Matei 5
Iubitii Domnului, astazi o sa vorbim despre predica Domnului Isus de pe munte. Si sunt convins ca vor fi prea putine si prea sarace cuvintele mele pentru a comenta sau explica cea mai mareata predica rostita vreodata. De aceea nici nu voi incerca sa fac acest lucru, ci doar voi incerca sa va prezint in cateva cuvinte, umila mea intelegerea a ceea Domnul Isus a intentionat sa ne transmita prin acest mesaj.
Nu o data m-am intrebat ce inseamna cu adevarat raspunsul Domnului dat lui Pavel, cand acesta se ruga fierbinte sa ii fie indepartat tepusul din carne care ii aducea atata suferinta: “Harul meu iti este de ajuns.”
Cum poate harul Sau sa fie alinare pentru o incercare trupeasca? Intotdeauna ma gandeam ca scopul adevarat al harului lui Dumnezeu este sa aduca alinare, mangaiere si nadejde sufletului meu.
Adesea ma intrebam de ce apostolul insista cu aceasta expresia: “sa crestem in cunostinta harului Domnului Isus.” Ce implica de fapt harul lui Dumnezeu?Apoi citind si meditand la cuvintele Mantuitorului din Matei 5 am inceput sa inteleg raspunsul dat de Dumnezeu lui Pavel, dar si indemnurile repetate ale apostolului cu privire la cresterea in cunostinta harului lui Dumnezeu. Ca sa ajungem la acest inteles, haideti sa vorbim despre cateva dintre invataturile acestei predici inaltatoare din Matei 5.
Mi s-a spus in cateva randuri ca predicile mele sunt cam exigente si uneori aspre, dar va spun ca predica de pe munte a Domnului Isus este de departe cea mai exigenta predica rostita vreodata. Capitolul 5 se incheie cu un verset tulburator: “ fiti deci desavarsiti dupa cu si Tatal vostru cel ceresc este desavarsit.” Oare ce a vrut Domnul Isus sa spuna prin aceste cuvinte? Care este intelesul adevarat al lor? Cum putem noi sa traim la inaltimea acestui ideal imposibil de atins?
Predica de pe munte a bulversat mintea si inima oricarui om care a cautat sa il urmeze cu sinceritate pe Cristos. Atunci cand Mantuitorul a spus in vs.20: “daca dreptatea voastra nu o intrece pe cea a carturarilor si a fariseilor, cu nici un chip nu veti intra in Imparatia Cerurilor.” a atras cu siguranta atentia tuturor. Fariseii si carturarii se intreceau in strictete. Ei transformasera total legea lui Dumnezeu. Citind despre acest lucru am vazut ca ajunsesera sa aiba 613 reguli impartite in 248 de porunci si 365 de interdictii, pe care le-au intarit cu peste 1500 de amendamente. Erau atat de stricti, ca pentru a fi siguri ca respcta cea de-a treia porunca din Lege de a nu lua numele Domnului in desert, nici macar nu mai aveau voie sa pronunte numele Domnului. Apoi, pentru a evita sa fie ispititi sexual multi fie plecau capul, fie inchideau ochii cand o femeie trecea pe langa ei (de acolo si numele de farisei insangerati) pentru ca se loveau mereu ca capul de pereti si de stalpi. Pentru a fi siguri ca respecta ziua sabatului, au scos ca fiind ilegale 39 de activitati care erau considerate munci.
In aceste conditii, cum am putea noi crestinii sa intrecem neprihanirea fariseilor si a carturarilor? Cum vom putea sa avem o ravna mai mare ca a lor? Prin predica Sa de pe munte, Domnul Isus a impins lucrurilor mai departe decat s-ar fi gandit chiar si fariseii sa o faca, mai departe decat ar visa sa traiasca si cel mai zelos calugar. Domnul Isus a dat o lege imposibil de implinit si totusi ne-a cerut noua sa traim dupa ea.
Cu siguranta ca lumea se opune crimei si abuzului, dar sa spui asa cum spune Cristos in vs.22 ca “oricine se manie pe fratele sau va cadea sub pedeapsa judecatii” si “oricine ca zice fratelui sau nebunule va cadea sub pedeapsa focului iadului” este parca mult prea mult. Fiecare dintre noi am facut aceste pacate si uneori inca mai cadem in ele. Inca ne mai maniem pe fratele sau pe sora noastra si uneori spunem chiar daca nu cu voce tare, macar in gandul nostru “nebunule sau prostule.” Cum este cu putinta sa traiesti implinind o astfel de lege?
Deasemenea in ceea ce priveste poftele sexuale. Desi pornografia castiga din ce in ce mai mult teren, totusi societatea inca mai incearca sa lupte cu acest pacat. Dar sa mergi pana acolo incat sa spui ceea ce Isus spune in vs.28-29, ca “oricine se uita cu pofta la o femeie a si comis adulter cu ea in inima lui, iar daca ochiul tau te face sa pacatuiesti atunci scoate-l afara si arunca-l caci este mai de folos sa-ti pierzi unul din madulare decat sa-ti fie aruncat in iad tot trupul.” Cum vom putea oare sa implinim aceste cuvinte?
Apoi in ceea ce priveste divortul, desi a ajuns sa nu mai fie considerat o rusine ci ceva normal, totusi in anumite culturi divortul este inca dezaprobat si privit cu multa raceala. Insa cu toate acestea sa nu poti sa divortezi decat ca urmare a adulterului este prea mult pentru orice cultura indiferent de cat de stricta ar fi aceasta. Ce sa faca o femeie crestina in situatia in care sotul o abuzeaza pe ea sau pe copiii lor. Ce sa faca un sot cand sotia refuza sa isi indeplineasca obligatiile de sotie? Si exemplele pot continua. Cum putem sa traim respectand aceasta invatatura atat de stricta?
In versetele urmatoare Mantuitorul da invataturi despre ce inseamna sa iti tii intotdeauna o promisiune pe care o faci; celui ce te loveste sa nu ii raspunzi; celui ce iti cere sa nu il refuzi; sa iti iubesti dusmanii si sa te rogi pentru ei. Ce sa fac astazi ca si crestin? Sa vand tot ce am si sa dau saracilor? Sa imi arunc pe geam Tv si calculatorul pentru a nu cadea in ispita? Cine poate trai dupa o astfel de lege?
Oare la ce se gandea Domnul Isus cand cerea un astfel de mod de viata ucenicilor Sai? Cum putea tocmai El care experimentase ispitele pe care si noi le experimentam si vazuse greutatea apasarii lor, sa ne ceara aceste lucruri? Sunt multe intrebari la care oamenii au cautat un raspuns.
Multi credinciosi de-a lungul secolelor s-au luptat cu aceste invataturi ale Mantuitorului. Multi au suferit pana la moarte din dorinta lor de a trai cu strctete aceste cerinte ale lui Isus. Cu multe secole in urma Origen a propus ca solutie pentru a evita pacatul poftei sexuale ca toti barbatii sa fie castrati. Dar biserica a interzis acest lucru.
Citeam de curand despre unul dintre cei mai mari scriitori si ganditori nu doar ai Rusiei ci ai lumii, Lev Tolstoi. Tolstoi a fost un om plin de contradictii. Cu toate ca s-a nascut intr-o familie de nobili rusi, Tolstoi a fost mereu obsedat si chiar dezgustat de excesele burgheziei, iar spre sfarsitul vietii a ajuns sa fie exponentul intereselor taranimii, ai omenilor simpli si saraci. Tolstoi a cautat sa-si impuna ca tinta de atins in viata sa, idealurile Domnului Isus din predica de pe munte. Si a luptat cu toata fiinta lui sa traiasca implinind cuvant cu cuvant aceasta predica mununata a Mantuitorului.
A hotarat sa le dea drumul tuturor servitorilor pe care ii avea, sa renunte la drepturile sale de autor si sa-si doneze averile la saraci. Ajunsese sa poarte haine de taran si sa isi confectioneze singur incaltamintea. Toate aceste lucruri l-au indepartat de copiii si sotie, afectandu-I iremediabil relatia cu acestia. A fost excomunicat din biserica ortodoxa rusa pentru ca s-a revoltat impotriva invataturilor ei. A renuntat total la tutun, bautura si carne si in repetate randuri a facut juraminte publice cu privire la castitate, dar cele 16 sarcini ale sotiei lui au marturisit despre neputinta sa de a le respecta. A sustinut cu taria teoria non violenta si i-a influentat mai tarziu in lucrarile lor pe oameni ca Ghandi si Martin Luther. Si-a vandut drepturile de autor pentru a cumpara salvarea vietilor unui grup de anabaptisiti persecutati de tarul Rusiei.
Dar toate aceste eforturi de a atinge perfectiunea nu i-au adus pacea si implinirea. Contrastul dintre realitatea in care traia si idealul cuvintelor lui Cristos l-au bantuit pana la moarte. Tolstoi nu a reusit sa-si reduca la tacere constiinta, despre care era convins ca ii spune adevarul. Lev Tolstoi a fost un om profund nefericit, care ajunsese sa isi ascunda toate funiile si armele de pe proprietate pentru a nu cadea in ispita sinuciderii si care a sfarsit renuntand la faima, la avere, casa, familie si chiar la propria sa identitate murind ca un vagabond in gara unui sat.
Cu toate neajunsurile lui si lipsa sa de intelegere a adevaratului mesaj al Evangheliei, nu pot sa trec cu vederea aceasta incercare as putea spune eroica a lui Tolstoi de a trai intocmai dupa invataturile Mantuitorului din predica de pe munte. Dar nu pot nici sa nu subliniez faptul ca acest efort era sortit esecului inca de la inceput.
Mi-a placut totusi replica data de Tolstoi criticlor sai: “Nu judecati idealurile sfinte ale lui Dumnezeu prin prisma incapacitatii mele de a le atinge si nu il judecati pe Cristos dupa cei care ii poarta numele in chip nevrednic.”
Incercarile esuate ale oamenilor de-a lungul secolelor ne spun ca nimeni, indiferent de ravna extraordinara pe care au avut-o, nu a reusit vreodata sa traiasca implinind intocmai predica lui Cristos de pe munte.
Atunci care a fost scopul ei, care este mesajul pe care noi crestinii trebuie sa il intelegem? Apostolul Pavel spune in Romani 8:1: “acum nu mai este nici o condamnare pentru cei ce sunt in Cristos Isus.” Tot apostolul Pavel spune in Filipeni 4:13 “pot totul in Cristos care ma intareste.” Asta inseamna ca am primit de la Dumnezeu un har absolut, care poate acoperi orice neputinta a omului, de natura fizica, mentala sau spirituala.
Predica de pe munte nu este schita unei vieti imposibil de urmat. Predica de pe munte este descoperirea caracterului lui Dumnezeu. Isus Cristos ne-a dat-o pentru a ne impartasi idealul lui Dumnezeu spre care nu trebuie sa incetam sa aspiram, dar pe care nu il vom putea atinge decat in vesnicie. Predica de pe munte ne prezinta in chip minunat distanta si diferenta dintre noi si Dumnezeu, iar sa incerci sa o transformi intr-o lege pe care trebuie sa o implinesti intocmai este un esec dinainte anuntat.
Apostolul Pavel spune in Romani 3:23 “toti oamenii au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu.”De aceea avand in vedere ca am cazut de la inaltimea idealului absolut al lui Dumnezeu, nu putem sa facem altceva decat sa ne refugiem in harul Sau minunat. Doar atunci putem intelege dorinta lui Pavel pentru credinciosi de a creste in cunostnta harului lui Cristos. Tot astfel putem sa intelegem si ce a insemnat de fapt raspunsul dat de Dumnezeu la cererea lui Pavel: “harul meu iti este de ajuns.”
Harul lui Dumnezeu acopera orice neputinta a noastra si ne da puterea de a ne termina lucrarea la care am fost chemati. Doar astfel putem sa fim desavarsiti asa cum Tatal este desavarsit. Pentru ca prin har, Dumnezeu nu ne mai vede pe noi, ci vede neprihanirea lui Cristos care este in noi. O sa incheiem astazi citind cuvintele pline de har din Efeseni 3:14-19. Amin!