Romani 12:1-8
De obicei lunea este ziua in care deja incep sa ma gandesc despre ce ar fi bine sa predic in urmatoarea duminica. Sunt de parere ca predicile trebuie facute in special in functie de nevoile celor ce te asculta, dar pentru a face acest lucru trebuie sa iti cunosti bine ascultatorii, sa le cunosti plusurile si minusurile, bucuriile si incercarile, biruintele si esecurile.
Este usor uneori pentru noi predicatorii sa predicam despre lucrurile care ne fac noua placere mai mult, sau sa ne straduim sa facem lectii in care sa analizam in profunzime lucrurile spirituale, cand membri bisericilor noastre au poate nevoie sa li se reaminteasca invataturile de baza ale crestinismului. Asa ca un lucru la care ma gandesc de fiecare data este daca cei ce ma vor asculta duminica vor auzi ceva ce le va fi de folos si daca sunt pregatiti sa inteleaga mesajul Domnului pe care urmeaza sa il propovaduiesc.
Stiati ca dupa ani de cercetare, oamenii de stiinta au descoperit ca in profunzimea pamantului din desertul Sahara se afla 26 de lacuri. Este dureros sa te gandesti cati oameni au murit si continua sa moara de foame si de sete, doar pentru ca aceste resurse nu au fost inca scoase la suprafata si exploatate.
La fel sunt convins ca astazi in biserica noastra exista multe resurse, care insa nu au fost pana acum scoase la suprafata si exploatate, cel putin nu pentru slava lui Dumnezeu. Si astfel teama mea este ca nu cumva unii dintre noi sa nu fi inteles inca, ce cere Dumnezeu de la noi.
Nu stiu daca ati auzit de actrita Whoopi Goldberg. Este una dintre personalitatile de laHollywood, o femeie care a cunoscut gloria, notorietatea si faima mai ales in anii 80 si 90. Avand in vedere ca in viata ei a avut parte de tot ceea ce un om isi poate dori dpdv material si profesional, s-a implicat de-a lungul timpului si in multe proiecte de caritate si ajutorare. Cand a fost intrebata la o emisiune de ce simte sa isi investeasca banii, timpul si energia in astfel de proiecte, ea a raspuns: “Pentru ca imi este teama ca nu cumva sa ma trezesc intr-o dimineata si sa realizez ca nu am lasat nimic important in urma mea. Fiecare suntem pe acest pamant pentru un motiv. Si cred ca acel motiv este sa lasam in urma noastra din cand in cand torte de lumina prin care sa ii ajutam pe oameni sa iasa din intuneric.”
Aceasta femeie nu este un crestin practicant, dar comentariul ei ne spune ca fiecare om tanjeste dupa dorinta de a lasa ceva important in urma lui. Aceasta este si chemarea pe care ne-o face Dumnezeu.
Capitolul 12 din epistola catre Romani indeamna crestinul la o atenta evaluare a darurilor cu care a fost inzestrat de Dumnezeu si la modul in care foloseste aceste abilitati. Crestinul care nu a inteles acest lucru este posibil sa nu fi inteles care este esenta crestinismului. Acestea fiind spuse, intrebarea de astazi adresata noua tuturor este: “Oare am inteles eu ce vrea Dumnezeu de la mine?”
Pavel le spune aici fratilor crestini sa se asigure mai intai de toate ca s-au predat pe deplin lui Dumnezeu. Aceasta cerinta este obligatorie in viata fiecarui copilul al lui Dumnezeu, pentru ca El nu poate chema la slujire un om care nu ii apartine cu adevarat. Jumatatile de masura nu sunt acceptate de Dumnezeu. Din nefericire cred ca multi dintre cei ce se recomanda ca si crestini astazi ii ofera lui Dumnezeu doar jumatati de masura. De aceea nici nu reusesc sa lase in urma lor ceva demn de vesnicie. Apostolul Pavel nu le porunceste aici fratilor, ci face un apel catre ei sa isi aduca trupurile ca o jertfa vie, sfanta si placuta lui Dumnezeu. Tocmai pentru a sublinia ca singura slujire pe placul Domnului este cea voluntara, sincera, profunda, curata care vine doar din dragostea ce i-o purtam.
Ex.: Intr-o zi de duminica geroasa de iarna, un tanar se plimba pe strada in incercarea de a gasi pe cineva sa cumpere ziarele pe care le vindea. Aceasta era singura lui sursa de venit. Insa fiind duminica si pe deasupra si foarte frig, strada era pustie, iar tanarul impins de ger si oboseala se adaposteste pe unul din scaunele din spate ale unei biserici care in momentul acela se intalnise pentru serviciul de inchinare. Desi obosit si inghetat, tanarul a avut puterea sa asculte predica din acea dimineata, iar atunci cand biserica a ajuns la momentul strangerii de ajutoare, iar farfuria a trecut si prin fata baiatului, acesta rusinat a luat-o, a pus-o jos si s-a pus cu ambele picioare in ea. Atunci toti cei prezenti s-au intors si s-au uitat mirati catre baiat. Printre lacrimi, tanarul a spus: “Domnule pastor, nu am nici un ban, pentru ca astazi nu am vandut nici un ziar. Dar daca Isus a murit pentru mine asa cum ai spus, atunci cu bucurie ma daruiesc si eu pe mine cu totul Lui. Doar atat am sa ii daruiesc.” Acesta este indemnul apostolului din acest verset. Sa ne dam pe noi insine cu totul lui Dumnezeu. Acesta a fost si secretul bisericilor dinMacedoniadespre care Pavel vorbeste in 2 Corinteni 8:1-5. Doar pentru ca mai intai de toate s-au dat pe ei insisi cu totul Domnului, au putut in ciuda saraciei lor, sa daruiasca pentru lucrarea lui Dumnezeu un dar atat de mare. Nici o lucrare de slujire importanta inaintea lui Dumnezeu nu poate fi facuta de oameni ce sunt inca cu inima impartita.
Un alt lucru important de observat este ca Pavel nu spune “va indemn ca prin harul lui Dumnezeu…” ci “va indemn ca prin indurarea lui Dumnezeu…” Exista o mare diferenta intre cele doua. Prin harul lui Dumnezeu inseamna ca noi primim ceea ce nu meritam. Prin indurarea lui Dumnezeu inseamna ca nu primim ceea ce de fapt meritam. Cu alte cuvinte Pavel spune “desi ceea ce meritati ar fi pedeapsa, totusi datorita milei lui Dumnezeu va indemn sa aduceti trupurile voastre ca o jertfa vie, sfanta si placuta Lui. Pentru o mai buna intelegere a acestui lucru sa citim si Mica 7:18. Datorita lucrurilor pe care le facem si pentru cele ce nu le facem avem toti nevoie de indurarea si mila lui Dumnezeu.
In vs.2 Pavel spune ca fara o transformarea totala a gandirii noastre este cu neputinta sa ii putem aduce lui Dumnezeu slava ce I se cuvine. Important este ceea ce crede Dumnezeu despre noi, nu ceea ce cred cei din jurul nostru. Oare activitatea la care particip este pe placul Lui? Oare cuvintele mele sunt pe placul lui? Oare gandurile mele ii aduc cinste Lui? Coversatia pe care o am il multumeste pe El? Cred ca unii dintre noi ar trebui sa ia aminte cu mare atentie la cuvintele lui David din Psalmul 141:3. Sa gandim inainte sa scoatem un cuvant din gura, “pentru ca în ziua judecăţii oamenii vor da socoteală pentru orice cuvînt nefolositor pe care-l vor fi rostit. Din cuvintele tale vei fi îndreptăţit şi din cuvintele tale vei fi condamnat” spune Domnul Isus in Matei 12:36-37. “Vorbirea noastră să fie cu har şi dreasă cu sare” este si indemnul lui Pavel din Coloseni 4:6. Am subliniat aceste lucruri legate de vorbirea noastra pentru a ne indemna sa avem o grija mai mare pe viitor la cuvintele pe care le spunem si unii fata de altii, dar si in discutiile cu cei ce nu sunt intorsi la Domnul.
Pavel ne indeamna mai departe in vs.3 sa ne facem o evaluare realista si sincera a calitatilor pe care le avem. Sunt multi aceia care au o parere mai inalta despre ei decat ar trebui. Dupa masura de credinta pe care o avem, Pavel ne spune ca fiecare ar trebui sa fim modesti in gandirea noastra. Exista tentatia si in biserica de a te considera mai credincios, mai evlavios, mai intelept, mai smerit sau spiritual decat ceilalti frati si surori. Dar ce credem noi despre persoana noastra nu are nici o valoare inaintea lui Dumnezeu. Dovada de maturitate spirituala se vede in exemplul pe care il dai celorlalti in credinta, vorbire, purtare si traire. Oare ma ingrijorez atunci cand merg la biserica sa ii salut pe ceilalti, sa incerc sa ii ajut pe cei ce au nevoie de ajutor, sa ii ascult pe cei ce au nevoie sa fie ascultati, sa ii incurajez pe cei ce au nevoie de incurajare? Toate aceste lucruri imi vor spune daca intr-adevar ma numar sau nu printre cei smeriti care au inteles chemarea Domnului. Ce am facut eu astazi pentru fratii si surorile mele din biserica?
In vs.4-8 Pavel indeamna pe fiecare crestin sa puna in slujba lui Dumnezeu ceea ce a primit de la El. Fie ca este vorba de darul invataturii, al incurajarii, slujirii, generozitatii sau al milei, trebuie si subliniez acest lucru, “trebuie” sa le folosim cu dedicare si bucurie spre slava lui Dumnezeu si pentru slujirea aproapelui nostru. Poate ca nu ai darul invataturii, dar poate esti unul dintre oamenii care iubesc rugaciunea si au darul de a-i ridica Domnului rugaciuni inaltatoare. Poate ca nu ai darul incurajarii, dar poate ai darul de a fi un om de succes in afaceri si astfel ii poti ajuta pe cei care sunt in nevoie. Poate nu ai darul milosteniei, dar poate iti face placere sa faci curatenie in biserica sau sa repari ceva care se strica. La un moment dat un tanar care se botezase si caruia nu ii prea placea mersul la biserica m-a intrebat cu privire la acest subiect: Bine dar de ce este obligatoriu sa fac aceste lucruri in biserica, nu le pot face si in afara ei? Cu siguranta ca poti, i-am raspuns. Dar pentru Biserica Sa Cristos a murit, Biserica este numita mireasa lui Cristos si dupa Biserica Lui spune El ca se va intoarce. Biserica este institutia lui Cristos pe acest pamant. Poti si trebuie sa iti folosesti darurile si in afara bisericii, dar Dumnezeu ne cere sa ne folosim calitatile in primul rand pentru incurajarea si zidirea Bisericii. “Sa nu parasiti strangerea voastra laolalta cum au unii obicei, ci sa continuati sa va indemnati unii pe altii la dragoste si la fapte bune.” Evrei 10:24. Asa cum ne luptam si ne folosim calitatile la maxim pentru a avea o diploma, o slujba, o familie, o casa, la fel trebuie sa facem si cand vine vorba de slujirea noastra in biserica. Nimeni nu poate sa spuna ca nu are daruri pentru ca l-ar face pe Dumnezeu mincinos. Desemenea nimeni nu poate sa spuna ca face tot ce ii sta in putinta pentru ca faptele lui de credinta vor marturisi daca face asta sau nu.
As mai dori sa subliniez un lucru aici. Ca sa ii slujesti lui Dumnezeu nu trebuie sa te compari cu altii. De multe ori acest lucru ne impiedica sa ne implicam mai mult, pentru ca nu credem ca o sa fim la fel de buni. Dar asa cum in trupul nostru fiecare madular are o functie diferita, la fel si tu esti diferit de toti ceilalti si ai propria lucrare de facut in biserica si in afara ei. Nu numai ca avem daruri diferite, dar putem avea si masuri diferite ale aceluiasi dar. Unul poate are cinci talanti din darul predicarii, altul poate are trei sau unu. Si eu si fratele Costica avem darul de a canta. Dar cu siguranta avem masuri diferite ale acestui dar. El are mai multi talanti din acest dar decat am eu. La fel si in ceea ce priveste generozitatea, incurajarea, slujirea sau mila.
Cum ar fi daca tot ce as face eu ar fi sa ma compar mereu cu alti predicatori. Si as sta sa ma gandesc ca multi dintre ei predica in biserici mult mai mari, au mai multa popularitate, au predicat la TV si Radio, au aparut in reviste, au scris carti si au vorbit pe stadioane cu zeci de mii de oameni, la sute de seminarii si conferinte. Daca ar fi sa ma compar mereu cu alti predicatori, probabil ca acest lucru nu m-ar incuraja foarte tare. Dar tocmai de aceea Dumnezeu ne-a dat fiecaruia o lucrare de facut si daruri ca sa putem sa facem cat mai bine acea lucrare. Eu nu trebuie sa ma compar cu nimeni, trebuie doar sa dau tot ce am mai bun pentru a-mi duce la indeplinire slujba pe care am primit-o. Poate ca nu voi ajunge cel mai mare sau popular predicator, dar nu asta cere Dumnezeu de la mine. Nu imi propun ca numele meu sa apara in cartile oamenilor, ci in cartea vietii lui Dumnezeu. Intotdeauna vor fi oameni mai invatati, mai intelepti, mai frumosi sau mai de succes decat noi, dar niciodata nu va mai fi cineva ca noi. Pentru ca Dumnezeu ne-a creat pe fiecare pentru a fi unici. Se poate intampla sa auzim cinci predicatori care tin aceeasi predica, dar sa o simtim diferit, in functie de starea noastra, dar si in functie de numarul de talanti al fiecarui predicator. Unul poate avea darul de a scrie predici, altul de a tine studii biblice individuale, iar altul de a predica la sute sau mii. Trebuie sa descoperim ce daruri avem si cum sa le folosim cel mai bine.
Un sportiv s-a pregatit din greu ani de zile, in fiecare zi pentru a castiga medalia de aur la olimpiada. Cand a ajuns in sfarsit la olimpiada, in fata cursei vietii sale, nu a reusit sa obtina nici o medalie. Nici macar una de argint sau de bronz. Ajuns acasa, marturisea ca vorbea cu mama lui si cu lacrimi in ochi ii spunea ca a dat tot ce a avut mai bun. Acest sportiv spune ca nu va uita niciodata cuvintele mamei lui. Ea i-a spus astfel: “Sa dai tot ce ai mai bun este mai important decat sa fii cel mai bun.” De fiecare data cand Pavel spune daca ai un dar, spune sa il folosesti, vs.6-8. Daca tu nu iti folosesti darul, atunci altcineva va trebui sa faca si partea ta, desi poate nu are darul tau sau si chiar daca il are, poate ca are mai putini talanti decat tine. Nimeni nu va putea sa faca acea lucrare la fel de bine ca tine, iar cand cineva trebuie sa faca si partea ta, el nu se va putea concentra suta la suta sa isi puna in practica darul lui. Un om nu poate sa fie in biserica si predicator si diacon si episcop si evanghelist, si conducator de cantece, sa fie si cel ce incurajeaza si cel ce daruieste cel mai mult si sa le faca pe toate foarte bine. Cand cineva ajunge sa faca in biserica si lucrarile pe care altii ar trebui sa le faca, in timp acest lucru va duce la descurajarea si epuizarea acelui crestin. De aceea este atat de important ca fiecare crestin sa faca ceea ce i-a fost incredintat de Domnul.
Ce faci tu in aceasta biserica? Esti unul dintre cei care dau invatatura, unul dintre cei dedicati rugaciunii, esti cel care incurajeaza, cel care viziteaza pe cei bolnavi sau pe cei ce au lipsit de la inchinare, sau poate ca esti cel care daruieste mai mult decat ceilalti? Poate ca te ocupi cu curatenia sau cu lucrarile administrative? Care este darul tau si cum il folosesti tu astazi in biserica Domnului. Te indemn sa nu intarzii sa dai raspuns la aceasta intrebare. Nu putem sa fim tot ceea ce ne dorim sa fim, dar trebuie sa fim ceea ce Dumnezeu ne-a chemat sa fim. Dumnezeu ne-a dat la fiecare daruri, iar daca nu le folosim atunci ne inselam unii pe altii, dar cel mai important, il inselam pe Dumnezeu. In ceruri Domnul nu ne va compara cu nimeni, ci ne va judeca dupa potentialul pe care l-am avut si dupa cum l-am folosit in fata oportunitatilor pe care ni le-a dat. Amin!