Caderea din har

Doresc sa va impartasesc astazi intelegerea mea cu privire la un subiect adesea dezbatut de crestinii din zilele noastre. O sa fac acest lucru fara sa pretind ca am toate raspunsurile si ca am descoperit pe deplin planul lui Dumnezeu. Nu mi-as putea permite o astfel de aroganta.

Dar exista multi oameni astazi care cred intr-o doctrina aparuta cu aproximativ 400 de ani in urma care ii apartine lui John Calvin si care spune ca “un om care a fost mantuit la un moment dat in viata sa, va ramane mantuit indiferent de ceea ce va face dupa aceea.” Practic aceasta doctrina afirma ca dupa ce o persoana a primit harul lui Dumnezeu, nu mai poate sa cade din har. Cei ce cred in doctrina lui Calvin spun ca atunci cand un credincios se indeparteaza de biserica si incepe sa traiasca din nou ca cei din lume,de fapt nu s-a pocait niciodata cu adevarat. In ceea ce ma priveste, dupa studiul personal al Scripturii si intelegerea ei, cred ca un om poate sa cada din harul lui Dumnezeu. Asa ca astazi o sa parcurgem mai multe versete decat de obicei, tocmai pentru a lasa cuvantul lui Dumnezeu sa ne raspunda la aceasta intrebare: “Poate un om care a fost credincios la un moment dat in viata lui, sa cada din har?”

De fiecare data, problemele au aparut cand omul a inceput sa dea propria interpretare a Bibliei. Atunci cand scoti un verset din context poti face ca biblia sa spuna aproape orice vrei tu sa spuna, asa ca nu o sa incerc astazi sa gasesc justiicari pentru versetele pe care se bazeaza doctrina lui Calvin, ci o sa scot in evidenta Scripturile care din punctul meu de vedere contrazic teoria sa. Vreau deasemenea sa subliniez inca de la inceput ca nu cred ca mantuirea omului vine pe baza faptelor sale. Mantuirea este o lucrare a harului lui Dumnezeu, Dar asta nu inseamna ca daca cineva nu staruie in credinta si alege sa nu mai traiasca dupa invatatura lui Cristos, nu poate sa cada din har.  

As dori sa incepem chiar cu prima imagine a partasiei dintre om si Dumnezeu, aceea din gradina Edenului. Omul se bucura de o stare de armonie perfecta cu Creatorul Sau, se afla pe deplin sub harul Sau divin. Dar inca de atunci omul a avut libertatea sa aleaga intre a se supune legii lui Dumnezeu sau nu. Nesupunerea lui Adam a dus la despartirea omului de Dumnezeu, iar din acel moment vedem pe tot cuprinsul Scripturii cum Dumnezeu spune oamenilor ca pot primi iertarea, dar exista de fiecare data un “daca”.

O sa incep prin a face referire la crestinii din Galatia. Acestia erau oameni aflati sub harul lui Dumnezeu avand in vedere cuvintele lui Pavel din aceasta carte. Nu cred ca poate sa spuna cineva despre crestinii din Galatia ca nu erau oameni mantuiti. Haideti sa citim cateva versete pentru a intelege mai bine ceea ce spun: capitolul 1:6 spune ca fusesera chemati la harul lui Cristos; capitolul 3:2-3 afirma ca primisera Duhul; in capitolul 3:26 ii numeste pe galateni copii ai lui Dumnezeu. Cu toate acestea ceva s-a intamplat in mijlocul galatenilor. Spune apostolul Pavel in 3:1 ca au fost fermecati de alte invataturi, au inceput sa creada in alte evanghelii, iar ca urmare a acestui lucru in 5:4 spune ca au cazut din har, pentru ca in comformitate cu 5:7, nu au mai ascultat de adevar.

Un alt motiv pentru care cred ca un crestin poate sa cada din har este si scriptura comform careia, numele unui om poate fi scris si apoi sters din cartea vietii. Sa citim mai intai Filipeni 4:3. Aceste femei credincioase care slujisera la inaintarea evangheliei aveau numele scrise in cartea vietii, carte care va fi deschisa in ziua judecatii comform Apocalipsa 20:12-15. Cu toate acestea vedem ca numele noastre desi au fost scrise in cartea vietii la un moment dat dupa ce prin credinta ne-am supus adevarului Scripturii, pot fi sterse din cauza neascultarii noastre, Apocalipsa 3:1-5. Doar cel ce invinge si isi sfarseste viata in credinta va avea numele scris in cartea vietii, Apocalipsa 2:10b.

De aceea si Pavel spune despre sine in Filipeni 3:12-14 ca nu considera ca a obtinut deja premiul mantuirii, ci continua sa alerge spre tinta, continua sa lupte. Daca Pavel stia ca o data ce a primit harul lui Dumnezeu nu mai poate cadea din el, de ce repeta aproape obsesiv cuvantul “lupta”, atat cu privire la el cat si cu privire la crestinii carora le scria?

De ce le spune acelasi lucru si Iuda crestinilor in versetul 3? De ce mai trebuie sa lupti daca nu poti sa cazi din har?

Daca nu ar exista pericolul caderii din har atunci de ce i-ar mai fi avertizat apostolul Pavel si pe corinteni de acest lucru in 1 Corinteni 10:12? De ce ar spune apoi apostolul chiar despre el ca poate sa fie descalificat in 1 Corinteni 9:24-27?

In sustinerea faptului ca un crestin poate sa cada din har vine si pasajul din Evrei 6:4-6. Cu siguranta ca scriptura vorbeste aici despre crestini, nu despre oameni din lume. Pentru ca se spune despre ei ca au fost luminati, au gustat darul ceresc, au devenit partasi ai Duhului Sfant, au gustat Cuvantul cel bun al lui Dumnezeu, dar cu toate acestea au cazut.

Apostolul Petru sustine si el aceasta invatatura a Scripturii prin cuvintele sale din 2 Petru 2:20-22 si 3:17.

Nu as putea insa sa sustin o idee fara sa il citez chiar pe Mantuitorul nostru. In evanghelia dupa Ioan 8:51, Domnul Isus leaga mantuirea de pazirea cuvantului Sau si continua sa sustina acest lucru si in 15:5-7. Vedem ca exista posibilitatea ca cineva sa hotarasca sa nu mai ramana in Cristos si sa fie astfel aruncat afara.

De aceea cuvantul lui Dumnezeu ne indeamna prin Iacov in 4:19-20 ca atunci cand vedem ca un frate rataceste de la adevar sa facem tot ce ne sta in putinta ca sa il aducem inapoi la credinta, caci astfel ii vom salva sufletul de la moarte.

Intr-adevar daca un om se pocaieste si face un legamant cu Cristos in botez, iar apoi traieste zi de zi luptand sa calce pe urmele Mantuitorului sau si pazind poruncile Sale, nimic nu il poate face sa cada din har si sa il desparta de dragostea lui Dumnezeu. Acesta este si intelesul cuvintelor apostolului Pavel din Romani 8:38-39. Nimic nu ne poate desparti de dragostea lui Dumnezeu in afara de propria noastra alegere, asa cum s-a intamplat si cu Adam in gradina Edenului. Iar cei care au ales sa se intoarca in lume nu au facut-o pentru ca niciodata nu se pocaisera cu adevarat, ci pentru ca nu au staruit in a se umple de prezenta lui Dumnezeu si astfel dragostea de lume a revenit si a fost mai puternica decat dragostea de Dumnezeu. Ma rog Tatalui ca hotararea noastra sa fie ferma si sa nu mai avem din mijlocul nostru frati si surori care sa rataceasca de la cale si sa cada din har. Este dureros sa vezi frati care cu ani in urma slujeau Domnului cu ravna si pasiune, ca s-au intors inapoi sa se scalde in mocirla pacatului. Sa nu uitam nici o clipa cuvintele apostolului Petru din 1 Petru 5:8. Amin!

This entry was posted in Predici and tagged . Bookmark the permalink.

One Response to Caderea din har

  1. idnou says:

    As vrea sa stiu daca exista posibilitatea care cei cazuti din har sa fie restaurati. Sunt o astfel de persoana care dupa 12 ani departe de Dumnezeu, am fost cercetat si mi-am dat seama ca Imparatia Cerurilor este o mare bogatie. Sunt gata sa las totul pentru a fi restaurat si chiar am avut zile in sir in care am simtit dragostea lui Dumnezeu in mine ca in prima zi (dragostea dintai) cu bucuria mantuirii. Insa am zile cand cad in deznadejde si ma indoiesc, intrebandu-ma daca nu port cu mine povara celor 12 ani ca o pata neagra vesnica… Multumesc!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

code