Proverbe 25:28
Imi place sa ma plimb cu fiica mea cu caruciorul pe langa zidurile vechi ale Sibiului. De fiecare data cand ma plimb pe langa ele, imi dau un sentiment de siguranta, desi traiesc intr-o vreme in care nu am cunoscut niciodata nevoia de a avea ziduri de aparare. Dar aceste ziduri care imprejmuiesc Sibiul nu au fost construite ca sa fie admirate de turisti ci pentru apararea orasului, dupa ce acesta a fost invadat si distrus pe rand de tatari si apoi de turci.
Ne aducem aminte de durere lui Neemia cand a auzit ca zidurile Ierusalimului erau daramate. Zidurile daramate ale unei cetati au reprezentat de-a lungul istoriei imaginea dureroasa a infrangerii si rusinii.
Cu aceasta imagine a infrangerii si rusinii il compara inteleptul Solomon pe omul care nu are stapanire de sine. Un om fara stapanire de sine este un om cazut. Lipsa infranarii este un pacat care ne incearca pe fiecare si nimeni nu scapa de aceasta ispita. Va vorbesc ca un om care imi doresc cu ardoare sa cresc in aceasta trasatura minunata, tocmai pentru ca pe masura ce cercetez tot mai mult cuvantul lui Dumnezeu imi dau seama cat de puternica poate fi marturia unui om care are in viata lui stapanire de sine. Iar dorinta inimii mele este sa las in urma mea semne ale dragostei ce i-o port lui Cristos. El este tinta mea si exemplul meu.
Stapanirea de sine nu se limiteaza doar la un anumit aspect anume din viata noastra. Ea trebuie sa existe in fiecare domeniu al vietii: cu privire la ceea ce mancam si bem, in dorintele pe care le avem, in gandurile care ne trec prin cap, in emotiile care ne incearca inima si in vorbirea noastra, 1 Corinteni 9:27.
Oamenii sfinti si evlaviosi pe care Tatal i-a folosit de-a lungul istoriei acestui pamant au avut in viata lor aceasta trasatura extraordinara care este stapanirea de sine. Prima imagine a stapanirii de sine o vedem cand omul alege sa se supuna Evangheliei. Pentru ca stapanirea de sine include si lepadarea de sine despre care Mantuitorul vorbeste in Luca 9:23 ca fiind conditia de a-l putea urma pe El.
Haideti sa vedem cum influenteaza stapanirea de sine cateva dintre aspectele importante ale vietii noastre: trup, gandire, emotii si vorbire.
Slaviti-l pe Dumnezeu prin stapanirea trupurilor voastre, 1 Corinteni 6:19-20.
Dumnezeu a creat aceasta lume ca sa ne bucuram de ea. Ne-a dat simturile ca sa experimentam maretia creatiei Sale, dar prin pacat omul a corupt aceasta placere naturala nevinovata cu care Dumnezeu l-a binecuvantat. De aceea atatia oameni au ajuns sa fie stapaniti de diverse lucruri. Trupul lor este sclav al pacatului. Apostolul spune tot in 1 Corinteni 6, dar in vs.12 ca stapanirea de sine ne va ajuta sa ne infranam de la orice poate pune stapanire pe trupul nostru: mancare, bautura, tigari, droguri, sex, etc.
In ceea ce priveste trupul, stapanirea de sine trebuie sa se vada in primul rand in trei aspecte importante:
Imbuibare cu mancare sau bautura, 1 Corinteni 10:31-Filipeni 3:18-19;
Lenea, 2 Tesaloniceni 3:6-12;
Imoralitate sexuala, 1 Tesaloniceni 4:3-5. Dragii mei, pana si neprihanitul Iov spune in 31:1 ca a facut un legamant cu ochii lui ca sa nu priveasca cu pofta o femeie. Cu atat mai mult trebuie sa facem noi acest lucru avand in vedere societatea in care traim care nu doar ca accepta, dar chiar incurajeaza prin toate mijloacele imoralitatea sexuala. Sa-l slavim pe Dumnezeu cu trupurile noastre.
Slaviti-l pe Dumnezeu prin stapanirea gandurile voastre, 2 Corinteni 10:5.
Avem nevoie sa ne supunem gandurile lui Cristos ca sa nu pacatuim impotriva Lui. Cu totii stim ca acesta nu este un lucru usor. Asa cum ne luptam cu poftele trupesti, ne luptam si cu gandurile pacatoase si nepotrivite caracterului crestin. Apostolul Pavel ofera un tipar minunat al lucrurilor cu care mintea noastra ar trebui sa fie ocupata in Filipeni 4:8.
Stapanirea de sine cu privire la gandurile noastre nu se rezuma doar la a scoate ce este murdar, ci in a ne umple mintea cu lucrurile placute care ii aduc slava lui Dumnezeu.
Pacatul este alimentat in mintea noastra cu mult timp inainte sa il facem. De aceea gandul este prima noastra linie de aparare impotriva pacatului. Gandurile noastre sunt alimentate in primul rand de ceea ce vedem cu ochii si auzim cu urechile. De aceea Pavel ne indeamna nu doar sa stam departe de orice lucru care ne poate duce in pacat, ci sa fugim de ele. Oare de cate ori nu lasam astazi portile mintii noastre deschise la mizeriile pe care satan ni le serveste prin TV, calculator, ziare, radio, conversatiile celor din jurul nostru, samd.
Ne este mai usor sa acceptam ca pacatul sa intre in mintea noastra, decat sa il facem prin fapte. Daca pacatul este in mintea noastra nimeni nu il poate vedea, dar David ne spune Psalmul 139:1-2 un lucru de care trebuie sa tinem seama.
Daca suntem oameni care ne temem de Dumnezeu atunci trebuie sa ne disciplinam in a ne stapani gandurile nu din cauza a ceea ce cred oamenii, ci din cauza a ceea ce crede Dumnezeu. Sa-l slavim pe Dumnezeu cu gandurile noastre.
Slaviti-l pe Dumnezeu prin stapanirea emotiile voastre.
Cand spun ca trebuie sa ne stapanim emotiile fac referire la sentimente ca mania, resentimentele, amaraciunea, gelozia. criticile. Stapanirea temperamentului nostru este unul din semnele pozitive ale caracterului crestin, Proverbe 16:32
Incapacitatea noastra de a ne stapani emotiile duce la descurajarea si suferinta celor din jurul noastru dar si la distrugerea de relatii. Emotiile nestapanite fac ca frustrarile, dezamagirile sau visele noastre neimplinite sa troneze in inimile noastre si sa ne dicteze actiunile. Sa ne supunem emotiile lui Dumnezeu este la fel de important ca supunerea trupurilor si gandurilor noastre.
Slaviti-l pe Dumnezeu prin stapanirea limbii voastre, Matei 12:35-37.
Cand un crestin vorbeste, el trebuie sa vorbeasca cuvintele lui Dumnezeu, 1 Petru 4:11. Placerea omului rascumparat este sa vorbeasca despre ceruri. Atunci cand eram in strainatatea vorbeam mai mult decat oricand despre cum este acasa pentru ca imi lipsea atat de mult. Daca simtim intr-adevar ca aici sunt straini si pelegrini atunci nu vom putea sa nu vorbim despre casa noastra care este in cer cu Dumnezeu. Nu vom putea sa nu vorbim despre Tatal nostru si despre ce face El pentru noi.
Mai sunt si cei care mereu vor ii impresioneze pe altii de cat de spirituali sunt si nu se mai opresc din vorbit. Dar cand trebuie sa isi puna in practica propriile vorbe, de cele mai multe ori nu sunt capabili sa o faca. Astazi multi crestini sunt lungi la vorba si slabi in traire, pentru ca este mai usor sa vorbesti decat sa faci. Vorbele sunt gratuite, dar faptele sunt costisitoare. Iacov, episcopul bisericii din Ierusalim spune raspicat in 3:2 ca acela care ajunge sa isi stapaneasca limba este un om desavarsit si capabil sa isi tina in frau tot trupul. Si continua in vs.5 spunand despre limba ca desi este un madular mic totusi se poate lauda cu lucruri mari si desi este un foc mic, poate aprinde paduri mari. Sa-l slavim pe Dumnezeu prin cuvintele noastre.
Iubitii Domnului cand vorbim despre stapanirea de sine trebuie sa ne gandim mereu ca este in primul rand o lucrare a Duhului Sfant. O trasatura care va fi dezvoltata doar in cei care au aceeasi dorinta puternica ca si Pavel de a fi plini de Duh, nu plini de ei.
Deasemenea trebuie sa fim cosntienti si de faptul ca atata timp cat vom trai in trup pe acest pamant nu vom putea sa dezvoltam niciodata stapanire de sine in toate aspectele vietii. Sa intelegem si ca aceasta lupta a infranarii este diferita pentru fiecare dintre noi. Unul poate ca nu are probleme sa isi tina trupul in stapanire, dar poate are probleme cu mandria religioasa. Altul poate ca nu are probleme cu gandurile necurate, dar are probleme sa isi stapaneasca limba.
Va spun acest lucru pentru a nu cadea in capcana pe care satan ne-o intinde de a-i judeca pe altii pentru ca nu pot sa se infraneze in anumite aspecte ale vietii in care noi putem, uitand ca la randul nostru avem probleme sa ne stapanim in domenii ale vietii in care ei pot sa se stapaneasca.
Intotdeauna stapanirea de sine incepe cu o cercetare personala sincera. Iar pentru acest lucru avem nevoie de o puternica cunostinta a cuvantului lui Dumnezeu. Citeam intr-o carte o vorba inteleapta care spunea: “Fie cuvantul lui Dumnezeu te va tine departe de pacat, fie pacatul te va tine departe de cuvantul lui Dumnezeu.”
Doar cel ce studiaza Scriptura pentru a se smeri va putea sa inteleaga si sa isi doreasca sa traiasca cuvintele lui Pavel din Romani 12:3. Scriptura ne va ajuta sa ramanem cu picioarele pe pamant si cu capul plecat inaintea lui Dumnezeu. Ne va ajuta sa ne cunoastem mai bine slabiciunile si acele aspecte ale vietii in care avem nevoie sa crestem in stapanirea de sine.
Impreuna cu cercetarea cuvantului trebuie sa fie si rugaciune. Rugaciunea ne da acea putere interioara pentru a ne impotrivi poftelor, gandurilor, emotiilor si cuvintelor murdare. Prin rugaciune ii dam putere lui Dumnezeu sa lucreze in noi voia Sa cea sfanta, placuta si desavarsita.
Reusita noastra in a ne stapani va creste pe masura ce ne vom supune tot mai mult lui Dumnezeu. Stapanirea de sine este insa un proces de lunga durata de-a lungul caruia o sa cunoastem si esecul. Dar eu stiu ca pot totul in Cristos asa ca esecul nu este sfarsitul pentru mine ci oportunitatea de a o lua de la inceput.
De aceea o sa inchei cu un verset care ma rog sa ne ajute sa meditam la aceste lucruri si sa le dam importanta cuvenita in viata noastra. Sa nu fie doar o alta predica din lista celor multe auzite, dar uitate sa fie puse in practica, Iacov 1:25. Amin!