Iacov 1:26-27
Cuvintele lui Iacov din aceasta epistola sunt destul de dure. Poate pentru ca era fratele Domnului Isus si din viata lui Cristos a inteles ca teoria fara practica este moarta. El le spune oamenilor ca au complicat prea mult definitia adevaratei religii. El spune aici ca sunt trei lucruri care definesc o religie adevarata: in primul rand avem nevoie de o limba stapanita; in al doilea rand trebuie sa fim dedicati ajutorarii saracilor; in cele din urma religia adevarata presupune sa avem o viata curata.
Poate am fi putut crede ca o religie adevarata are legatura cu trairea unei vieti curate. Am fi mers pana acolo incat sa spunem ca si ajutorarea poate fi o componenta a religiei adevarata. Dar prima cerinta a religiei curata inaintea lui Dumnezeu, sa fie o limba tinuta in frau, nu cred ca ne-am fi gandit vreodata. Si cred ca fiecare ne dorim sa stim ce inseamna sa avem o religie curata ca sa nu ne irosim timpul pe la biserica saptamana de saptamana. Toti zic ca religia lor este cea buna. Oamenii s-au omorat si continua sa se omoare si astazi din cauza religiei.
O limba tinuta in frau este primul semn al faptului ca ai o religie adevarata. “Daca crede cineva ca este religios” spune Iacov. Pai 20 de milioana de romani cred ca sunt religiosi. Si poate surprinzator pentru unii, Iacov nu spune ca adulterul, hotia, sau minciuna sunt principala problema, ci o limba necontrolata. Sa citim prezentarea acestui subiect tratat mai pe larg de Iacov in capitolul 3:1-10. Aceasta limba ne va duce in iad daca nu o controlam. Botezul, venitul la biserica, darnicia, rugaciunea, cina Domnului, postul si orice alt lucru am face, pot fi in zadar daca nu ajungem sa ne tinem limba in frau. De la infranarea limbii incepe religia. Cati dintre pocaiti mai cred astazi ca acest lucru este o problema atat de mare? Sa citim Psalmul 141:3.
Sa citim ce a fost nevoie sa ii faca Dumnezeu lui Isaia inainte sa il cheme la slujire. Sa citim Isaia 6:1-8. Domnul Isus spune ca vom fi judecati pentru fiecare cuvant nefolositor pe care l-am spus si ca din prisosul inimii omului vorbeste gura. De aceea indemnul apostolului Pavel din Coloseni 4:6 are o mare greutate.
In al doilea rand Iacov spune ca religia curata si neintinata inaintea lui Dumnezeu Tatal nostru este sa ai grija de orfani si de vaduve in necazurile lor Asta nu inseamna ca suntem mantuiti prin faptele noastre, ci acestea sunt semnele mantuirii noastre. Sa te daruiesti pe tine celor din jur este religia adevarata. Degeaba suntem puri in doctrina noastra, daca suntem zgarciti in inima. Atatea nevoi sunt in jurul nostru. Atatia au nevoie de o rugaciune, de un zambet, de o vorba buna, de o farfurie de mancare, de o haina. Atatia pocaiti se plang ca nu au, dar poate ca o sa ne arate Dumnezeu intr-o zi ce inseamna sa nu ai.
Dragii mei, nu este pacat sa fii bogat, ci este pacat sa mori bogat. Dumnezeu nu ne va intreba cat am strans, ci cat am daruit. Sa fim cu ochii in patru la nevoile oamenilor, iar cand auziti de cineva care se afla in necaz anuntati biserica pentru ca poate nu puteti face multe singuri, dar impreuna putem sa facem ceva.
O viata curata in lume. Trebuie sa ne luam un angajament radical de a trai curati inaintea lui Dumnezeu. Adevarata religie este sa constientizezi ca esti un cetatean al cerurilor si reprezinti pe Dumnezeu in toata purtarea ta.
O cantareata cunoscuta care avea darul de a incanta urechile ascultatorilor ei a avut binecuvantarea de a-l cunoaste pe Isus Cristos si s-a pocait. Dupa o vreme ea a fost invitata de una dintre personalitatile vremii ca sa cante la o serata speciala unde erau invitati numai oameni de vaza ai tarii. I s-a promis o suma importanta de bani si o recunoastere la nivel national. Cand a primit invitatia, desi emotionata de onoarea care i se facea, cantareata a raspuns ca vocea care l-a laudat pe Isus Cristos nu mai poate canta cantarile de distractie ale lumii. Odata ce ai fost atins de Cristos, viata ta capata o alta perspectiva.
Daca ne-am daruit lui Cristos, atunci nu mai putem sa facem ceea ce faceam inainte. Sa nu uitam dragii mei ca pe noi Domnul ne-a atins prin Duhul Sau cel Sfant. De aceea nu mai putem sa vorbim cum vorbeam, nu mai putem trai cum traiam, sau sa umblam pe unde umblam. Sfintenia este unul din semnul religiei adevarate.
Acestea sunt dragii mei semnele religiei adevarate: o limba tinuta in frau, o inima grabnica sa daruiasca si o viata curata inaintea lui Dumnezeu. Nu activitatile, programele, slujbele, liturghiile sau alte ornamente pe care bisericile le folosesc ca sa arate religiozitate. Toate acestea sunt desertaciune. Dar daca nu esti dispus sa sacrifici, atunci de ce sa te minti ca vrei sa cunosti religia adevarata? Religia adevarata doare dragii mei pentru ca religia adevarata cere intotdeauna sacrificiu.