Romani 12:18 (16-21)
In fiecare an se cheltuiesc milioane de euro pentru pace. Fie ca vorbim de pacea intre natiuni, pacea intre oameni, sau pacea interioara. Tribunale sunt asaltate de oameni care se afla in conflict unii cu ceilalti. Cabinetele psihologilor sunt pline de cei care nu isi gasesc pacea in viata. Iar diplomatii zboara zeci de mii de km ca sa intermedieze pacea intre popoare. Traim intr-o lume care are nevoie disperata de pace si copiii lui Dumnezeu sunt adesea si ei influentati de tumultul societatii in care traiesc.
Pacea este unul dintre semnele distinctive ale crestinului. El trebuie sa fie un om al pacii pentru ca are un Tata care este descris in biblie ca fiind Dumnezeul pacii si pentru ca pacea este una dintre roadele duhului sfant in viata sa.
Trebuie sa cautam pacea in trei aspecte din viata noastra: pace cu Dumnezeu; pace cu noi insine; pace cu ceilalti oameni.
Pacea noastra cu Dumnezeu are ca temelie credinta in Isus Cristos, Romani 5:1. Pacea cu Dumnezeu este punctul de pornire pentru a avea pace cu ceilalti oameni si cu noi insine. Pacatul pune vrajmasie intre om si Dumnezeu, iar plata pentru pacat este moartea. Omul care traieste si moare in pacat va cadea sub judecata dreapta a lui Dumnezeu. Pacatul il lipseste pe om de adevarata pace, Isaia 57:20-21. Astazi satan amageste omul cu tot felul de clone ale pacii lui Dumnezeu, incercand sa-l convinga ca nu ai nevoie sa te pocaiesti pentru a te bucura in viata de pace. Insa substituentii folositi de diavol nu fac decat sa aduca dezamagire si amaraciune.
Insa atunci cand venim in fata tronului Sau de har prin credinta in Isus Cristos, totul se schimba. Daca din cauza pacatului Dumnezeu era impotriva noastra, prin Isus, Dumnezeu este pentru noi. In loc sa traim la mila circumstantelor din viata noastra, traim cu promisiunea ca tot ce se va intampla in viata noastra va fi spre binele nostru, Romani 8:28. Si atunci cand omul traieste placut inaintea lui Dumnezeu pana si dusmanii lui vor trai in pace cu el, Proverbe 16:7.
De aceea pacea cu Dumnezeu este temelia pacii cu noi insine si cu oamenii din viata noastra. Dar asta nu inseamna ca dupa ce prin Cristos am fost impacati cu Dumnezeu, noi nu trebuie sa facem nimic pentru a trai in pace cu noi insine si cu cei din jurul nostru Trebuie sa urmarim pacea in viata noastra si in acelasi timp sa ne punem la dispozitia Duhului Sfant pentru a creste aceasta roada minunata in noi.
Pacea noastra personala in ciuda relatiei cu Dumnezeu este adesea perturbata de ceea ce se intampla in jurul nostru. Atatea lucruri nedrepte se intampla in fiecare zi incat este greu sa te bucuri in permanenta de pacea sfanta a lui Dumnezeu (EX RAR).
Problema apare de multe ori atunci cand in situatiile de stres, nu ne indreptam ochii si inima catre Dumnezeu, ci incercam sa rezolvam singuri problema. De aceea ne stresam, ne suparam si ne agitam foarte mult atunci cand trecem prin circumstante dificile. Acesta este motivul pentru care avem reactii si atitudini nepotrivite si fata de altti oameni. Pentru ca ne simtim neindreptatiti atunci cand noi trecem printr-o anumita problema, prin care cel de langa mine nu trece.
In noaptea in care a fost tradat, Mantuitorul i-a pregatit pe ucenicii Sai cu privire la incercarea pacii din viata lor, Ioan 16:33.
Sunt doua promisiuni pe care Isus le face in acest verset. Prima este ca in aceasta lume vom avea necazuri. Ne vom gasi adesea in circumstante care au scopul sa ne fure bucuria si pacea. Iar cele mai multe vin in viata noastra atunci cand lasam ingrijorarile sa produca nesiguranta.
Cea de-a doua promisiune a Domnului este la fel de adevarata ca si prima. In Matei 10:29-31, Isus ne asigura ca nici un detaliu din viata noastra nu este lipsit de importanta in ochii Tatalui.
Si atunci de ce ne ingrijoram? Pentru ca ne lipseste credinta. Nu suntem pe deplin convinsi ca Dumnezeu este in controlul tuturor lucrurilor din viata noastra. De aceea de multe ori nu avem incredere sa il lasam pe El sa ne scoata din situatia in care ne aflam si incercam sa rezolvam singuri problema. Prin fiecare ingrijorare ii permitem lui satan sa planteze samanta indoielii in mintea si inima noastra.
Sunt doua pasaje din Noul Testament care ne ajuta de fiecare data cand suntem pe punctul de a ne pierde pacea: Filipeni 4:6-7 si 1 Petru 5:7-9.
Aceasta este solutia pe care Scriptura ne-a da pentru a avea pace in noi insine. Sa aducem toate ingrijorarile noastre in rugaciune inaintea lui Dumnezeu si sa ne impotrivim cu fermitate diavolului. Cand ajungem sa traim intr-o stare de pace interioara vom putea sa dezvoltam mult mai usor o relatie de pace si cu oamenii din jurul nostru.
Sa traim in pace cu toti oamenii este voia lui Dumnezeu pentru noi. Poate ca este greu de crezut, dar Pavel le atrage atentia galatenilor despre lipsa pacii in relatiile dintre ei in 5:15. Apoi continua cu lista faptelor firii, iar cele mai multe dintre faptele firii sunt cele ce lucreaza sa distruga pacea dintre oameni: dusmaniile, certa, invidia, maniile, ambitiile egoiste, neintelegerile, partidele, geloziile.
Importanta pacii intre crestin si ceilalti oameni este puternica subiniata pe paginile noului testament: Matei 5:9, Romani 12:18, Romani 14:19, Coloseni 3:15, Evrei 12:14, 1Petru 3:10-11.
In trei dintre aceste versete ni se cere sa facem toate eforturile necesare pentru a trai in pace cu ceilalti oameni. Trebuie sa recunoastem ca adesea nu facem nici pe departe tot ce ne sta in putinta ca sa traim in pace chiar unii cu altii in biserica, cu atat mai mult cu cei din lume.
Dar haideti sa vedem cativa pasi scripturali pe care trebuie sa ii facem ca sa traim in pace cu ceilalti credinciosi:
In primul rand trebuie sa tinem cont de faptul ca fiecare sunt parte egala al aceluiasi trup, 1 Corinteni 12:20-25. De aceea este ceva incredibil ca diverse madulare ale trupului sa lupte intre ele. Cred ca ar fi mult mai putine animozitati intre crestini daca si-ar aduce aminte ca fac parte din acelasi trup.
Apostolul Pavel isi continua rationamentul si spune in Romani 12:5 ca find parte al aceluiasi trup, fiecare ne apartinem unii altora. Pai cum este acest lucru cu putinta daca intre noi nu exista dragoste si pace? Cu alte cuvinte eu ii apartin lui John si John imi apartine mie; Anca ii apartine lui Alice si Alice ii apartine lui Anca; Maria ii apartine lui Violeta si Violeta ii apartine lui Maria. Asta este ceea ce spune Scriptura dragii mei. Nu imi apartin aceste invataturi. Eu doar vi le deslusesc ca sa fie cat mai usor de inteles. Dumnezeu este Cel ce vorbeste. Atunci cand nu urmarim aceasta pace, ranim in mod intentionat biserica lui Cristos. Sunt putine lucruri care pot s ail raneasca pe Cristos mai mult decat certurile, invidia, barfa sau gelozia intre crestini. De aceea trebuie sa fim cu bagare de seama sa facem tot ce ne sta in putinta sa ne supunem poruncii Scripturii de a face tot ce ne sta in putinta sa traim in pace cu fratii nostri.
In al doilea rand sa recunoastem ca la starea de tensiune care exista fata de un frate sau o sora am contribuit si eu. Pentru a intelege acest lucru este insa nevoie sa ne smerim mult si sa nu mai continuam sa ii condamnam pentru toate lucrurile pe ceilalti. Motivul pentru care se asterne pacea peste doi frati care sunt in conflict este ca nici unul nu vrea sa isi accepte propria responsabilitate fata de situatia creata. Daca suntem oameni crae facem toate eforturile pentru a trai in pace atunci ne vom face si o analiza personala smeriti de Duhul lui Dumnezeu.
Al treilea pas care trebuie sa il urmam este sa actionam si sa restauram pacea. Indiferent daca noi suntem cei care am creat conflictul, sau suntem victima conflictului creat, trebuie sa facem ce ne sta in putinta sa restabilim pacea. Neintelegerile cu un frate sau o sora este pacat, iar daca nu i-au atitudine se va raspandi in trup asemenea unui cancer, Matei 5:22-24. Neintelegerile in biserica sunt asemenea cancerului. Daca nu este tratat din timp, se va raspandi si nu vei putea sa dai vina pe nimeni atunci.
Exista intr-adevar momente cand in ciuda eforturile noastre repetate nu putem sa restauram pacea cu un frate sau o sora, dar inainte de a depune armele sa fim deplini incredintati ca am incercat sa facem tot ce ne statea in putinta.
Acum sa vorbim putin si despre pacea cu cei necredinciosi. Trebuie sa cautam aceasta pace desi nu avem in comun cu ei lucrurile de care am vorbit mai sus. Nu facem parte din acelasi trup, nu impartasim acelasi duh care sa ne impinga sa cautam impreuna pacea si cu siguranta nu avem nici acelasi standard si lege dupa care ne traim vietile.
Cum trebuie sa rezolvam conflictele cu cei necredinciosi? Cred ca pasajul din Romani 12:17-21 ne da raspunsul. Dumnezeu ne spune aici clar ca daca este posibil, atata timp cat depinde de noi sa traim in pace cu toti oamenii. Nu este treaba noastra sa cautam razbunare pentru ca razbunarea este a Domnului. Uneori chiar daca sustinem ca nu vrem sa ne razbunam pe cineva care ne-a ranit totusi prin atitudinea noastra fata de el, o facem. Dumnezeu nu va lasa nici un rau nepedepsit si dreptatea Sa va fi infaptuita pana in cele mai mici detalii. Practic Dumnezeu ne spune ca nu este treaba noastra sa fim justitiari, ci sa ne preocupam sa-i castigam pentru Cristos macar pe unii dintre necredinciosii care ne fac rau, vs.21.
Rugaciunea mea este ca fiecare sa cautam sa avem in viata noastra in primul rand pace cu Dumnezeu, apoi pace interioara si mai departe pace cu toti oamenii.
O sa incheiem lectia de astazi despre pace cu cuvintele apostolului Pavel din 1 Corinteni 9:19-22. Amin!