cheme la pocainta sufletele pierdute din aceste vremuri.
As vrea in minutele urmatoare sa ne arunca privirea asupra unui grup de tineri din Scriptura, care ne ilustreaza extraordinar de frumos cum sa traim cu Dumnezeu si pentru Dumnezeu in fiecare zi.
Domnul Isus a spus ca cel credincios va fi cunoscut dupa roadele sale. Acesti tineri prin viata lor de credinta au facut diferenta in generatia lor si au impus un standard demnde urmat pentru generatiile urmatoare. Numele lor sunt Daniel, Hanania, Misael si Azaria.
Daniel avea aproximativ 15 ani cand incepem sa citim povestea lui si asa cum o sa vedem, nu a fost prea tanar ca sa fie folosit de Dumnezeu. Astazi tinerii de 15 ani din biserici au alte preocupari decat aveau acesti patru tineri. Cu toate acestea parintii lor sunt atat de mandri de ei doar pentru ca macar merg la biserica, dar multi refuza sa accepte realitatea goliciunii spirituale in care multi dintre copiii lor traiesc astazi.
Daniel a fost luat impreuna cu alti tineri iudei din casele lor, de langa familiile lor, au fost facuti eunuci si pusi in slujba lui Nebucadnetar, regele imperiului Babilonian, un rege pagan intr-un imperiu pagan. Dar in Daniel 1:17-20 citim ce anume i-a facut pe acesti patru tineri sa fie deosebiti fata de ceilalti.
Babilonul a fost una dintre cele mai pagane natiuni din istoria pamantului, un imperiu cu foarte multe distractii lumesti, unde destrabalarea si desfranarea se intalneau la fiecare pas. Acestea puteau incerca la maxim devotamentul fata de Dumnezeu chiar si al celui mai credincios om. Daca adaugam si paganismul acestui imperiu si inchinarea lor la tot felul de idoli, fac din Babilon un loc aproape imposibil pentru un credincios sa traiasca. Cu siguranta ca si pentru ei toate acele placerile lumesti erau atragatoare, iar influenta pagana era puternica, acesti tineri s-au incapatanat sa nu se intineze si sa nu se compromita spiritual.
Tu pentru ce iti doresti sa isi aminteasca oamenii de tine? Ca ai fost un om care in ciuda societatii murdare in care a trait a impus un standard de sfintenie pentru cei din jurul lui, sau ca ai fost unul dintre cei multi care nu a lasat nimic in urma sa vrednic sa fie amintit?
Telul lui Daniel si al prietenilor lui a fost sa-l reprezinte cu cinste pe singurul Dumnezeu adevarat in mijlocul idolilor si al dumnezeilor falsi din Babilon, in mijlocul destrabalarii si desfranarii in care oamenii traiau. Umblarea lor zilnica cu Dumnezeu le-a dat credinta, puterea si curajul sa reuseasca.
Vedem cat de puternica a fost dragostea lor pentru ceea ce este curat si cu cata ravna au luptat pentru a nu se compromite spiritual cand citim ca au renuntat fara rezerve la delicatesele de la masa regelui si a cerut sa manance doar legume si sa bea apa. Daca astazi incep sa predic despre post risc sa fiu gonit cu pietre din bisericile crestini. Acesti tineri aveau pentru prima oara ocazia sa manace mancaruri si sa bea bauturi de care cu siguranta ca nici nu auzisera pana atunci. Ce poate fi rau in asta am spune noi care suntem invatati sa traim ghiftuiti de mancaruri bune? „Dar omul nu traieste doar cu paine, ci cu orice cuvant care iese din gura lui Dumnezeu.” Este atat de greu astazi sa ne pastram necompromisi, sa nu cedem in fata ispitelor care la prima vedere nu par a fi ceva rau, sau atat de grave. Insa daca astazi faci un compromis mic, asta va conduce la slabirea puterii tale de a te infrana maine in fata unui compromis mai mare.
Pentru Dumnezeu ne demonstram devotamentul in primul prin stilul de viata adoptat. Daniel nu a putut sa isi aleaga anturajul si oamenii langa care trebuia sa traiasca, la fel cum nici noi nu ne putem alege colegii de servici, cei de scoala, vecinii si nici chiar parintii. Dar putem sa alegem sa avem un stil de viata diferit de al lor, unul fara sa ne compromitem moral si spiritual, asa cum a facut Cel al carui nume il purtam, Isus Cristos.
Pana la urma motivul pentru care noi suntem tinuti in prezent de Domnul in aceasta lume este pentru cei necredinciosi. Scopul lui Dumnezeu este ca noi sa traim in mijlocul lor si sa ii atragem spre El prin felul nostru diferit de viata.
In Daniel 2:1-23, citim despre marea provocare a lui Daniel, cand imparatul Nebucadnetar a avut un vis care l-a tulburat atat de tare incat nu mai putea sa doarma. Imparatul a cerut sa fie adusi inaintea lui toti magicienii, vrajitorii, astrologii si descantatorii din imperiu ca sa ii interpreteze visul. Cand acestia i-au spus ca visul sau este imposibil de interpretat, Nebucadnetar s-a maniat si a dat ordin ca toti inteleptii imperiului sa fie omorati. Cand Daniel, Hanania, Misael si Azaria au fost gasiti, Daniel l-a intrebat pe capetenia garzii imparatului ce se intamplase si de ce fusesera toti inteleptii condamnati la moarte. Cand a aflat, Daniel a cerut sa fie dus la imparat pentru a-i dezlega acest mister.
Dar as dori sa ne oprim putin si sa vedem ce a facut Daniel inainte de a merge in fata imparatului. El a mers la prietenii lui si impreuna s-au rugat Domnului. Daniel a avut nevoie de sustinerea prietenilor sai. Nu putea sa reuseasca singur, la fel cum nici noi nu putem sa o facem Avem nevoie unii de altii. De oameni care sa iubeasca aceleasi lucruri ca noi, care sa aiba acelasi scop in viata ca si noi si cu care sa luptam alaturi in lupta credintei.
De aceea ne-am intalnit in aceste zile aici. Sa sa ne indemnam unii pe altii la dragoste si la fapte bune. Sa ne rugam impreuna si sa cerem ca Dumnezeu sa ne imbrace cu putere de sus pe fiecare pentru a straluci slava lui Cristos in orasele unde am fost chemati de El sa slujim. Poate ca unii ati venit doar sa va pimbati, dar sper ca atunci cand veti pleca de aici sa nu mai fiti la fel ca atunci cand ati venit. Sa plecati plini de incredere, de putere si ravna pentru Mirele vostru.
In acea noapte, Dumnezeu i-a dat lui Daniel pe cand dormea, interpretarea visului lui Nebucadnetar. A doua zi Daniel s-a infatisat inaintea imparatului, Daniel 2:26-30. Ceea ce este demn de remarcat este ca Daniel nu isi atribuie nici un merit pentru interpretarea acestui vis, ci da toata slava Dumnezeului Sau.
Indiferent unde te afli sau pozitia pe care o ocupi, trebuie sa folosesti fiecare ocazie pentru a-l slavi pe Dumnezeul tau. Indiferent de talantii si calitatile pe care le avem, nu noi trebuie sa fim cei care primesc lauda, ci Creatorul nostru. Totul este al Sau si nimic nu se face fara El. Sa citim cuvintele apostolului din 2 Corinteni 10:17-18.
In Daniel 2:49 citim urmarile interpretarii visului. Daniel si cei trei prieteni ai sai au fost avansati in functie si toti ceilalti intelepti ai imperiului au fost crutati. Atunci cand noi ne facem lucrarea la care Dumnezeu ne-a chemat, acest lucru nu va aduce binecuvantare doar pentru noi, ci si celor din jurul nostru. Lucrarea noastra de slujire si de vestire a Evangheliei va salva vieti si va mantui suflete.
Mai tarziu o alta provocare a aparut in calea lui Daniel. Cum spune si proverbul, “da-i putere cuiva si ii vei vedea caracterul.” Credinta si devotamnetul lui Daniel pentru Dumnezeu au fost incercate din nou. Binecuvantarea ta va atrage invidia celor din jur Asta s-a intamplat si cu Daniel, Hanania, Misael si Azaria. Succesul si binecuvantarea lor a starnit gelozia celorlalti. Este greu cand acest lucru se intampla, pentru ca nu stii cum sa raspunzi uneori la invidie si gelozie.Atatia oameni se consuma din cauza a ceea ce au altii.Dar vad ca acest lucru nu este valabil doar pentru oamenii din lume, dar si pentru crestini. Atatia crestini simt invidie si gelozie fata de ceea ce un frate sau o sora au primit ca binecuvantare de la Domnul.
In Daniel 3 citim ca Nebucadnetar a facut o statuie de aur de 28 de metri, si tuturor oamenilor din imperiu li s-a cerut sa se inchine la aceasta statuie. Prin credinta si curajul lor cei patru tineri s-au ridicat din nou la inaltimea astaptarilor Dumnezeului lor. Au refuzat in ciuda amenintarii cu moartea sa se inchine altcuiva in afara de Dumnezeul adevarat.
Este usor sa fii crestin cand esti aici impreuna cu alti crestini, sa te inchini lui Dumnezeu in casa ta, sau la biserica cu ceilalti credinciosi si mai ales in conditii de libertate religioasa, dar provocarea credintei si devotamentului nostru pentru Domnul vine atunci cand mergem la scoala, la slujbe si suntem in inconjurati doar de oameni din lume care te provoaca de fiecare data sa faci lucruri pe care stii ca Dumnezeu le uraste. Cati dintre noi suntem astazi ironizati sau luati peste picior pentru ca traim altfel, nu pentru ca spunem noi ca suntem altfel. Daca traiesti o viata evlavioasa in Cristos Isus atunci trebuie sa suferi intr-un fel sau altul din aceasta cauza. Aceste cuvinte ii apartin apostolului Pavel, nu mie.
Raspunsul celor patru din 3:16-18 este reflexia dragostei lor neconditionate pentru Dumnezeu. Ma rog din toata inima ca acelasi raspuns sa il dam si noi in fata unor astfel de provocari. Mai ales cand te gandesti ca noi trebuie sa le raspundem unor oameni care nu au puterea sa ne faca nimic mai mult decat sa ne ironizeze sau sa ne ia la misto, in timp ce acesti tineri si-au pus viata in joc si au indraznit sa il infrunte pe cel mai crud si de temut om al lumii.din timpul acela.
In vs 20-30 citim ca focul cuptoarelor imparatului nu au fost de ajuns ca sa ii omoare. Pentru ca daca Dumnezeu este pentru tine nimeni si nimic nu poate sta impotriva ta. Daca Dumnezeu are un plan cu tine atunci nici macar focul nu se poate atinge de tine.
Toti ne dorim sa vedem astazi minuni ale lui Dumnezeu. Dar cum sa mai faca Dumnezeu minuni cand alesii Sai traiesc in saracie spirituala. Oamenii cu adevarat nascuti din nou au fost si continua sa fie cele mai mari minuni ale lui Dumnezeu. Niciodata credinta si devotamentul oamenilor nu au ramas nerasplatite si fara rezultat. Ele vor zdruncina din temelii oameni si chiar imperii.
Interpretarea visului lui Nebucadnetar de catre Daniel din cap.4 este incununarea si imaginea finala despre cum acesti tineri au reprezentat pentru imperiul Babilonian drojdia care a dospit intreg aluatul. Cuvintele lui Nebucadnetar din 3:28-29 si 4:37, unul dintre cei mai intunecati, cruzi si pagani imparati care au trait vreodata pe fata pamantului, ne dovedesc ce lucrare plina de putere a facut Dumnezeu prin acesti patru tineri extraordinari.
Dragii mei, atatia oameni pot fi scapati astazi din iad, daca tu si cu mine vom fi drojdia Imparatiei lui Dumnezeu in aceasta lume, traind si slujind zi de zi smeriti si supusi Duhului lui Dumnezeu.