Neascultarea are pretul ei

Iona 1:3 “Si Iona s-a sculat sa fuga la Tars, departe de fata Domnului. S-a coborat la Iafo si a gasit acolo o corabie care mergea la Tars. A platit pretul calatoriei si s-a suit in corabie ca sa mearga impreuna cu calatorii la Tars, departe de fata Domnului.”

Fiecare dintre noi ne lovim adesea de momente in care ascultarea de Dumnezeu intra in conflict cu gusturile, preferintele ideile noastre sau ale celor din jur. Atunci ne este testata fermitatea credintei si se vede daca suntem oameni care se dau dupa cum bate vantul, sau daca suntem crestini puternici, neclintiti, care ascultam si ne supunem chiar si atunci cand nu ne place sau nu intelegem planul lui Dumnezeu.                                                                                                                                                                        Iona este un bun exemplu cand ascultarea de Dumnezeu intra in conflict cu propriile noastre sentimente. As incepe prin a spune ca Iona nu era doar un simplu credincios evreu. Era un om care cunostea Scripturile, era obisnuit cu rugaciunea si avea deschidere la profunzimile planului lui Dumnezeu, rostind profetii in numele Sau.

Aceasta carte ne dezvaluie un adevar pe care mereu trebuie sa ni-l amintim in permanenta pentru a ramane smeriti. Indiferent de chemarea pe care Domnul ne-a facut-o, de darurile pe care le avem, indiferent de anii de pocainta pe care ii avem in spatele nostru, sau de popularitatea pe care am dobandit-o in timp, putem aluneca in neascultare si razvratire fata de Dumnezeu. Atunci cand dam prioritate propriilor noastre pareri sau sentimente, atunci cand ni se par exagerate sau prea dificile cerintele divine, atunci cand ne este mai comod sa evitam responsabilitatile decat sa ni le asumam, putem esua intr-un mod lamentabil in relatia cu Dumnezeu.

Cuvantul “Iona” se traduce prin porumbel. Numele sau era potrivit pentru un mesager divin destinat sa fie purtator de vesti catre oameni. Numai ca descoperim inIonaun porumbel suparat, manios, razvratit, care refuza sa mearga pe traiectoria indicata de stapanul sau. Dumnezeu l-a trimis peIonacu un mesaj de judecata la cetatea Ninive care era capitala Imperiului Asirian din vremea aceea. Pana aici nimic neobisnuit pentru profetii Domnului. Dar surprinzator,Iona a refuzat, plecand exact in directia opusa. Ninive era o cetate asezata pe malul raului Tigru, la o distanta de aproximativ 1300 km est de Israel, iar Iona a inceput o calatorie cu corabia spre vest, catre Tars. De ce a facut Iona acest lucru? In timpul imparatului Iehu, Israelul platise tribut Asiriei. Iona cunostea suferinta si cruzimea cu care asirienii terorizau toate natiunile supuse si cum Imperiul Asirian continua sa reprezinte o amenintare la adresa poporului evreu. Dar pe langa aceste lucruri Iona mai stia ceva: el stia ca daca ar fi mers acolo rostind un mesaj de judecata, era posibil ca oamenii aceia rai sa se pocaiasca si astfel Dumnezeu sa-i ierte. Acest lucru era de neacceptat pentruIona. El si-ar fi dorit ca Asiria sa fie stearsa de pe fata pamantului si cei din Ninive sa fie distrusi. Asadar fiind in dezacord cu Dumnezeu, Iona hotaraste sa aleaga o alta cale decat cea aleasa de Dumnezeu pentru el.

Daca analizam cu sinceritate reactia lui Iona, putem intelege ca el avea motive logice sa fuga de lucrarea incredintata de Dumnezeu: dragostea pentru poporul sau, sentimentul de dispret la adresa paganilor, nedreptatile comise de acestia si setea lui pentru dreptate l-au facut sa fuga de misiunea pe care o primise.                                                                                  Si inainte de a-l judeca prea tare pe Iona, sa ne intrebam astazi, de cate ori nu ne construim si noi tot felul de scuze, justificari sau argumente ca sa nu ascultam de voia lui Dumnezeu. De cate ori nu ni se par prea greu de implinit cuvintele Scripturii in diferite situatii in care ne gasim si alegem sa facem dupa voia noastra si nu dupa cea a Domnului?                                                                                                                      Neascultarea nu face altceva decat sa ne coboare spiritual pas cu pas, treapta cu treapta. Si nu este deloc intamplator faptul ca istoria neascultarii lui Iona este punctata pas cu pas prin expresia “Iona s-a coborat”. Astfel in vs.3 citim ca Iona s-a coborat la Iafo, in vs. 5 citim ca Iona s-a coborat in fundul corabiei, iar in cap.2:6 el insusi avea sa spuna “m-am coborat pana la temeliile muntilor”. Coborarea lui spirituala a fost din ce in ce mai adanc, pana cand l-a prins mana tare si buna a lui Dumnezeu, care l-a scos la suprafata.

Intr-adevara, noi nu avem de-a face cu asirieni, sau alte popoare care ne asupresc, dar coborarea si neascultarea lui Iona de atunci ilustreaza foarte bine neascultarea si coborarea spirituala a multora din generatia noastra, din bisericile Domnului, care nu sunt dispusi sa plateasc pretul cerut de supunerea fata de poruncile divine. Si daca nu suntem gata sa mergem in directia stabilita de Dumnezeu, povestea lui Ionane demonsreaza ca inevitabil vom ajunge sa platim un pret pentru neascultare, un pret mare, amar si care ne poate pune in pericol chiar mantuirea. Daca urmarim succesiunea evenimentelor, asa cum sunt ele prezentate in aceasta carte din biblie, o sa intelegem ca nesupunerea duce la platirea unui pret de timp, efort si bani, fiind o risipa a resurselor primite de la Dumnezeu.                                                                                                                                              Scriptura spune astfel:Iona a platit pretul calatoriei. Avem aici imaginea contemporana a celor ce sunt gata sa cheltuiasca din timpul lor, din banii lor, din energia lor pentru lucruri care n-au nimic de-a face cu planul lui Dumnezeu pentru viata lor. Nu sunt putini oamenii din vremea noastra care cheltuiesc bani pe lucruri care, asa cum spunea si profetul Isaia, nu hranesc si nu satura, ci doar alimenteaza capriciile firii pamantesti. Sa citim si cuvintele inteleptului Solomon din Proverbe 10:16 “Cel neprihanit isi intrebuinteaza castigul pentru viata, iar cel rau isi intrebuinteaza venitul pentru pacat.”

Facem parte dintr-o generatie in care oamenii se plang ca nu au bani, dar sunt gata sa stoarca ultimul leu cand este vorba de alcool, tutun, telefoane la moda, laptopuri, tablete, excursii, haine la moda, solare, saloane de coafura sau sali de fitness.                                                                                                                                                                                        Apoi auzim cum multi se plang ca nu au timp, cand vine vorba de mersul la biserica, de citirea Bibliei, de rugaciune si lucrurile care hranesc sufletul, dar este uimitor cat de mult timp irosesc din viata lor la tv, pe internet si cu tot felul de preocupari neroditoare si chiar daunatoare.                                                                                                                                                                      Toti isi doresc sa fie sanatosi, dar atat de multi isi bat joc de sanatatea lor prin ceea ce mananca, bea si modul in care aleg sa sfideze echilibrului spiritual, emotional si fizic invatat de Dumnezeu.

Neascultarea de Dumnezeu pare ieftina la inceput, dar va asigur ca “facturile” neplatite se aduna treptat si in cele din urma duc la depresii, la destramari de familii, nu de putine ori la sinucideri si cel mai dureros la pierderea mantuirii.                                                                    De ce sa platim biletul razvratirii fata de Creator, cand ne putem cheltui pe directia buna, slujindu-l pe El si investind in lucrarea Lui?                                                                                                                                                                        Dumnezeu vrea sa fim niste administratori intelepti peste tot ce ne-a dat si El ne asigura ca orice slujire si osteneala facuta pentru Imparatia Lui, nu-si va pierde rasplata. Sa putem spune si noi ca apostolul Pavel, care vorbea corintenilor astfel: ” Voi cheltui bucuros tot ce am si ma voi da pe mine insumi pentru sufletele voastre.” 2 Corinteni 12:15

Din experienta lui Ionavedem ca neascultarea conduce la platirea unui pret spiritual, un pret de pierdere a partasiei cu Dumnezeu. De trei ori ni se spune caIona a vrut sa fuga departe de fata Domnului. In supararea lui, el nu a mai vrut sa asculte vocea Lui Dumnezeu si nici sa dea socoteala de atitudinea lui. Iona nu se mai ruga, nu-l mai interesa Cuvantul Domnului si nici partasia cu cei sfinti. Va pare cunoscuta aceasta imagine. Nu sunt multi frati si surori care au facut acelasi lucru caIona si care au cazut asa cum a cazut si el? Vedem caIona a incercat sa isi piarda urma printre niste marinari pagani si idolatri.Iona era intr-o mare criza spirituala si se complacea in aceasta stare.                                                                                                                  Este atat de trist cand vorbesti cu un frate in credinta si vezi ca acesta realizeaza coborarea sa spirituala si deteriorarea relatiei cu Tatal ceresc, dar alege sa se complaca in aceasta stare, desi stie ca este pe marginea prapastiei.

Sunt multi astazi cei care si-au ascuns talantul in pamant, si-au pierdut placerea de a vorbi despre iubitul lor Mantuitor, si-au pierdut bucuria rugaciunii de altadata si placerea de a cauta fata lui Dumnezeu in citirea Scripturilor. Sunt multi care se lasa dusi de corabiile lumii in calatorii gresite si inselatoare, care-si impietresc inima la glasul bland al Creatorului lor. Iona fugea de Dumnezeu la fel cum multi fug astazi de pazirea poruncilor Scripturii, temandu-se sa nu le afecteze comfortul si sa nu le tulbure existenta lor lipsita de sens si de scop. Multi fug de adevar, temandu-se ca adevarul ii va duce pe un teren necunoscut. Ei nu stiu ca adevarul te face liber, te  imbogateste sufleteste, te face sa simti ce inseamna sa fii om cu adevarat, iti da un scop in viata si mai ales te face simti binecuvantarea de a deveni copil al lui Dumnezeu.

Iona fugea de Dumnezeu, dar Dumnezeu nu a fugit nici o clipa de Iona. Aici vedem frumusetea si-n acelasi timp adancimea bunatatii lui Dumnezeu. El nu este ca un angajator care, in momentul cand angajatul face mofturi il da afara din slujba. El nu este ca noi, oameni limitati, ce avem tendinta sa punem distanta intre noi si cei ce ne-au suparat sau ne-au deranjat la un moment dat cu ceva. Dumnezeu este milos si plin de indurare, indelung rabdator si bogat in bunatate. Dumnezeu a avut rabdare cu Iona, la fel cum are multa, foarte multa rabdare cu fiecare din noi.

Scriptura continua si spune: “Dar Domnul a facut sa sufle pe mare un vant napraznic si a starnit o mare furtuna.” Furtunile ce apar in viata noastra au un scop didactic. Ceea ce noi n-am vrut sa invatam cand ne-am bucurat de soare, vom invata pe furtuna. Furtunile au menirea sa ne atraga atentia ca ceva nu merge bine, ca este timpul sa ne trezim, ca este timpul sa ne intoarcem la dragostea dintai. Pe moment, furtuni precum o boala, un accident, pierderea slujbei, falimentul, par a fi o nenorocire, dar mai tarziu daca ne invatam lectia si ne smerim, vedem dincolo de furtuna curcubeul ca semn al dragostei lui Dumnezeu care ne vrea binele vesnic. Totul depinde de cum ne comportam in furtuna. Sunt atatia care chiar in mijlocul furtunii se incapataneaza sa il tina la distanta pe Dumnezeu. Dar daca ajungem sa il cunoastem pe Dumnezeu si sa ne recunoastem neputinta si pacatul, atunci ne vom smeri in mijlocul furtunii si vom cere ajutorul Tatalui.

Ca sa ne arate pana unde poate merge razvratirea omului, Scriptura continua si ne spune ca dupa declansarea furtunii, Ionas-a dus in cala corabiei, s-a culcat si a adormit adanc. Neascultarea dragii mei produce lipsa de sensibilitate si indiferenta totala fata de ceea ce se intampla in jur. De aceea uneori este incredibil cum poti sa stai de vorba cu oameni care in trecut au slujit cu ravna lui Dumnezeu, iar acum ai impresia ca vorbesti cu un bloc de gheata. Sunt oameni care nici din mijlocul furtunii nu mai reactioneaza, ba chiar aleg sa se cufunde si mai mult in somnul lor. Ei se decupleaza de la realitate, nu-i intereseaza consecintele si ajung sa nu se sperie nici de moarte si nici de iad. Mintea si inima lor lor este invaluita din nou complet de pacat, iar Dumnezeu trebuie sa gaseasca alte modalitati prin care sa le vorbeasca si sa le atraga atentia.                                                                                                                                                                    Astfel, Dumnezeu s-a folosit de carmaciul corabiei care, intrigat de atitudinea lui Iona, l-a trezit spunandu-i: “De ce dormi, scoala-te si cheama pe Dumnezeul tau…”.Tot echipajul impreuna cu carmaciul erau intr-o alerta maxima, in disperare, intrucat corabia izbita de valuri parea sa se sfarame. Numai Iona asista indiferent la aceasta posibila nenorocire.                Vocea carmaciului a sunat ca un ceas desteptator, atunci cand a pronuntat cuvintele “Dumnezeul tau”. Toti ceilalti erau niste bieti marinari idolatri, fiecare cu ramasitele lui religioase, fiecare cu dumnezeul lui imaginar. Numai Iona era in masura sa-i conduca spre singurul Dumneze adevarat, doar caIona nu era dispus sa faca asa ceva. Pentru ca neascultarea duce la pierderea placerii marturiei lui Dumnezeu.

Ajunsi in aceasta situatie oamenii de pe corabie aleg sa traga la sort ca sa vada din pricina cui a venit peste ei nenorocirea. Dumnezeu a facut ca vina sa cada asupraIona. Astfel pus la colt de tot echipajul si asaltat de intrebari,Iona a fost nevoit sa recunoasca in fata tuturor fuga lui de Dumnezeu si sa-si recunoasca razvratirea.                                                                        Nu de putine ori neascultarea unor crestini aduce prejudicii imaginii Bisericii lui Cristos. Atunci cand credinciosii merg in locuri nepotrivite, au atitudini si fapte nepotrivite, marturia lor nu mai pledeaza in favoarea convertirii altora. Dimpotriva, oamenii se vor poticni, se vor incarca cu prejudecati si isi vor intari argumentele de a ramane in starea lor pacatoasa.

Sa ne intrebam astazi: ce marturie am eu in mijlocul familie, al prietenilor, colegilor, vecinilor si in mijlocul acelora care ne cunosc? Iona le spunea celorlalti : “eu sunt evreu si ma tem de Domnul, Dumnezeul cerurilor care a facut marea si uscatul”, dar vorbele lui erau in contradictie cu faptele lui. Vorbele noastre au valoare numai cand sunt insotite de o traire pe masura. Neascultarea si pierderea partasiei cu Dumnezeu l-a condus pe Iona sa traiasca diferit de cunostinta pe care o avea, sa aiba o atitudine pasiva fata de orice responsabilitate si la o depresie atat de adanca incat nici salvarea propriei vieti nu-l mai interesa. El le-a spus celorlalti: “Luati-ma si aruncati-ma in mare si marea se va linisti fata de voi. Caci stiu ca din vina mea vine peste voi aceasta mare furtuna.”

Daca nu ar fi fost rabdarea si indurarea lui Dumnezeu, vedem ca neascultarea lui Iona ii putea aduce moartea nu numai lui dar si celorlalti de pe corabiea. Nu degeaba Domnul reaminteste copiilor sai in Ezechiel 33:1-9, responsabilitatea mare pe care acestia o au nu doar cu privire la ascultarea lor, ci si la marturia pentru cei care ii cunosc.

Smerit in pantecele pestelui si ajutat sa-si aminteasca de nevoia disperata de Domnul si de frumusetea partasiei cu El, Iona isi invata lectia si se intoarce pe drumul poruncit de Dumnezeu, cu toate ca sentimentele lui umane continuau sa-i faca probleme.

Aceasta carte a ramas scrisa pentru noi ca sa invatam ca pretul neascultarii este unul dur, inevitabil, costisitor si care ne poate pune in pericol viata si mantuirea. Oare se merita sa platim acest pret, cand avem atatea promisiuni minunate din partea Tatalui ceresc?Iona trebuie sa ne faca sa intelegem ca umblarea pe drumul ascultarii este cel mai intelept lucru de facut. Decizia ne apartine, dar sa nu uitam ca povestea neascultarii lui Iona a ramas scrisa tocmai pentru ca noi sa evitam suferinta, pierderea timpului si a resurselor, sa evitam pierderea partasiei cu Dumnezeu si dezastrul pe care-l aduce pacatul si impietrirea inimii.

Dumnezeu sa ne ajute sa ascultam in permanenta de poruncile Lui, iar ascultarea noastra sa nu fie dupa preferintele personale, nici modelata de gusturile lumii, sau dictata de imprejurarile in care ne regasim la un moment dat. Ascultarea noastra sa fie aceea de a calca pe eu-l nostru, pe orgoliile si ambitiile noastre firesti. Sa fie o ascultare asemenea celei la care David ne cheama in Psalmul 51:17. O ascultare care va fi onorata si rasplatita de Dumnezeu cu viata vesnica. Amin!

 

This entry was posted in Predici and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

code