1 Petru 2:3-5
Sunt multi cei care fac o greseala foarte mare cand presupun ca daca au auzit mesajul Scripturii atunci puterea Evangheliei a patruns automat in viata lor. Apostolul Petru conditioneaza aceasta realitate din viata noastra, printr-un cuvant foarte important, “daca”. El spune, “daca ati gustat”, atunci ceea ce urmeaza sa va spun se aplica pentru voi, daca insa nu ati facut-o atunci acest mesaj nu este pentru voi. Trebuie sa va intoarceti si sa gustati mai intai de toate sa vedeti cat de bun este Domnul.
Minunea din viata crestinului este ca el a gustat din bunatatea Domnului si din puterea vietii ce urmeaza sa vina. Dar cand Scriptura spune ca un crestin a gustat, nu inseamna ca el doar a experimentat.
Sotia mea atunci cand gateste, gusta cate putin din mancarea pe care o face ca sa vada daca mai este nevoie sa adauge ceva. Nu la acest fel de a gusta face referire scriptura, ci la cel cunoscut printr-o puternica traire. Pentru o mai buna intelegere sa citim Evrei 2:9. Isus Cristos a cunoscut prin traire ce inseamna moartea, nu doar a fost aproape de ea. El nu s-a oprit in gradina Ghetsimani unde fiorii mortii ii transformau sudorile in niste picaturi ca de sange, ci a mers pana la golgota suferind moartea in adevaratul sens al cuvantului.
Trebuie deasemenea sa fim foarte atenti sa nu despartim niciodata darul de Cel care il ofera. Nu putem desparti darurile mantuirii de Dumnezeu. Problema multor crestini din zilele noastre este ca ei vor darurile lui Dumnezeu, dar il neglijeaza din ce in ce mai mult pe Dumnezeul darurilor. Crestinii vor iertare, pace, bucurie, dragoste, mantuire si binecuvantari in fiecare zi, dar le doresc in absenta slujirii fierbinti a celui ce le ofera. Exemplu celor 10 leprosi vindecati din evanghelii este foarte bun pentru a exemplifica acest lucru.
Din cei zece care au primit darul vindecarii, noua si-au vazut multumiti de drum uitand de Cel care le-a daruit vindecarea. Doar unul si-a adus aminte de sursa darului si s-a intors smerit sa ii multumeasca lui Cristos. Tristetea din glasul Domnului Isus cand a intrebat “unde sunt ceilalti noua?”, este dureroasa pentru orice suflet care traieste multumitor la picioarele creatorului Sau. Ceilalti noua si-au luat darul si si-au vazut de drum.
La fel se intampla si cand ne rugam Domnului. Venim in fata Sa cu o lista intreaga de cereri si pretentii cand in ziua aceea poate ca nu ne-am facut nici macar timp sa deschidem Scriptura. Generatia de copii nerecunoscatori ai zilelor noastre care incearca sa profite la maxim de dragostea parintilor lor se regaseste din pacate si in biserica. Domnul Isus continua sa intrebe si astazi: “unde sunt ceilalti noua?” Asa se comporta multi si cand li se face cunoscut darul mantuirii. Am ajuns sa traim timpuri in care parca Dumnezeu Creatorul a ajuns sa isi roage propria creatie sa primeasca darurile Sale sfinte. Trebuie sa fim sinceri si sa recnoastem cu multi suntem mai atrasi de ceea ce poate face Dumnezeu pentru noi decat de persoana Lui Dumnezeu. Totul in aceasta lume incepe si se termina cu Dumnezeu. Totul are legatura cu persoana lui Dumnezeu si nimic nu exista fara El, pentru ca totul este al Lui.
Apostolul spune ca daca intr-adevar am gustat si am vazut cat de bun este Domnul, suntem chemati la Cel ce este piatra vie Isus Cristos, ca prin el sa devenim la randul nostru pietre vii care impreuna sa zideasca templul lui Dumnezeu.
Israel a avut un templu de inchinare dar era construit din pietre moarte, fara viata. Ei nu au inteles si nu au acceptat planul lui Dumnezeu de a fi un templu viu, de aceea l-au respins pe Mesia. Domnul Isus a spus despre acel templu in Matei 24:2 ca va fi distrus si ca nu va mai ramane nici o piatra in picioare.
Dar tu si cu mine, tanar, adult sau varstnic suntem prin darul vietii vesnice, pietre vii care zidite impreuna pe stanca care este Isus Cristos trebuie sa oglindeasca slava cerurilor ca un templu viu de inchinare si lauda al Creatorului.
Templul lui Dumnezeu de astazi este un templu viu si mobil in care fiecare piatra reprezinta un preot cu drepturi depline. De aceea noi nu avem de papa sau de preafericitul. Nu trebuie sa mergem intr-o camaruta cat o cabina telefonica sa ii spunem unui batranel pacatele noastre. Pentru ca avem in Isus Cristos un Mare Preot care mijloceste pentru noi inaintea lui Dumnezeu.
Crestinul nu are nevoie de Maria sau de alti asa numiti sfinti ca sa mijloceasca pentru el sub pretextul ca nu este vrednic sa se infatiseze singur inaintea lui Cristos. Crestinul sfintit prin sangele lui Cristos nu trebuie sa o roage pe Maria sa isi plece urechea, sa il asculte si sa vorbeasca apoi cu Cristos ca sa ii rezolve problema. Rolul ei a fost s ail aduca pe lume pe Mesia. A fost un om asemenea multora pe care Dumnezeu i-a folosit pentru a-si duce la indeplinire planul divin. Dar astazi oamenii o fac mare pe Maria si pe toti sfintii aparuti peste noapte si mic pe Cristos.
In acest nou templu viu in care Dumnezeu locuieste, oamenii nu mai aduc miei, capre, vitei sau porumbei ci jertfe duhovnicesti placute lui Dumnezeu prin slujire, lauda si inchinare. Este greu pentru cei din jur sa inteleaga cum putem sa ne inchinam, sa ne rugam si sa cantam intr-un templu fara icoane, statui si alte lucruri facute de mana omului. Dar ce nu stie lumea este ca apostolul Pavel spune ca Dumnezeu nu locuieste in temple facute de maini omenesti si nu poate fi cuprins in nici o lucrare facuta de mana omului. Dar ziua cand tot ceea ce se vede va arde este aproape. Atunci doar lucrurile invizibile pe care le-am primit prin Isus Cristos vor continua sa existe in ceruri pe veci.
Ceea ce este insa important de stabilit este daca aceste lucruri sunt valabile pentru noi. Am gustat cu adevarat si am vazut cat de bun este Domnul? Sunt aceste adevaruri vii in viata noastra.
Nimeni nu se poate indoi de cele spuse pana acum pentru ca Scriptura este sustinuta de invierea din morti a lui Cristos si de lucrarea Duhului Sfant. De aceea nu stau sa ma intreb daca intr-adevar a fost posibil ca o balena sa il inghita pe Iona sau nu. Dumnezeul atotputernic putea face ca o balena sa inghita cetatea ninive cu totul. Imi este de ajuns ca Isus Cristos a spus acest lucru in Matei 12:40. Povestea lui Iona este adevarata pentru ca Scriptura spune ca este adevarata.
Deci intrebarea nu este daca ceea ce spune apostolul Petru este adevarat sau nu, ci daca ceea ce spune el este adevarat in noi.
De aceea trebuie ca atunci cand mergem astazi acasa sa ne punem pe genunchi in odaita noastra, sa deschidem biblia si sa spunem: “Sunt Doamne aceste lucruri adevarate si vii in viata mea?” Am eu intr-adevar o astfel de relatie cu tine? Iar apoi sa spunem asemenea lui David in Psalmul 139:23-24: “Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima, încearcă-mă şi cunoaşte-mi frământările! Vezi dacă sunt pe o cale rea şi du-mă pe calea veşniciei!”