1 Timotei 4:7-8
Sa citim mai intai cateva pasaje din Scriptura care enumera trasaturile unui caracter crestin: Galateni 5:22-23, Coloseni 3:12-16. Efeseni 4:2-3, Iacov 3:17, 2 Petru 1:5-7.
Insa atunci cand vorbim despre evlavie, vorbim despre ceva mai mult decat caracter crestin. Evlavia reprezinta totalitatea vietii crestine, fiind insasi temelia pe care caracterul nostru crestin este construit.
Adesea folosim cuvinte pentru a complimenta un crestin. Poate ca este un bun parinte, un slujitor cu ravna in biserica, un predicator care vorbeste cu pasiune sau un conducator dinamic de cantece. Dar cel mai mare compliment pe care un crestin il poate primi il reprezinta faptul ca este un om evlavios. Toate celelalte trasaturi sunt frumoase, dar fara evlavie nu au mare valoare.
Cuvantul evlavie si evlavios nu apar de foarte multe ori in NT, dar citita in intregul ei, biblia este o carte despre evlavie.
Cand Pavel ii scrie lui Tit in 2:11-13 cu privire la viata crestina, spune ca harul lui Dumnezeu ne invata sa renuntam la lipsa de evlavie si sa traim intr-un mod drept si evlavios in asteptarea intoarcerii Mantuitorului nostru Isus Cristos.
Atunci cand apostolul Petru vorbeste de intoarcerea triumfala a mielului si distrugerea totala a acestui pamant, spune in
2 Petru 3:10-12 ca vietile pe care ar trebui sa le traim noi pe masura ce stim ca aceste lucruri se vor intampla ar trebui sa fie vieti sfinte si evlavioase.
Asadar evlavia nu este o optiune spirituala de lux oferita doar unora dintre noi, ci fiecare crestin trebuie sa urmareasca sa traiasca o viata evlavioasa inaintea Tatalui. “Dumnezeiasca Lui putere ne-a daruit toate lucrurile necesare pentru viata si evlavie prin cunoasterea lui Isus Cristos.” 2 Petru 1:3. Asta ne spune ca fiecare crestin este echipat cu tot ce are nevoie pentru a trai o viata evlavioasa.
Cand vorbim despre o viata evlavioasa vorbim despre o viata dedicata si inchinata lui Dumnezeu. O viata asemenea celei traite de Enoh despre care scriptura marturiseste in doar doua versete din Geneza 5:22 si Evrei 11:5. Enoh a umblat cu Dumnezeu si ii era placut lui Dumnezeu. Aceste lucruri ne spun ca viata lui Enoh era centrata in jurul lui Dumnezeu. Enoh a facut din relatia cu Dumnezeu esenta vietii sale. Dumnezeu nu era una dintre componentele vietii lui, ci era insasi viata lui. Enoh a trait 300 de ani dedicati si inchinati Domnului. Aceasta este insemnatatea unei vieti evlavioase.
O viata evlavioasa este o viata concentrata pe Dumnezeu care are la baza trei elemente fundamentale, fara de care nu vom reusi niciodata sa ne raportam corect in relatia noastra cu divinitatea: frica de Dumnezeu, dragostea pentru Dumnezeu si dorinta sau setea dupa Dumnezeu.
Daca ar fi sa dau in acest moment o definitie evlaviei as spune ca este o viata dedicata lui Dumnezeu, care ne face sa traim intr-un mod placut inaintea Lui.
Haideti sa revenim acum la cele trei elemente de baza care spuneam ca reprezinta temelia unei vieti dedicate lui Dumnezeu. Un om a carui viata va fi compusa din aceste trei elemente, frica, dragoste si dorinta dupa Dumnezeu, il va avea pe Creator in centrul vietii sale.
Frica de Dumnezeu.
Frica de Dumnezeu este un concept ce pare invechit si antic pentru crestinii din timpurile moderne. Este un concept invechit si pentru unii dintre noi. Insa in trecut orice crestin autentic era caracterizat ca fiind un om cu frica de Dumnezeu. Sunt multi cei ce cred ca frica de Dumnezeu este doar un concept specific VT, care a trecut atunci cand prin Isus Cristos, Dumnezeu ne-a descoperit dragostea Sa. Pana la urma spun ei, “nu asta spune si apostolul Ioan in 1 Ioan 4:18?”. Ca dragostea adevarata alunga frica.
Iubitii Domnului, cu toate ca este adevarat ca, conceptul fricii de Dumnezeu este dezbatut mai pe larg in VT, ar fi o mare greseala sa presupunem ca nu este la fel de important si in NT.
Haideti sa citim una dintre profetiile rostite de Dumnezeu in Ieremia 32:40. In NT atat Pavel cat si Petru spun ca frica de Dumnezeu ne vor motiva sa traim o viata sfanta si neprihanita. Chiar despre Domnul Isus, profetul Isaia spune in 11:3 ca “placerea Sa va fi in frica de Domnul.” Daca insusi Mantuitorulu nostru si Fiul lui Dumnezeu a trait pe acest pamant in frica de Tatal, atunci nu credeti ca trebuie sa luam si noi in considerare cu mare seriozitate sa dezvoltam o astfel de atitudine fata de Dumnezeu.
Sa citim cuvintele apostolilor Pavel si Petru din Filipeni 2:12 si 1 Petru 1:17. Este cu neputinta sa ne putem dedica vietile Dumnezeului nostru, daca in inima noastra nu este frica fata de maretie si puterea Sa.
Doar acest sentiment de veneratie si onoare, de reverenta si uimire ne pot impinge sa ne inchinam Lui asa cum El doreste. In lipsa acestei trairi puternice ne vom permite sa intarziem cand venim la inchinare, sa ne sune telefonul in timpul rugaciunii, sa avem o atitudine de lipsa de respect atunci cand luam din cina, sa cantam fara chef, sa daruim cu zgarcenie, sa tratam cu lejeritate predicarea cuvantului, samd.
Crestinul evlavios vede mai intai maretia, puterea si dreptatea lui Dumnezeu inainte sa vada dragostea, indurarea si harul Sau. Trebuie sa existe intotdeauna o tensiune pozitiva si sanatoasa intre acestea doua in viata unei persoane evlavioase.
Unul dintre cele mai mari pacate ale crestinilor este modul in care se raporteaza la Dumnezeu in viata lor de zi cu zi, in rugaciune si in inchinare. Daca ne uitam in Scriptura la Avraam, prietenul lui Dumnezeu vom vedea ca niciodata nu si-a permis sa il trateze pe Dumnezeu cu lejeritatea cu care adesea o facem noi. David, un om dupa inima Lui Dumnezeu nu a indraznit niciodata sa se apropie in rugaciune de tronul sfant al lui Dumnezeu fara frica si respect. Privim la insusi Mantuitorul nostru si il gasim de cele mai multe ori atunci cand cand se roaga pe genunchi si cu fata la pamant. Sa privim apoi la noi insine si sa ne analizam felul in care venim in fata Dumnezeului atotputernic in rugacune si pentru inchinare. De multe ori lipsiti de chef, ignoranti, nepregatiti si fara viata. Iar aceasta atitudine arata ca din viata unora lipseste aceasta frica sfanta de Dumnezeu. Sa citim impreuna Evrei 12:28-29.
Pana si in ceruri citim in Apocalipsa 15:3-4 ca cei rascumparati canta despre teama intregii creatii fata de Dumnezeu.
Astazi biserica a inaltat la rang de cinste dragostea lui Dumnezeu si aproape ca a exclus total frica de El. O lipsa crunta a fricii de Dumnezeu conduce poporul lui Dumnezeu spre ratacire. “Frica de Domnul este inceputul intelepciunii.” spune si Solomon incercand sa sublinieze importanta unei astfel de caracteristici a vietii crestine.
Vi se pare inca, ca frica de Dumnezeu tine doar de VT? Crestinul care se teme de Dumnezeu va invata sa il iubeasca pe Dumnezeu si sa traiasca cu Dumnezeu.
Dragostea pentru Dumnezeu.
Despre dragostea lui Dumnezeu ne-a dori sa ascultam predici in fiecare duminica. Si slavit sa fie bunul Dumnezeu pentru dragostea Sa. Insa va spun ca numai crestinul care se teme de Dumnezeu va aprecia cu adevarat dragostea Lui.
Omul evlavios nu uita niciodata ca inainte sa primeasca dragostea lui Dumnezeu, era supus maniei si judecatii drepte a lui Dumnezeu. Nu uita niciodata ca Isus Cristos a cunoscut mania lui Dumnezeu, ca el sa nu treaca prin aceasta experienta infioratoare. Doar atunci cand este cu totul patruns de imaginea de la calvar, el poate sa vada dragostea lui Dumnezeu.
Isus Cristos spune “celui ce a inteles ca i s-a iertat mult, iubeste mult.”Pana cand nu intelegem cu adevarat ceea ce meritam pentru pacatele noastre, nu o sa apreciem cu adevarat dragostea ce ni s-a oferit. Psalmistul subliniaza limpede acest lucru in Psalmul 130:3-4.
Este important deasemenea sa intelegem ca dragostea lui Dumnezeu este personala. Adesea cand ne gandim la dragostea lui Dumnezeu ne gandim la dragoastea Lui pentru intreaga lume. Insa trebuie sa merg mai departe de acest punct si sa inteleg cu adevarat cat de mult m-a iubit Dumnezeu pe mine ca individ. Doar aceasta dragoste fata de propria mea persoana va atrage inima mea catre o dedicare totala fata de El.
Deasemenea este esential in trairea noastra crestina sa ajungem la cunostinta faptului ca dragostea Tatalui fata de noi se datoreaza pe deplin harului Sau si sta pe umerii lucrarii pe care Isus Cristos a facut-o la Golgota.
De aceea putem fi siguri ca dragostea lui Dumnezeu nu este conditionata de faptele noastre. El nu ne iubeste mai mult in zilele in care ii slujim cu credinta decat in momentele noastre de slabiciune sau in caderile noastre. Dragostea lui Dumnezeu pentru noi se bazeaza exclusiv pe ceea ce Isus a facut pentru noi.
De aceea Pavel poate sa intrebe increzator in epistola sa catre romani capitolul 8: “daca Dumnezeu este pentru noi, cine poate fi impotriva noastra?”; “cine ii poate acuza pe cei pe care i-a ales Dumnezeu?”; “Cine este cel care ii va condamna?”; “Cine ne va desparti de dragostea lui Cristos?” Incheie spunand ca este convins ca nimic nu ne poate desparti de dragostea lui Dumnezeu care este in Cristos Isus, Domnul nostru.
Dar care ar trebui sa fie atitudinea noastra atunci cand intelegem dragostea pe care Tatal ne-o poarte? Sa traim ca niste oameni nerecunoscatori sau se ne stimuleze sa crestem in devotamentul nostru fata de El?
Am vazut pana acum ca devotamentul nostru pentru Dumnezeu incepe cu frica de Dumnezeu, care apoi ne conduce spre o intelegere si apreciere deplina a dragostei Sale revarsate peste noi prin jertfa ispasitoare a lui Isus Cristos pe cruce.
Insa pe masura ce contemplam tot mai mult maretia, puterea lui Dumnezeu si dragostea Lui minunata, in mod progresiv crestem in dorinta si setea noastra dupa o relatia mai profunda cu El. Astfel ajungem la cea de-a treia caracteristica a omului evlavios.
Setea dupa Dumnezeu
Psalmul 42:1-2 descrie extraordinar de frumos ceea ce vreau sa spun prin a avea o dorinta puternica si o sete adevarata dupa Dumnezeu. Psalmistul foloseste aceasta imagine pentru a descrie intensitatea si dorinta inimii lui care tanjeste dupa partasia cu Dumnezeu.
Acelasi gand il impartaseste si David in Psalmul 27:4. De fiecare data cand citim cuvintele scripturii vedem dorinta slujitorilor lui Dumnezeu de a avea o relatie mai profunda cu Dumnezeul lor. Niciodata indiferent de cat de aproape erau de Dumnezeu, nu erau indeajuns de aproape. Doreau mai mult si mai mult cu fiecare zi.
Ma intreb cum pot atatia crestini sa spuna astazi ca isi doresc mai mult ca orice sa fie cu Dumnezeul lor in ceruri, dar in viata lor nu se vede deloc pasiune si sete dupa Dumnezeu.
Apostolul Pavel exprima si el aceeasi dorinta suprema a inimii lui in Filipeni 3:10 si anume sa creasca din ce in ce mai mult in cunoasterea lui Isus Cristos.
Acesta este ritmul in care bate inima omului evlavios. El este captivat si uimit de Cel ce il poate iubi atat de mult in ciuda nevredniciei sale si ajunge sa gaseasca satisfactie deplina doar in relatia cu Dumnezeul lui. Dar niciodata nu este de ajuns, de fiecare data isi doreste mai mult din Dumnezeu in viata sa.
Setea dupa Dumnezeu produce instantaneu si dorinta suprema de a trai intr-un mod placut inaintea Sa. In acelasi verset Pavel isi exprima dorinta de a-l cunoaste tot mai mult pe Cristos, dar sa si devina ca El. Acesta este obiectivul final al lui Dumnezeu pentru viata noastra si aceasta este finalitatea lucrarii Duhului Sau in noi. Sa ajungem sa traim simtind ceea ce simtea profetul Isaia cand spune in 26:9 “sufletul meu tanjeste dupa Tine noaptea si duhul dinlauntrul meu Te cauta dis de dimineata…”.
Acestea cred eu ca sunt componentele unei vieti evlavioase. O viata dedicata lui Dumnezeu traita cu frica de Dumnezeu, dragoste pentru El si o puternica sete dupa o partasie mai profunda cu El. Cunoscand acum aceste lucruri putem sa spunem despre noi cu incredere ca suntem o adunare de oameni evlaviosi care prin felul in care traiesc zi de zi, nu doar ca il onoreaza pe Dumnezeu, dar chiar grabesc intoarcerea Mirelui lor?
Dumnezeu sa ne ajute sa nu intarziem in a raspunde la aceasta intrebare. Amin!