1 Timotei 6:6
Dupa ce saptamana trecuta am vorbit despre ce inseamna sa traim o viata evlavioasa si care sunt elementele de baza pe care se construieste un caracter evlavios, astazi o sa vedem cum evlavia poate sa fie un castig pentru noi atunci cand este insotita de o stare constanta de multumire cu ceea ce Dumnezeu ne binecuvanteaza in fiecare zi.
Starea de multumire si satisfactie este una dintre trasaturile caracteristice omului evlavios pentru ca inima lui este pe deplin concentrata si dedicata lui Dumnezeu, nu bunurilor materiale ale acestei lumi. Omul evlavios nu alearga mereu dupa mai mult, pentru ca el stie ca prin Isus el este deja posesor al unor bogatii cu mult mai mari decat cele pe care le poate oferi acest pamant.
Multumirea sau satisfactia cu ceea ce ai inseamna sa dezvolti un sentiment de suficienta in viata ta, asa cum citim in cuvintele lui Ioan Botezatorul din Luca 3:14 sau pe cele ale apostolului din Evrei 13:5.
Omul multumit este acela care traieste intr-o stare de suficienta cu ceea ce Dumnezeu ii ofera pentru nevoile lui, fie ca este mult fie ca este putin. El gaseste mai intai de toate suficienta in harul lui Dumnezeu pentru orice circumstanta in care se gaseste, asa cum apostolului Pavel i s-a descoperit de catre Dumnezeu in 2 Corinteni 12:9. Omul evlavios crede cu toata fiinta lui ca toate lucrurile pe care Dumnezeu le ingaduie in viata sa, lucreaza intr-adevar spre binele lui.De aceea Pavel spune ca “evlavia este intr-adevar in mare castig daca este insotita de multumire”. Un astfel de om a gasit in Dumnezeu satisfactie, adevarata odihna pentru sufletul lui si poate spune cuvintele minunate din Filipeni 4:10-13.
Idea de multumire sau satisfactie in biblie este de cele mai multe ori asociata cu bunurile materiale si banii. Dar acest proces de multumire nu se rezuma doar la bani. Copilul lui Dumnezeu trebuie sa ajunga sa fim multumit cu locul lui in societate si in biserica, smerindu-se intr-atat incat sa accepte planul lui Dumnezeu pentru viata sa, chiar daca el si-ar dori altceva. Adesea circumstantele dificile din viata noastra cum ar fi moartea celui drag, lipsa unei slujbe, probleme in familie, probleme de sanatate, samd produc in noi nemultumire si murmur la adresa lui Dumnezeu si pun uneori chiar la indoiala bunatatea si dragostea Sa fata de noi.
Chiar prima ispita din istoria omenirii a fost cu privire la starea de multumire a omului cu ceea ce Dumnezeu ii oferise. Biblia spune ca Dumnezeu le oferise lui Adam si Eva in gradina Edenului tot ceea ce aveau nevoie, dar satan s-a folosit de singura porunca pe care Dumnezeu le-o daduse ca sa planteze samanta nemultumirii in inima lor.
Acelasi lucru l-a incercat satan si cu Domnul Isus in pustie. L-a ispitit sa fie nemultumit de lipsa mancarii si a pozitiei smerite pe care trebuia sa o aiba pe acest pamant.
Iar daca pasajul din Isaia 14:13-15 face referire la satana asa cum multi invatatori ai bibliei spun atunci vedem ca insasi caderea lui satan s-a intamplat tot din cauza nemultumirii cu pozitia pe care Dumnezeu i-o oferise in imparatia Sa.
Nemultumirea este unul dintre cele mai grele pacate inainte lui Dumnezeu pentru ca prin acest pacat contestam insasi suveranitatea Creatorului dezvoltand astfel fara sa realizam o stare de razvratire impotriva lui Dumnezeu.
Astazi o sa vorbim despre multumirea fata de lucrurile materiale. Sa te multumesti cu ceea ce ai material este in ochii lui Dumnezeu la fel de important ca porunca de a nu ucide, a nu comite adulter, a nu fura sau a nu minti, Exod 20:13-17.
In predica Sa de pe munte Mantuitorul spune clar intregii omeniri ca nimeni nu ii poate sluji si lui Dumnezeu si banilor si isi continua avertismentul cu privire la acest mare pericol care ne pandeste in Luca 12:15. “Fiti atenti si paziti-va” cred ca este suficient pentru a intelege gravitatea acestui pacat in ochii lui Dumnezeu.
Scriptura ne indeamna in Romani 15:4 sa invatam din ceea ce s-a intamplat in trecut. De aceea as vrea sa ne amintim de Acan care a platit cu viata pentru acest pacat, Iosua 7; Ghehazi slujitorul lui Elisei, a foat lovit de lepra ca urmare a aceluiasi pacat, 2 Regi 5; Anania si Safira au fost omorati pe loc de Dumnezeu pentru ca au ingaduit aceluiasi pacat sa ii impinga spre a minti pe Duhul Sfant.
Apostolul Ioan subliniaza si el foarte clar acest aspect al pacatului iubirii lucrurilor acestei lumi in 1 Ioan 2:15.
Toate aceste lucruri au scopul de a ne face constienti de pericolul care ne pandeste pe fiecare. Gravitatea si consecintele acestui pacat sunt groaznice pentru ca poate duce la pierderea mantuirii. Avand in vedere numeroasele exemple si avertismente din biblie cu privire la acest pacat este imperativ sa urmarim ca aceasta sa fie o trasatura dominanta in caracterul nostru crestin. Satisfactia cu ceea ce ai este un lucru vital pentru sanatatea spirituala a cestinului.
As vrea sa vedem acum cateva lucruri practice pe care le putem face pentru a fi siguri ca nu ii ingaduim lui satan sa dezvolte acest pacat in inima noastra. Eu m-am gandit la cinci, dar poate voi puteti sa adaugati la aceasta lista.
In primul rand sa invatam cuvant cu cuvant versete ca cele din Luca 12:15, Evrei 13:5, 1 Timotei 6:6-10 si Filipeni 4:12. Sa le repetam in mintea noastra cat de des avem ocazia. Pe masura ce meditam la aceste versete sa ii cerem cu sinceritate lui Dumnezeu sa lucreze prin Duhul Sau cel Sfant in acele aspecte al vietii noastre cu care nu suntem multumiti. Va spun sigur ca noi singuri nu avem puterea sa facem aceasta schimbare, ci doar cu ajutorul Duhului Sfant. Cel mai important lucru pentru noi este sa recunoastem nevoia pe care o avem si sa ne dorim cu toata inima sa fim transformati.
In al doilea rand sa ne petrecem timpul concentrandu-ne atentia asupra lucrurilor cu adevarat valoroase din aceasta viata. Lucrurile la care te gandesti cel mai mult, acelea te vor preocupa.Domnul Isus ne spune in Marcu 8:36-37 care este cel mai de pret lucru. Solomon ne indeamna in Proverbe 3:13-15 sa ne dorim intelepciunea duhovniceasca pentru ca este mai de pret decat aurul, margaritarele sau orice altceva ne-am putea dori. Tot ce trebuie sa facem este sa hotaram daca pentru noi aceste lucruri sunt intr-adevar cele mai importante sau nu.
In al treilea rand, sa profitam de orice ocazie de slujire al aproapelui nostru pentru a evita sa dezvoltam o atitudine egoista in care sa ne preocupe doar propria persoana. Sa avem permanent o deschidere la nevoile celor din jur si chiar daca stim ca nu le putem acoperi pe toate, totusi sa incercam sa facem ce putem sa facem.
La slujba trebuie sa ne ingrijoram mai mult la cum il putem onora mai bine pe Dumnezeul nostru decat la salarii la mari, prime sau avansari in functie. Succesul trebuie masurat nu prin contul din banca sau posesiunile materiale, ci in actele de slujire din fiecare zi prin care ai adus lauda Domnului Tau, Coloseni 3:23-24.
Sa nu uitam niciodata ca Dumnezeu este suveran si ca totul este al Lui. De aceea poate decide sa ii binecuvanteze material pe unii mai mult decat pe altii. Acest lucru nu trebuie sa starneasca invidie in inimile naostre. Domnul Isus da ca invatatura pilda lucratorilor viei ca sa ne exemplifice acest lucru. Tot ceea ce primim este prin harul lui Dumnezeu, dar asa cum citim in pilda, observam ca cei ce muncisera mai mult devin invidiosi atunci cand cei ce muncisera mai putin primesc aceeasi rasplata. Atunci stapanul le spune ceva ce ei uitasera: “Nu am voia sa fac ce vreau cu ceea ce imi apartine? Sau te umpli de manie din cauza generozitatii mele?” Nu trebuie sa uitam ca nimic din ceea ce avem nu ne apartine, ci Dumnezeu ne-a incredintat bunurile pe care le avem ca sa le administram spre lauda Sa. De aceea El este cel care hotaraste ce si cat trebuie sa primeasca fiecare.
“De la cei ce au primit mult, se va cere si mai mult.” Daca avem mai mult trebuie sa fim constienti ca Dumnezeu ne va cere mai mult. Odata cu privilegiile vin si responsabilitatile, Luca 12:48.
Pavel il indeamna pe Timotei in 1 Timotei 6:17-19 sa le porunceasca fratilor care erau instariti cum trebuie sa traiasca. Fiecare dintre noi suntem mai instariti decat altii. Nu trebuie sa privim mereu la cei care au mai mult ca noi, ci la responsabilitatile pe care le avem inaintea lui Dumnezeu fata de cei care au mai putin ca noi.
Un lucru de care va pot asigura din exprienta proprie este ca multumirea si suficienta va veni in viata noastra pe masura ce vom pune din ce in ce mai putin pret pe lucrurile materiale si vom hotara sa dam tot mai mult din ceea ce avem pentru Domnul si pentru ajutorarea celor din jurul nostrum, asa cum apostolul spune in 2 Corinteni 9:8 si cum Mantuitorul este citat in Fapte 20:35. Pe langa starea de multumire vom descoperi ca intr-adevar cuvintele Mantuitorului din Luca 6:38 sunt inca o data pline de adevar. Amin!