Nu avem nici un motiv de optimism vazand directia catre care se indreapta lumea aceasta. Este una a respingerii totale a invataturilor lui Dumnezeu. Societatea noastra este din ce in ce mai toleranta cu tot ceea ce Dumnezeu respinge, iar barierele moralitati sunt impinse din ce in ce mai mult sau chiar desfiintate.
Alternativa data noua crestinilor de Mantuitor se regaseste in acceptarea si experimentarea fericirilor in vietile noastre. Domnul ii numeste fericiti si binecuvantati pe cei ce accepta acest stil nou de viata, un stil total opus celui pe care lumea il accepta. Sa citim cuvintele Domnului din Matei 5:3-12.
Dar tocmai esecul crestinilor de a trai dupa acest stil de viata a facut ca marturia lor sa fie ineficienta in lume. Atunci cand fericirile sunt traite in mod practic, ele vor fi o puternica marturie, pentru ca oamenii sa inteleaga adevaratul sens al vietii, avand in vedere ca in ele se regasesc adevaratele valori ale vietii de crestin.
Acela care reuseste sa traiasca dupa stilul de viata propus de Domnul Isus nu va putea trece neobservat, pentru ca diferenta dintre felul sau de viata si al celorlalti va fi precum diferenta dintre lumina si intuneric.
Un om din lume indiferent de cat de buna ar fi viata lui si cat de etice ar fi principiile dupa care traieste, nu poate produce aceste fericiri, pentru ca ele sunt exclusiv manifestari ale harului lui Dumnezeu in inimile celor ce isi predau vietile lui Cristos. Acest lucru este foarte bine explicat de Domnul Isus in Matei 5:46-48. Nu este nimic deosebit sau diferit in tine ca si crestin daca ii iubesti doar pe cei ce te iubesc, familia si prietenii. Si paganii sunt capabili de o astfel de dragoste. Deci nu esti cu nimic diferit de un pagan, daca la asta se rezuma manifestarea harului lui Dumnezeu in viata ta.
Fericirile nu sunt o reteta despre cum putem vindeca lumea de bolile de care sufera.si nici nu spun oamenilor cum pot sa fie mantuiti. Fericirile le spun celor mantuiti cum trebuie sa traiasca. Fericirile sunt descrierea vietii crestine si daca toti cei ce spun ca sunt crestini le-ar practica, fara nici o urma de indoiala, familiile, bisericile si lumea in care traim ar fi altfel.
Ferice de cei saraci in duh, vs.3.
Saracia la care Domnul Isus face referire aici nu este cea materiala. Niciodata Domnul Isus nu spune ca cei saraci sunt mai superior spiritual decat ceilalti si nici ca saracii nu primesc favoarea lui Dumnezeu mai mult decat altii.
Saracia de care Domnul vorbeste, este cea de sine. Sa nu fii plin de tine, arogant sau mandru. Sa intelegem ca dpdv spiritual suntem falimentari si nu avem nimic de oferit lui Dumnezeu. Nu avem un standard al dreptatii si suntem pe deplin prizonieri ai pacatelor noastre, Romani 7:18-23.
In pilda Domnului Isus din Luca 18:9-14 putem intelege foarte bine la ce se refera Mantuitorul. Cei saraci in duh isi inteleg pacatul, neputinta, nevrednicia si striga iertare, indurare si ajutor lui Dumnezeu. Ei nu se mai bazeaza pe micile lor fapte bune pentru a primi aprobarea Domnului, ci se incred pe deplin in harul Sau.
Rasplata si binecuvantarea pentru cei saraci in duh este Imparatiei Cerurilor. O rasplata care nu vine pentru cei puternici, influenti sau prin ceea ce un om are, ci prin supunerea si predarea totala inaintea lui Dumnezeu.
Ferice de cei ce plang (indurerati), vs.4.
Durerea si lacrimile despre care vorbeste Cristos in vs.4 nu sunt cele ce vin in urma pierderii unei persoane dragi, a slujbei sau vreo durere trupeasca. Este vorba de plansul si durerea care vin in urma constientizarii pacatului propriu si al oamenilor care traiesc in aceasta lume. Aceasta fericire este o consecinta a experimentarii primei fericiri, saracia in duh. Lacrimile sunt raspunsul pe care i-l dam lui Dumnezeu atunci cand intelegem dragostea Lui. Reactia multor oameni la harul lui Dumnezeu este o oarecare parere de rau, dar Cristos nu despre asta vorbeste. El spune ca aceia care inteleg ce a facut Dumnezeu pentru ei vor fi indurerati si isi vor plange pacatul si starea in care se afla. O pocainta superficiala nu va aduce decat o viata cu Dumnezeu superficiala. Iar din pacate parca aceasta este imaginea crestinismului de azi.
Isus ii considera binecuvantati si fericiti pe aceia care isi plang pacatul pentru ca ei au ajuns sa constientizeze adevarata lor conditie spirituala. Pe de alta parte “sa plangi” nu inseamna sa fii depresiv si deprimat, ci sa intelegi gravitatea pacatului tau si razvratirea impotriva lui Dumnezeu asa cum spune si David in Psalmul 51:4.
Dumnezeu nu doreste ca pocainta noastra sa fie o manifestare exterioara, ci un duh zdrobit si o inima franta, cum acelasi David indeamna in Psalmul 51:17.
Multor oameni le pare rau pentru ceea ce au facut. Lucruri care le-au distrus familiie, afacerile si vietile. Dar pana cand nu isi recunosc si inteleg vina inaintea lui Dumnezeu nu vor putea niciodata plange in felul in care Domnul Isus vorbeste in acest verset, 2 Corinteni 7:10.
Omul plange pentru pacatele lui atunci cand intelege cat de mult l-a ranit pe Dumnezeu prin ele si cat de multa suferinta i-au adus in relatia cu El de-a lungul vietii.
Rasplata si binecuvantarea pentru cei ce plang este mangaierea. Mangaierea vine atunci cand stim ca pocainta din toata inima inaintea lui Dumnezeu ne aduce iertarea Sa completa. Prin cuvantul Sau si lucrarea Duhului Sfant, Dumnezeu va aduce in permanenta in viata noastra siguranta iertarii care ne aduce pacea dupa care oamenii tanjesc atat de mult. Cei ce isi plang pacatul nu sunt doar iertati, dar sunt si mangaiati.
Ferice de cei blanzi, vs.5.
Blandetea a ajuns sa fie vazuta in zilele noastre ca o slabiciune si o deficienta de caracter, poate si de aceea este intalnita atat de rar la oameni. Personal, marturisesc ca blandetea nu este inca cea mai dezvoltata dintre roadele Duhului Sfant in viata mea. Dar nadejduiesc ca Domnul va continua sa lucreze in mine mai mult aceasta calitate minunata.
Sa fii bland nu inseamna sa fii un om slab, timid sau care sa nu faci fata presiunii. Este asemenea unui cal salbatic, puternic, rapid, dar imposibil de controlat. Am vazut filme in care astfel de cai au inceput sa fie antrenati. Ore si ore de antrenament ca mai intai calul sa accepte ca omul sa mearga pe langa el, apoi examenul de a fi pus hamul pe el, apoi saua, dupa care testul final cand omul trebuie sa urce pe cal. Toate zilele de antrenament de care acel cal a avut parte nu l-au facut sa fie mai putin puternic sau mai putin rapid, ci doar au facut ca puterea lui sa poate fi folosita si pusa sub control.
La fel este si in cazul unui rau care iese din matca. Apele care sunt pierdute de sub control pot face atat de mult rau. Am vazut atatea familii care si-au pierdut casele si munca de o viata din aceasta cauza. Dar in momentul in care sunt construite diguri si maluri puternice, apa este tinuta sub control si poate fi folosita pentru scopul lasat de Dumnezeu.
La fel este si cu blandetea. Ea este puterea tinuta sub control.
Citim despre Moise in Numeri 12:3 ca a fost cel mai bland om care a trait pe pamant. Dar stim ca nu a fost intotdeauna asa.
Citim despre el in Exod 2:!2 ca inainte de a ajunge sa fie bland, a ucis un egiptean si i-a ascuns corpul in nisip, cand l-a vazut batandu-si joc de un evreu din neamul sau. Vorbim despre un om al carui temperament volcanic nu fusese pus sub control. Doar odata cu trecerea anilor, dupa ce Moise a fost usor, usor modelat de Dumnezeu a putut sa devina un lider pentru poporul sau. Astfel a ajuns sa fie omul bland, capabil sa scoata din sclavia egipteana si sa conduca peste 3 milioane de oameni spre pamantul promis de Dumnezeu. Blandetea este forta si puterea tinuta sub control.
Domnul Isus ne indeamna in Matei 11:29 sa venim la El pentru ca El este bland si cu inima smerita. Dar nimeni nu poate spune despre Domnul Isus ca este slab sau timid. Putem sa vedem puterea si indrazneala sa in relatia cu satan, cu oamenii si in toate imprejurarile prin care a trecut. Blandetea in viata noastra se poate vedea in felul in care reactionam cand ne aflam in situatii si imprejurari dificile. Omul bland refuza sa raspunda provocarilor negative si lasa totul in mana lui Dumnezeu.
Rasplata pentru cei blanzei este ca ei vor mosteni pamantul. Apostolul Pavel ne vorbeste In romani 8:17 despre faptul ca suntem mostenitori ai lui Dumnezeu, impreuna cu Cristos, daca suferim impreuna cu El, calcand pe urmele Lui. Blandetea a fost una din principalele calitati ale Mantuitorului. Sa fim oameni blanzi nu este o optiune, ci o cerinta a Domnului pentru vietile copiilor Sai.
Ferice de cei flamanzi si insetati dupa dreptate, vs.6.
Foamea si setea dupa dreptate reprezinta mai mult decat sa iti doresti sa fii un om bun. Si un necredincios poate sa fie un om bun, sau sa aiba grija de altii. Cristos ne spune sa fim insetati si infometati dupa ceea ce este drept. Dreptatea pe care trebuie sa o urmarim noi nu este cea legalista, asa cum o vedem in viata unora dintre farisei. Domnul Isus i-a mustrat pe aceia care se considerau neprihaniti si ii tratau cu superioritate pe cei din jur, Luca 18:9. Ce vrea atunci Domnul Isus sa spuna? Daca citim cuvinteleSaledin Matei 5:20 ne-am putea gandi ca trebuie sa ii depasim pe farisei facand mai mult decat faceau ei, daca vrem sa fim considerati neprihaniti de Tatal. Dar atunci nu am face decat sa avem acelasi fel de dreptate legalista pe care Domnul Isus a condamnat-o.
Foamea si setea este ceva ce fiecare dintre noi experimentam in viata. Foamea de mancare si setea il pot face si pe cel mai lenes om din lume sa se scoale din pat si sa se hraneasca. Atat foamea cat si setea cer sa fie satisfacuta. Cristos ne cere sa avem foame si sete pentru a face voia Tatalui, asa cum tanjim dupa mancare si bautura.Cand ucenicii au venit la El si i-au adus de mancare, Isus le-a spus ca El are o alta hrana de mancat, o hrana de care ei nu stiu. Hrana Lui era sa faca voia Tatalui, Ioan 4:31-34.
Sa tanjim sa facem voia Tatalui inseamna sa insetam si sa flamanzim dupa dreptate. Apetitul spiritual dupa dreptate trebuie cultivat. Nu trebuie doar sa dorim ceea ce este bine, dar trebuie sa ajungem sa uram tot ceea ce este rau. De exemplu, simtim repulsie fata de limbajul vulgar, glumele proaste, filmele care prezinta un mod de viata imoral ca pe ceva normal? Suntem afectati de rau care il vedem peste tot in jurul nostru? Simtim mereu nevoia sa ne distantam de el?
Loteste un om de la care putem invata multe. Despre el citim ca a fost un om neprihanit, pe care il durea sa traiasca zi de zi vazand nedreptatea in care traiau cei din jurul sau. Asta spune apostolul Petru in 2 Petru 2:6-8. Reactia sa la modul de viata imoral al oamenilor arata maturitatea lui spirituala si da dovada unui om care ajunsese sa iubeasca voia lui Dumnezeu atat de mult, incat sa inseteze si sa flamanzeasca dupa ea.
Rasplata celor flamanzi si insetati dupa dreptate este ca acestia vor fi saturati. Apetitul nostru spiritual nu va fi niciodata pe deplin satisfacut pana cand nu vom fi cu Domnul acasa, in ceruri. Dar cat timp suntem inca pe pamant, putem experimenta minunatele binecuvantari ale lui Dumnezeu pe masura ce facem voia Sa. Atitudinea noastra sa ajunga sa fie asemenea celei a psalmistutlui din Psalmul 42:1-2. Facand voia Tatalui vom ajunge sa avem inimile pline de bucurie, stiind ca traim intr-un mod placut Lui. Rezultatul unei astfel de vieti este faptul ca pe masura ce traim cu dorinta suprema de a face voia lui Dumnezeu, vom fi saturati de El cu tot ceea ce sufletul si trupul nostru are nevoie.
Ferice de cei milostivi, vs.7.
O greseala adesea intalnita este ca Domnul Isus invata ca daca faci ceva, atunci vei primi ceva. Doar ca o fapta buna nu poate acoperi una rea. Daca lucrurile ar sta astfel atunci mantuirea nu ar mai fi un act al dragostei divine, ci ar veni prin propriile noastre eforturi, Efeseni 2:8-9.
Mila este modul in care Dumnezeu ii trateaza pe pacatosi. In Psalmul 103:8-11, Scriptura spune ca Dumnezeu nu se poarta cu noi asa cum am merita sa o faca din cauza razvratirii noastre. Acelasi fel de mila trebuie sa ajungem sa avem si noi crestinii fata de cei care traiesc in pacat si nu il cunosc pe Dumnezeu, 2 Timotei 2:24-26. Sa fim constienti de ceea ce pacatul poate sa faca dintr-un om. De faptul ca el este doar victima influentei pe care satan o are prin pacat in inima sa.
Sa aratam mila fata de oamenii din lume, gandindu-ne ca pentru multa vreme si noi am fost sclavi ai pacatului si stim lucrurile pe care le faceam ca urmare a acestui lucru.
Conditia spirituala a fiecarui om este minunat descrisa de Domnul Isus cand ii vorbeste apostolului Pavel in Fapte 26:17-18. Doar prin harul lui Dumnezeu si lucrarea Duhului Sfant in inimile noastre noi traim astazi in lumina. Fiindca am cunoscut si primit mila lui Dumnezeu, trebuie sa aratam mai departe aceasta mila fata de ceilalti.
Cei milostivi vor primi mila. In Luca 7:36-50 citim despre femeia pacatoasa care i-a uns picioarele Domnului Isus cu mir si le-a sters cu parul ei. Primind mila Domnului, ea a putut sa isi exprime dragostea fata de El in fapte. Exemplul ei este atat de diferit de cel al datornicului din Matei 18, caruia i s-a iertat o datorie foarte mare, dar`care nu l-a iertat pe cel ce ii datora foarte putin. Cel ce este capabil sa arate mila este cel ce s-a pocait cu adevarat, care si-a constientizat pacatele si vina, aruncand-se la picioarele lui Dumnezeu pentru a primi mila Lui. Despre o astfel de persoana, Domnul Isus spune ca va primi mila.
Ferice de cei cu inima curata, vs.8.
Aceasta fericire si binecuvantare ar trebui sa reprezinte o minune in viata noastra. Faptul ca intr-o buna zi vom avea privilegiul de a-L vedea pe Dumnezeu ca Tata, nu ca Judecator. Bineinteles ca nici aceasta binecuvantare nu se va datora propriilor eforturi, ci indurarii si dragosteiSalefata de noi. DUpa cum putem observa aceasta fericire vine dupa o serie de transformari care au loc in viata unui om. Omul ajunge de la a fi sarac in duh, la un om cu inima curata. Insemnatatea este insa aceeasi. Asa cum Domnul Isus spune ca pentru a vedea Imparatia Cerurilor trebuie sa fim saraci in duh, la fel trebuie sa ajungem sa fim cu inima curata pentru a-l putea vedea pe Dumnezeu.
Curatia era o invatatura familiara ascultatorilor Domnului Isus. Insa de fiecare data curatia promovata de Mantuitor era cea interioara si nu cea de afara, Matei 23:25-28. Nimic din ceea ce erau liderii religiosi ai vremii nu reprezenta dorinta Domnului Isus pentru ucenicii Sai. Vom experimenta fericirea de a fi oameni cu inima curata cand vom ajunge sa il iubim pe Dumnezeu cu toata inima, sufletul, cugetul si puterea noastra. Doar atunci curatia inimii va fi una autentica, fara prefacatorie.
Chemarea Domnului Isus de a fi oameni cu inima curata era si dorinta regelui David exprimata atat de frumos in Psalmul 51:10. Tocmai datorita ravnei sale de a fi un astfel de om, Dumnezeu spune despre el in Fapte 13:22 ca “a fost un om dupa inima Sa.” Ce onoare sa poata spune Creatorul universului despre tine, ca esti un om dupa inima Lui. In ciuda pacatelor si slabiciunilor sale, dorinta fierbinte a lui David pentru Dumnezeu, a facut din el un astfel de om, Psalmul 73:25.
Cel cu inima curata va trai ca o carte deschisa inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor, fara secrete si ascunzisuri. Ei sunt la fel pe dinauntru, cum sunt si pe dinafara si invers.
Sa il vada pe Dumnezeu este cea mai mare dorinta a crestinului autentic. Sa fie in prezenta Celui ce ne-a iubit atat de mult incat a dat ceea ce avea mai de pret pentru a putea deveni copii ai Sai.
Ferice de cei impaciuitori, vs.9.
Scoasa din context aceasta fericire poate duce la o mare eroare de intelegere a planului lui Dumnezeu. Domnul Isus nu spune aici oamenilor cum sa devina fii de Dumnezeu. Fericirile sunt date celor ce deja sunt crestini. Sunt multi oameni astazi care promoveaza si lupta pentru pace dar cu toate acestea sunt atei.
Domnul Isus insusi este Printul Pacii. Scopul veniriiSalein aceasta lumea a fost de a adduce pacea intre om si Dumnezeu. Cu toate acestea tot Cristos spune ca pot exista momente cand credinta in El poate aduce conflicte in viata crestinului chiar cu cei din familia sa. Despre acele situatii vorbeste Mantuitorului in Matei 10:34-36. Pacea pe care Domnul Isus a obtinut-o pentru noi nu a fost una ieftina. Pretul platit de El este greu de inteles pentru fiecare om. In Coloseni 1:20 Pavel spune ca pacea a venit prin sangele lui Isus care s-a varsat pe cruce. Acelasi lucru il propovaduieste apostolul si efesenilor in capitolul 2:13-14. Prin jertfa lui Cristos si experimentarea dureroasa a sentimentului despartirii de Tatal, Isus a adus in viata omului posibilitatea de a face pace cu Creatorul Sau.
Cei impaciuitori vor fi numiti fii ai lui Dumnezeu. Isus ne cheama ca si crestini si sa fim oameni activi atat in interiorul cat si in afara bisericii. Atunci cand apar conflicte in biserica trebuie sa se lucreze pentru reconciliere si pace intre frati. Cei impaciuitori nu pot asista indiferenti la astfel de situatii. Sunt cei ce cauta cauza conflictului si lupta sa o resolve. Nu e niciodata usor sa te implici in rezolvarea unor situatii care implica dusmanie, prejudecati sau chiar ura. Dar este o lupta in care fiii lui Dumnezeu sunt dispusi sa se arunce. Si desi nu in toate situatiile vom avea succes avand in vedere cat de dificili pot fi unii oameni, trebuie sa urmam indemnul lui Pavel din Romani 12:18. Cei impaciuitori sunt implicati in evanghelizarea altora, tocmai din dorinta lor de a aduce pacea intre ei si Dumnezeu si astfel asa cum tot Pavel spune in Romani 15:33, fiecare sa inteleaga ce inseamna sa aiba in viata lor pe Dumnezeul pacii.
Ferice de cei persecutati din pricina dreptatii, vs.10-12.
Cristos nu a venit in lume ca sa faca promisiuni mincinoase. El nu a promis niciodata ucenicilor Sai ca viata de crestin va fi usoara. Niciodata nu le-a ascuns riscul la care se supun daca il vor urma pe El si nu o data a descurajat pe multi atunci cand le-a spus pretul pe care trebuie sa fie dispusi sa il plateasca pentru a fi ucenicii Lui. Cateva dintre aceste momente le regasim in Ioan 6:66-68; Matei 7:18-22 sau Matei 10:34-39. Si exemplele pot continua.
Invatatura Domnului Isus vine si aici ca de fiecare data in deplina contradictie cu perceptia lumii a ceea ce inseamna sa ai binecuvantare si fericire. Sa fii persecutat, insultat, barfit pentru ca esti un om drept in toate caile tale este un prilej de fericire si o binecuvantare inaintea lui Dumnezeu. Daca suntem oamenii care experimenteaza cu Dumnezeu in viata lor toate fericirile enumerate de Cristos despre care am vorbit pana acum, atunci nu se poate intampla sa nu ne regasim in aceste situatii. Lumea aceasta are nevoie sa auda adevarul si adevarul stim ca de multe ori doare si de foarte multe ori oamenii reactioneaza chiar violent aduci cand aud adevarul lui Dumnezeu. Cu toate acestea numai o atitudine asemenea lui Ieremia 20:9 este cea pe care Dumnezeu o doreste de la copiii Sai. De fiecare data cand trebuie sa raspundem pentru credinta noastra san e amintim cuvintele Scripturii din 1 Petru 3:15-16, Coloseni 4:6 si asa cum citim si in Efeseni 5:15 sa spunem intotdeauna adevarul in dragoste.
Cu toate ca Mantuitorul nu ne-a promis o viata usoara, El a spus ca prin El vom avea viata si o vom avea din belsug. Aceasta este promisiunea Sa in care trebuie sa ne incredem cu toata fiinta noastra.
Ma rog si sper ca acest stil de viata pe care Domnul l-a adus in lume sa fie cel dupa care traieste fiecare crestin si astfel sa experimentam alaturi de Cristos in fiecare zi fericirile pe care Duhul Sfant le aduce in vietile noastre.