Aceia dintre noi care suntem casatoriti purtam pe unul din degetele mainii stangi o verigheta. Scopul ei este sa ne aduca aminte noua celor casatoriti, si sa marturiseasca inaintea tuturor oamenilor despre legamantul pe care l-am facut cu cel care ne este sot sau sotie. Biblia este plina de semne de aducere aminte pe care Dumnezeu le-a lasat copiilor Sai ca sa nu uite de legamantul incheiat cu El.
Citim inca din prima carte a bibliei despre semnul de aducere aminte facut de Iacov in Geneza 28:18. Cand poporul Israel a primit cele 10 porunci, Dumnezeu le-a dat un semn important de aducere aminte in Exodul 20:8. Mai tarziu vedem ca si Moise in Numeri 15:38-41 a avut nevoie de un astfel de semn de aducere aminte, dar si Iosua in Iosua 4:3-9.De ce sunt importante aceste lucruri? De ce trebuie sa avem aceste semne de aducere aminte? Pentru ca noi oamenii avem adesea tendinta sa uitam promisiunile facute. Atatia uita ca atunci cand s-au casatorit au incheiat un legamant sfant prin care au promis sa-i fie credincios partenerului lor pentru toata viata. La fel s-a intamplat si se intampla si cu cei ce au facut un legamnt cu Dumnezeu. Au uitat de el. Biblia este plina de asemenea exemple. Din acest motiv Dumnezxeu ne-a lasat semne de aducere aminte. Omul trebuie sa staruie in aducerea aminte a legamintelor incheiate in viata sa.
Sub Noul legamant crestinii au si ei semne de aducere aminte ale legamantului sfant incheiat cu Dumnezeu prin Isus Cristos. Cel mai important este cel despre care citim in Luca 22:19. Frangerea painii este cel mai important semn de aducere aminte pentru crestini. Acest moment sfant de impartasire cu Mantuitorul nostru ne aduce aminte nu doar de jertfa Sa nespus de mare, dar si de cine eram noi inainte sa Il cunoastem pe El. Este un semn de aducere aminte al pacatului din viata noastra, al nevoii disperate de iertare, al lipsei de sens pe care o avea viata noastra si al iadului care ne statea inainte ca urmare a alegerilor noastre. Dar cel mai important lucru este ca la cina Domnului sarbatorim faptul ca prin Isus Cristos, Dumnezeu Tatal din ceruri nu isi mai aduce aminte de pacatele si faradelegile noastre, asa cum citim in Evrei 10:16-17.
Am facut aceasta introducere pentru ca astazi as vrea sa vorbim despre un om amintit de Domnul Isus in una din pildele Sale. Sa citim Luca 12:13-21. Aceasta pilda dezbate subiectul posesiunilor materiale si a comfortului personal, care fac omul sa uite de ceea ce este de fapt important in aceasta viata. Subiectul banilor este cel mai des intalnit in pildele si invataturile Domnului Isus. Motivul pentru care este atat de important sa intelegem aceste lucruri este amintit si de apostolul Pavel in 1 Timotei 6:7-10.
Pentru a ilustra si mai bine cuvintele Sale, Domnul Isus le spune povestea unui om care a avut o recolta atat de bogata incat granele nu ii mai incapeau in hambarele pe care le avea. Asa ca a decis sa darame hambarele pe care le avea si sa contruiasca altele mult mai mari in care sa depoziteze recolta lui bogata. Apoi vazand hambarele pline de grane isi spune “„Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi înveseleşte-te!” fara sa stie ca D-zeu avea sa ii ceara sufletul chiar in noaptea aceea, “Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul, şi lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?”
Lacomia si dragostea de bani reprezinta un pacat cu consecinte foarte grave atat in viata individuala cat si in biserica. Acest pacat poate distruge un om si la fel poate distruge unitatea unei biserici. Acela care se gandeste la bogatiile acestei vieti, va uita de bogatiile cerului. Sa vedem acum cateva lucruri importante pe care acest om le-a uitat:
1. A uitat de ceilalti oameni. Ceea ce reiese de pe intreg cuprinsul acestei povestiri este faptul ca omul acesta isi concentreaza atentia doar asupra sa, este vorba doar despre el si despre ceea ce are el nevoie, fara a arata vreun interes pentru ceilalti. Nu s-a gandit nici o secunda la cei care muncisera pentru el si la posibilitatea ca surplusul sa il dea acestora si familiilor lor, la vecinul care poate se ingrijora ca nu avea ce sa puna pe masa copiilor sai. Daca in hambarele lui nu mai era loc cu siguranta era loc in hambarele celor din jurul lui, ale vaduvelor sau ale orfanilor. Bogatul nu a luat nici o secunda in consideratie aceste lucruri pentru ca in lumea in care el traia, doar el era important. In primul rand dragii mei, Domnul Isus ne indeamna sa ne aducem aminte de cel de langa noi. Crestinul nu traieste pe ntru el, ci pentru cei jurul lui pentru ca el stie ca de nevoile sale se ingrijeste Tatal Dumnezeu.
2. A uitat ca viata omului este mai presus de bogatiile pe care le detine. Viata bogatului consta doar in bunuri materiale si de aceea a facut greseala tragica de a uita diferenta dintre ceea ce omul are si ceea ce omul este. Omul care isi pune toata increderea in bogatiile acestei lumi nu va cunoaste bogatiile extraordinare ale lui Dumnezeu. El credea ca fericirea este reprezentata de mancare, bautura si odihna. Dar cand Dumnezeu face inventarul vietii unui om nu se ia dupa averea sa ci dupa lucrarile bune pe care le-a facut in numele Sau. Scopul vietii unui om este frumos prezentat de Solomon, poate cel mai bogat dintre oamenii care au trait pe acest pamant in Eclesiastul 12:13-14.
3. A uitat de D-zeu. Cea mai mare greseala a bogatului in momentul in care si-a facut toate planurile a fost sa il excluda pe Dumnezeu. Nu este nimic in neregula cu hotararea lui de a darama vechile hambare si de a construi altele mai mari. Orice bun fermier trebuie sa isi faca planuri pentru recolta sa, dar greseala apare cand in toate planurile sale nu apare Dumnezeu. Acelasi lucru il spune si Iacov in cap.4:13-15 “Ascultaţi, acum, voi care ziceţi: „Astăzi sau mâine ne vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie şi vom câştiga şi nu ştiţi ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viaţa voastră? Nu sunteţi decât un abur, care se arată puţintel, şi apoi piere. Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceţi: „Dacă va vrea Domnul, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru.” Oricare ar fi planurile noastre pentru viitor sa nu uitam ca cea mai mare influenta cu privire la implinirea lor o are D-zeu. Daca il lasam in afara planurilor noastre cu siguranta ca ele se vor narui.
4. A uitat de moarte. Bogatul credea ca va avea o viata foarte lunga asa ca si-a facut planul pe multi ani fara sa stie ca mai avea doar o zi de trait. Un proverb arabesc spune ca “moartea este precum o camila neagra care ingenuncheaza la poarta fiecaruia”, iar biblia spune in Psalmul 90:9-12 “Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet. Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere, căci trece iute, şi noi zburăm. Dar cine ia seama la tăria mâniei Tale şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine? Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!”
In apogeul bogatiei si implinirii materiale D-zeu a venit si i-a cerut bogatului sufletul. Ce a luat cu el? Nimic din tot ceea ce stransese. Ce prostie sa iti petreci intreaga viata strangand lucruri fara nici o valoare vesnica si sa neglijezi adevaratele comori si valori ale vietii pe care le strangi pentru ceruri. Desi a avut totul pe pamant acest om s-a infatisat inaintea lui D-zeu ca un cersetor “Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.”
Sa ne aducem aminte astazi de Mantuitorul nostru si de tot ceea ce am primit si suntem datorita Lui. Sa ne aducem aminte ca suntem cei mai bogati dintre oameni, pentru ca suntem cetateni ai cerurilor si impreuna cu Isus Cristos, mostenitori ai Creatorului acestui univers. Adu-ti aminte ca sa fii crestin inseamna ca nu mai traiesti doar pentru nevoile tale, ci si pentru ale celor din jurul tau; adu-ti aminte ca viata omului este mai presus de bogatiile acestei lumi; adu-ti aminte intotdeauna ca in planurile tale sa il incluzi pe Dumnezeu; adu-ti aminte ca moartea este o intalnire de la care nici un om nu poate lipsi.