Iubitii Domnului va marturisesc ca stau de multe ori si ma gandesc despre ce sa va mai predic. Uneori ma intreb oare cati dintre voi o sa ma asculte si cati o sa fie cu gandul in alta parte. Ma gandesc oare cine o sa vina la inchinare si cine o sa lipseasca. Stiu ca in fiecare biserica gradul in care oamenii sunt atinsi de Cristos este diferit. Unii sunt mai maturi spirituali, altii mai putin, unii sunt mai plini de duh, altii sunt mai plini de ei. Eu ii multumesc Domnului si pentru unii si pentru altii. Toti sunteti fratii mei si va iubesc. Voi sunteti familia mea. Nu eu v-am ales pe voi si nici voi nu m-ati ales pe mine. Cristos ne-a ales pe toti.
Astazi o sa va spun ca atunci cand dragostea de frati nu e, nici dragoste de Dumnezeu nu e. Biblia este plina de lupte si ura intre frati. Este dureros cand un frate te jigneste, te barfeste sau pur si simplu nu te iubeste. Citim cum Cain l-a ucis pe Abel, Absalom pe Amnon, cum Iacov l-a inselat pe Esau, Iosif a fost vandut de fratii lui, si despre cum Pavel a fost tradat de “frati”.
In pasajul din Luca 15 citim despre doi frati. In aparenta unul este bun si altul rau, dar in esenta amandoi sunt rai. Doi frati materialisti, cu iubire de bani mai mare decat iubire de frate si de tata. Unul a cerut ce i se cuvenea inainte de vreme, iar altul s-a plans ca nu a primit ce ar fi meritat. Vedem un tata care cu durere a impartit ce avea la cei doi fii. Iar cand fiul sau a hotarat sa plece de acasa, i-a frant inima. A plecat cu buzunarele pline de bani intr-o tara indepartata. Si-a luat masina, haine de firma, iphone si s-a dus in locurile lumii unde se oferea distractie. Acolo s-a incurcat cu lucrurile lumii, alcool, prostituate, droguri si a ajuns in cele din urma in aceeasi mocirla cu porcii, de rusinea tuturor. Intr-o zi a reusit sa scoata capul din noroi si si-a spus ca se intoarce mai bine la tatal sau ca sa fie sclavul lui decat sa continue sa traiasca in rusinea in care era. Si in ciuda rusinii pe care o simtea a gasit puterea sa se ridice si sa plece spre casa. Inca de departe il vede pe tatal sau asteptand in poarta. Bucurie, lacrimi, imbratisari, sarutari, ospat, muzica, haine noi, tot ce era nevoie ca sa acopere rusinea trecutului. Tatal il primeste acasa nu ca pe un sclav cum ar fi meritat, ci ca pe fiu. Totul decurge minunat pana cand acasa ajunge fiul cel mare. Bucuria pe care tatal o avea pentru intoarcerea fiului ratacit este zdruncinata de nemultumirea celuilalt fiu.
Observati cuvintele fiului cel mare. El nu il numeste frate pe cel ce se intorsese, ci spune “acest fiu al tau”. Fiul cel mare nu adusese rusine tatalui sau, nu ii cheltuise banii pe prostituate, destrabalare, haine la moda, telefoane scumpe si alcool. El statuse acasa. Muncea, mergea la biserica, era religios, dar ii lipsea cel mai important lucru, dragostea. Cand s-a intors fratele sau acasa a iesit la iveala ce era ascuns in inima sa. Cand a auzit ca fratele sau s-a intors acasa, el nu a vazut mizeria din viata fratelui sau impovarat de greselile facute, ci a vazut negru in fata ochilor pentru ca in cinstea fratelui sau se taiase vitelul cel ingrasat. Ma gandesc ce a fost in inima Tatalui cand a vazut atitudinea fiului Sau cel mare. Cel despre care credea ca stie ce inseamna dragostea, ca invatase in toti acei ani de la el. Abia il recastigase pe fiul cel mic si acum simtea ca il pierde pe celalalt.
“Eu iti slujesc de atatia ani”, ii spune el Tatalui. Ca si cum pentru slujirea sa nu primise toate drepturile de fiu. Ca si cum Tatal ii era dator cu ceva. Incepe sa se inalte pe el si sa il batjocoreasca pe fratele sau. Cum sa dai vitelul ingrasat pentru “acest fiu al tau” care ti-a mancat averea cu curvele si destrabalatii?
Va vorbeam acum doua saptamani despre orbul Bartimeu, care cand a auzit ca Isus Cristos trece pe strada unde zacea el in sant a inceput sa strige la Domnul. Ce reactie au avut cei ce il urmau pe Cristos, ucenicii sai, fratii cei mari, ascultatori si credinciosi? Il mustrau si ii spuneau sa taca. Cand copilasii au venit la Isus ce au facut ucenicii sai? I-au mustrat si au vrut sa ii dea afara. Adevarata este vorba care spune ca pana sa ajungi la Dumnezeu te mananca sfintii.
Tu si cum mine suntem fratele cel mare. Noi suntem omul pocait, care sta in casa Tatalui, il lauda pe Tatal ceresc, asculta predici, ia cina, da la colecta si crede ca acest lucru ii da dreptul sa se simta mai deosebit decat ceilalti.
Cei mai multi nu se roaga pentru cei ce au ratacit de la cale, nu ii cauta niciodata, nu ii suna, iar cand apar la biserica ii privesc ca pe niste leprosi. Putini se roaga pentru cei ce nu au pasit inca pe cale. Rugaciunea este de cele mai multe ori despre mine.
Amandoi fratii erau pacatosi. Diferenta a fost ca unul a pacatuit in trup, iar altul in duh, unul a trait in pacat departe de casa, iar celalalt traia cu pacat in inima sa chiar in casa Tatalui sau. Pacatul unuia a fost facut la vedere, iar al celuilalt era ascuns.
Mai observ aici ceva important. Cand a venit acasa, fratele cel mare nu s-a dus sa vorbeasca direct cu Tatal ca sa afle direct de la el ce se intampla, ci a chemat o sluga. Dragii mei, cand avem ceva pe inima sa mergem sa vorbim direct cu Tatal nostru, pentru ca de asta a venit Isus Cristos in lume, sa avem intrarea libera inaintea lui Dumnezeu Nu sa vorbim cu altii, sa cerem parerea altora, sau cautam barfa.
Ce durere trebuie sa fie in inima Tatalui, sa aiba mereu in casa fii nemultumiti, cand se supara unul, cand altul, cand pleaca unul, cand pleaca altul.
Ce ii reproseaza fiul cel mare Tatalui? Ca nu i-a dat si lui macar un ied ca sa petreaca cu prietenii sai, cand Tatal ii daruise cerurile si tot ce avea era al lui. Mereu vedem atat de bine binecuvantarile altora, dar rar vedem ceva bun in vietile noastre. Nemultumire si nerecunostinta.
Dragii mei vreau sa va spun ca petrecerea nu era data in cinstea fiului, ci era dorinta de manifestare a bucuriei tatalui. Nu asta spune scriptura, ca atunci cand un pacatos se intoarce de pe calea sa, ingerii din ceruri se bucura? Macar ei sa se bucure, daca noi nu suntem in stare.
Avem astazi tineri in mijlocul nostru pentru care ma rog zi de zi in numele lui Isus Cristos ca Duhul Sfant sa le intoarca inimile. Dar mai mult ma rog ca atunci cand se vor intoarce la Dumnezeu, sa fim in stare sa le aratam pe Cristos in viata noastra. Sa nu le furam bucuria mantuirii. Sa nu incepem sa le umplem capul cu prostii, sa nu ii tratam cu indiferenta, sa nu ii barfim pe alti frati in fata lor, sa ii incurajam, sa ne rugam pentru ei si sa nu asteptam cel mai mic prilej ca sa greseasca, sa ii putem critica. Trebuie sa ai rabdare cu un copilas in credinta, ei sunt bebelusi. Nu pot sa ma astept ca fiica mea sa inteleaga sa faca ce trebuie de prima data ce ii spun un lucru. Trebuie sa invat sa am rabdare. Trebuie sa avem rabdare cu ei, sa le aratam dragostea cerurilor pe care Tatal a pus-o in noi in tot acest timp in care am fost in prezenta Sa. Va spun ca sunt multi care pleaca din biserici la scurt timp dupa botez din cauza noastra, nu din cauza lor. Noi dam vina de fiecare data pe ei. Ca inca iubesc lumea, ca nu au inteles ce inseamna sa fii pocait, samd. Dar motivul este ca adesea nu il vad in noi pe Cristos, nu simt dragostea frateasca si sunt dezamagiti.
Sa citim din 1 Ioan 4:20-21.
Tatal il astepta pe cel ratacit sa se intoarca. A sarit la gatul sau, l-a sarutat si l-a imbratisat. Si noi sarim la gatul lor, dar nu asa cum a facut-o Tatal. Noi sarim la gatul sa ii luam la rost pe unde au umblat si ce au facut. Pe Tatal nu l-a interesat decat ca fiul Sau s-a intors.
Poate ati observat ca aceasta povestire nu are un final. Oare a intrat fiul cel mare pana la urma in casa? Oare l-a sarutat si l-a imbratisat pe fratele sau? Oare s-a bucurat pentru intoarcerea sa in cele din urma?
Dumnezeu ne lasa pe noi sa alegem finalul in functie de ceea ce o sa alegem sa facem noi cand o sa dam ochii cu ei pe strada, la cumparaturi, sau la biserica.
Cel din dreapta ta este fratele tau, cel din stanga ta este fratele tau. Asa cum este el. Mai frumos, mai urat, cu scoala sau fara scoala, roman sau tigan. Sunt fratii tai. Daca pe tine te iubeste Dumnezeu asa cum esti atunci esti dator si tu sa ii iubesti pe ei asa cum sunt. Iubeste-i! Romani 12:9-10.
Nu vedeti ca toti abia stam in picioare. Dragii mei, sunt vitei pentru toti si haine noi pentru fiecare. Daruiti iertare si iubire ca sa nu ajungeti intr-o zi sa o cersiti. Fiti oamerni care ii ridica pe ceilalti, nu care ii doboara.