Fapte 18:5-11
Nimeni nu cred ca stie cu exactitate in ce masura si-a propus Dumnezeu sa isi manifeste puterea aici pe pamant. Insa stim din istoria bisericii ca doreste sa ne ofere mult mai mult decat avem in prezent. Si mai stim din Scriptura ca poate sa ne ofere mult mai mult decat ne imaginam noi, 1 Corinteni 2:9-10.
Un lucru de care trebuie sa fim siguri, este ca nu putem evita lupta spirituala in care am intrat cand am ales Imparatia lui Dumnezeu in detrimentul imparatiei intunericului. Iar in aceasta lupta eu trebuie sa fiu deplin incredintat de puterea lui Dumnezeu, pentru ca altfel o sa continui sa traiesc in frica? Multi crestini aleg sa traiesca fiindu-le teama de ceea ce le poate face satan, cand Tatal le spune de 366 de ori Dumnezeu in Scripturi, “nu te teme.” Cred ca diavolul multor crestini este mai mare decat Dumnezeul lor.
Frica ataca intimitatea relatiei noastre cu Dumnezeu. Frica este credinta in puterea diavolului si necredinta in puterea lui Dumnezeu. Frica si credinta nu pot exista impreuna, pentru ca ele lucreaza una impotriva celeilalte. Cuvantul lui Dumnezeu ne spune in 1 Ioan ca in acela care se teme dragostea lui Dumnezeu nu a ajuns desavarsita. Satan nu are putere asupra copilului lui Dumnezeu, decat daca crestinul ingaduie fricii sa puna stapanire pe inima lui.
Dumnezeu stie cat de puternici suntem si ce fel de lupte putem sa castigam. De aceea ne-a promois in 1 Corinteni 10:13 ca nu va ingadui o incercare sau o ispita mai mare decat puterea noastra de a o birui. Dumnezeu ne va conduce doar in luptele pe care alaturi de Cristos, suntem pregatiti sa le castigam, Exod 13:17. In mijlocul luptei cel mai sigur loc este la adapostul bratelor Lui. Motivul pentru care multi crestini cad este pentru ca ies din zona de protectie a lui Dumnezeu si incep sa poarte singuri lupte care sunt prea mari pentru ei.
Supunerea este cheia succesului. Lupta noastra cea mai grea nu este cu diavolul, ci cu firea pamanteasca. Daca ne rastignim in fiecare zi firea si traim intr-o permanenta stare de smerenie si supunere inaintea lui Dumnezeu, atunci succesul ne este la indemana, Iacov 4:7-8.
Sa il slujim pe Dumnezeu este cel mai mare privilegiu dat omului. Dar slujirea lui Dumnezeu nu numai ca ii aduce Lui onoare, ci ne intareste si pe noi permanent in lupta impotriva firii si a lui satan.
Spuneam miercuri la studiul biblic ca atunci cand in urma pocaintei si a credintei am hotarat sa ne imbracam cu Isus Cristos in botez, am primit dreptul si privilegiul sa fim cetateni ai Imparatiei lui Dumnezeu. Dar pentru a fi cetateni ai Imparatiei Sale, trebuie sa o dorim mai presus de orice alt lucru. Atunci cand gasim Imparatia Sa suntem deplin incredintati ca Isus Cristos a castigat deja pentru noi lupta impotriva lui Satan si ca ceea ce El ne cere, este sa ramanem neclintiti in credinta pana la capat si vom primi cununa vietii, Apocalipsa 2:10b.
Cel mai mare dar pe care l-am primit ca cetateni ai Imparatiei lui Dumnezeu este Duhul Sfant, iar ceea ce era de neconceput pentru noi la un moment dat, devine posibil datorita Lui. Scriptura ne spune ca duhul pe care l-am primit nu este unul de frica, ci unul de indrazneala si putere.
Dar astazi prea multi crestini traiesc inca sub influenta lumii si nu a Duhului Sfant. Cele mai multe din programele si activitatile Bisericilor de azi nu necesita aproape deloc interventia Duhului. Ca sa le realizeze biserica are nevoie doar de oameni motivati, bine organizati si bani. Cred cu toata taria ca este nevoie in fiecare biserica de oameni motivat si organizati, la fel cum avem nevoie de resurse materiale, dar fara calauzirea Duhului Sfant lucrarile bisericii vor fi slabe, 2 Corinteni 3:17-18.
Cand citim in cartea Geneza vedem ca satan nu a intrat in gradina Edenului cu forta ca sa puna stapanire peste Adam si Eva. Nu putea sa faca acest lucru pentru ca el nu stapanea peste acel loc. Diavolul a trebuit sa ii faca sa fie de acord cu sugestia sa, in opozitie cu porunca lui Dumnezeu. Si astazi satan isi primeste puterea tot prin acordul omului. Omul trebuie sa isi dea acordul ca sa pacatuiasca. Este mereu vorba despre alegerea noastra. Apostolul Pavel a spus in Romani 6:16, “sunteti sclavii celui de care ascultati.”
Satan isi concentreaza toata puterea sa astazi ca sa convinga crestinii ca succesul lucrarii lor depinde de propriile eforturi si nu de lucrarea Duhului Sfant. Si astfel ajungem la religiozitate, adica la respingerea a tot ceea ce cu mintea nu putem sa controlam. Am facut din Evanghelie care comform Romani 1:16 este puterea de mantuire a lui Dumnezeu pentru oricine crede, un simplu mesaj intelectual, impiedicand astfel intalnirea inimii omului cu Dumnezeu prin Duhul Sau.
Ma gandeam ca intr-o oarecare masura Duhul Sfant este astazi pentru crestini ceea ce norul si stalpul de foc au fost pentru israeliti in pustie. Tot ceea ce trebuiau ei sa faca era sa il urmeze. Daca se indepartau de nor ziua si de stalpul de foc noaptea, se indepartau de prezenta lui Dumnezeu care ii calauzea. Si sa nu uitam ca evreii primisera deja prin Moise tablele de piatra cu poruncile Domnului. Dar cu toate acestea ei se lasau calauziti de nor pentru a fi beneficiari ai manifestarii puterii lui Dumnezeu. Unii spun ca acum ca avem biblia, Duhul Sfant nu mai are un rol esential in relatia dintre om si Dumnezeu. Duhul lui Dumnezeu indeparteaza frica din viata crestinului si ii aduce putere si incredere in biruinta.
Intr-adevar Duhul Sfant nu se mai manifesta la fel cum se manifesta in biserica din primul secol, dar astazi fara calauzirea Duhului Sfant, studierea bibliei nu va putea decat sa imi creasca mandria religioasa.
Este nevoie de interventia si lucrarea Duhului Sfant pentru ca ceea ce citim din Scriptura, sa produca credinta, pocainta si dorinta de supunere in inima noastra. Efeseni 3:14-19.
In crestinismul de astazi ii avem pe de o parte ii avem pe cei care spun ca sunt echilibrati si dau omului de fiecare data cu doctrina in cap, iar pe de alta parte ii avem pe cei dezechilibrati care cauta mereu experiente superioare cu Domnul.
In ceea ce ma priveste cred ca studierea bibliei trebuie sa ne duca de fiecare data catre o aprofundare a relatiei noastre cu Dumnezeu, altfel vom dori sa cunoastem biblia mai bine doar pentru a putea lupta cu cei ce nu sunt de acord cu noi.
Teama este de cele mai multe ori in mntea noastra. Ne gandim la atatea lucruri care s-ar putea intampla, pentru ca multi crestini incearca sa supuna lucrurile lui Dumnezeu mintii lor umane. Crestinul trebuie sa isi supuna mintea in fata lucrurilor lui Dumnezeu, pentru ca mintea este un slujitor minunat, dar poate fi si un stapan ingrozitor.
Pentru cei ce ati citit istorie, ati vazut filme sau ati citit despre Alexandru cel Mare stiti ca la un moment dat ajunsese sa cucereasca tot ceea ce putea fi cucerit. A ajuns impreuna cu armatele sale pana la poalele muntilor Himalaya, dar el dorea sa treaca dincolo de acesti munti. Numai ca generalii sai se temeau de acest lucru pentru ca nimeni nu stia ceea ce este dincolo de acei munti. Ajunsesera practic la marginea hartii, iar ceea ce era dincolo era un teritoriu necunoscut tuturor. Generalii au avut de luat o hotarere foarte importanta atunci. Sa se multumeasca cu cuceririle marete pe care le facusera si sa se opreasca la limitele cunoscutului, sau sa isi urmeze liderul in necunoscut. Ei au ales sa il urmeze pe Alexandru.
Ca si crestini suntem pusi in fata aceleiasi dileme. Trebuie sa alegem daca vrem sa traim relatia cu Dumnezeu prin credinta sau prin vedere asa cum spune apostolul in 2 Corinteni 5:7. Cuvantul lui Dumnezeu trebuie inteles, dar de la nivelul intelectului el trebuie sa coboare in inima noastra si sa puna pe deplin stapanire pe ea. In momentul acela teama de necunoscut va fi biruita. Credinta este o puternica incredintare in lucrurile care nu se vad. Vreau insa sa subliniez ca niciodata nu trebuie sa mergem mai departe de ceea ce cuvantul lui Dumnezeu ne descopera. Cuvantul lui Dumnezeu este autoritatea suprema in viata unui crestin. De aceea Domnul Isus a spus “veti cunoaste adevarul si adevarul va va face liberi.” Unul dintre lucrurile de care Isus Cristos ne-a eliberat este frica.
Trebuie sa recunoastem ca tuturor ne este mai mult sau mai putin teama de necunoscut. Ne simtim in siguranta in zona noastra de comfort. Daca va amintiti, acelasi lucru s-a intamplat si cu unul dintre triburile lui Israel care au venit la Iosua sa ii ceara mai mult pamant pentru ca fiind un trib mare ceea ce primisera nu le ajungea. Ce le-a spus Iosua? Urcati muntele si cuceriti noi teritorii. Dar ei se temeau de necunoscut. Au preferat sa se multumeasca cu mai putin decat sa indrazneasca sa se avante catre necunoscut. Desi nu au puterea sa recunoasca, sunt multi crestini care ca urmare a temerilor lor s-au plafonat spiritual. S-au obisnuit sa aiba o viata comfortabila si lipsita de sacrificii.
Sa citim in incheiere cuvintele Mantuitorului din Matei 10 :26-28. Intrebarea de astazi este: De cine ne temem noi? Cand vom putea sa raspundem sincer si adevarat la aceasta intrebare atunci vom auzi din nou si din nou cuvintele Tatalui care spune, “nu te teme, caci Eu sunt cu tine.”