Deuteronom 32:39: “Vedeti acum ca Eu Insumi sunt El. Nu mai exista alt dumnezeu in afara de Mine. Eu dau la moarte si tot eu aduc la viata. Eu zdrobesc si tot Eu vindec si nimeni nu se poate salva din mana Mea.”
Au trecut deja cativa ani de cand mi-am propus sa nu mai urmaresc stirile la Tv. Nu pentru ca nu vreau sa fiu la curent cu ce se intampla in lume, ci pentru ca este din ce in ce mai apasator sa vezi, crimele, ura, nenorocirile si dezastrele care au loc zi de zi si care nu cruta pe nimeni.
Imi aduc aminte ca urmaream cu mult timp in urma la stiri imagini cu ceea ce ramasese dintr-un oras dupa un cutremur devastator. Aratau cum un tata isi cauta disperat fetita sub daramaturile casei, iar cand a reusit sa dea la o parte un zid care se prabusise ii vede una dintre maini si cuprins de durere lesina. Am vazut deasemenea un bebelus care a fost gasit in viata in bratele mamei lui care murise protejandu-l.
In fiecare zi stirile prezinta doar suferinta pe care oamenii si-o provoaca unii altora sau dezastrele si nenorocirile care se abat asupra lor: crime, violuri, jafuri, incendii, explozii, avalanse, cutremure, alunecari de pamant, tsunami, accidente de masina si lista poate continua. Milioane de oameni mor in fiecare an, iar noi am ajuns sa ne otravim sufletele, hranindu-ne cu suferinta lor.
Au ajuns oamenii sa ii ceara socoteala lui Dumnezeu pentru aceste lucruri. Toti striga atunci cand sunt loviti de incercari “unde este Dumnezeu, daca El chiar exista?” Dar unde este Dumnezeu respectat in lumea aceasta? Unde este frica de Domnul in mijlocul oamenilor? Dupa ce oamenii l-au dat afara pe Dumnezeu din toate domeniile vietii si ii spun in fiecare zi ca nu ii intereseaza parerea Lui, tot ei sunt cei ofensati apoi de lipsa Sa de reactie. Cum sa ii apere Dumnezeu pe cei ce Il sfideaza, ignora sau batjocoresc? Cum sa ii binecuvanteze Dumnezeu cand ei au primit sase zile de la El ca sa munceasca si le-a cerut ca pe a saptea sa o sfinteasca si sa se inchine Lui, iar ei nu tin seama de porunca Sa?
Nu doar oamenii sufera ci insusi Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu a suferit in anii petrecuti pe acest pamant. Cristos asemenea tuturor oamenilor a cunoscut foamea, setea, dezamagierea, ispita, despartirea si trupul Sau a sangerat asa cum sangereaza si al nostru. In cel putin doua ocazii citim in Evanghelii cum Mantuitorul a plans vazand suferinta si pacatul din aceasta lume (Luca 19:41, Ioan 11:35).
La un moment dat Domnul Isus ne spune tuturor celor ce avem urechile, mintile si inimile deschise, ce trebuie sa invatam din aceste nenorociri care se intampla in fiecare zi peste tot in lume. El raspunde in Luca 13:1-5 unei intrebari pe aceasta tema.
El practic spune: sunteti uimiti de moartea acelor galileeni, de faptul ca au fost striviti de turnul care s-a prabusit peste ei? Va spun eu de ce ar trebui sa fiti uimiti. Fiti uimiti ca acel turn nu s-a prabusit peste voi. “Caci daca nu va pocaiti toti veti muri la fel.” Domnul Isus raspunde la acea intrebare, spunand ca toti oamenii merita de fapt sa moara si sa fie pedepsiti datorita vietilor pe care le traiesc si a razvratirii inimii lor. Viata fiecarui om este in mainile lui Dumnezeu si totul atarna de decizia Sa suverana. Fiecare suflet ii apartine Domnului pentru ca El este creatorul si stapanul absolut, asa ca poate hotara oricand in intelepciune Sa, sa dea sau sa ia o viata. Cum poate sa isi permita omul sa intrebe “de ce nu face Dumnezeu ceva?” cand El a trebuit sa isi priveasca singurul Fiu, scuipat, batut, batjocorit, umilit si rastignit pe o cruce de lemn de oameni? Nu a facut Dumnezeu destul? Nu a renuntat la tot ce avea mai scump pentru om? Ce ar mai trebui sa faca?
Cand Iov si-a pierdut toti cei zece copii peste care s-a prabusit casa, biblia spune ca “si-a sfasiat mantia si-a ras capul, a cazut la pamant, s-a inchinat si a zis:…Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvantat!” Iov 1:20-21. Acelasi Iov spune mai tarziu in 12:10 “in mana Sa e viata fiecarei creaturi si suflarea oricarui om.”
Ana, mama lui Samuel marturiseste si ea acelasi lucru: “Domnul da la moarte si tot El aduce la viata; El coboara in Locuinta Mortilor si tot El invie.” 1 Samuel 2:6.
Si Iacov, fratele Domnului Isus vorbeste despre suveranitatea si stapanirea lui Dumnezeu asupra omului in Iacov 4:13-16.
Viata mea si viata ta sunt pe deplin in mana Domnului si nici o zi pe acest pamant nu tine de noi. Nici un om nu are dreptul sa ia viata unui alt om, dar Dumnezeu are dreptul sa ia orice ii apartine. Nici unul dintre noi nu stim cat timp mai avem inaintea noastra. Unii poate ca si-au trait cea mai mare parte a vietii deja, iar altii poate ca mai au inca multi ani de trait inaintea lor.
De aceea Domnul Isus doreste ca fiecare om sa inteleaga pentru ce trebuie sa traiasca si in ce sa isi investeasca putinul sau multul timp pe care il mai are de trait. Domnul Isus ii spune omului in Luca 12:16-21 cat este de trecator si ca niciodata nu stie cand ii vine sfarsitul. Astfel El ne indeamna sa nu fim neintelepti in modul in care ne folosim darul vietii, pentru ca pe patul mortii nici un om nu isi gaseste alinarea in bunurile materiale acumulate pe pamant. Sunt prea multi aceia care nu realizeaza decat inainte sa-si dea ultima suflare cat de adevarate sunt cuvintele Mantuitorului din Matei 16:26.
Dragii mei, viata este atat de scurta si de fragila a.i. nu pot sa nu ma gandesc deja la anii care au trecut si la cei ce mi-au mai ramas. Avem cu toti o singura viata de trait, dupa care urmeaza judecata. Imi pare rau de oamenii care inca au suflare de viata, dar se pregatesc deja de moarte. De parca mai conteaza cine le tine slujba de inmormantare sau unde sunt inmormantati. Dau bani la preoti, isi pregatesc haine si pantofi de inmormantare, prosoape, lumanari si tot felul de alte prostii, de parca le-ar folosi la ceva aceste nimicuri. Ce trist este sa vezi oameni care desi inca traiesc se poarta de parca ar fi deja morti. Fiecare zi este un dar si o oportunitate sa ii slujim Domnului. Acesta este motivul pentru care mai primim cate o zi si ma rog sa ne ajute Dumnezeu sa profitam la maxim de ea.
In Filipeni apostolul Pavel doreste sa ne descopere cum putem afla daca traim intr-adevar pentru Cristos sau doar ne mintim ca facem asta.
O viata neirosita este aceea cand putem sa spunem cu toata inima, “Dorinta mea puternica si speranta mea este sa nu fiu facut de rusine cu nimic, ci sa am acum si intotdeauna, destul curaj, a.i sa-L slavesc pe Cristos in trupul meu, fie prin viata mea, fie prin moartea mea. Caci pentru mine a trai este Cristos si a muri este un castig.” Filipeni 1:20-21. Aceasta este nazuinta inimii predate pe deplin lui Dumnezeu.
Sa continuam sa citim din Filipeni 3:7-8. Ceea ce Pavel spune aici este ca o viata neirosita este aceea in care folosesti tot ceea ce ai pentru a arata ca Isus Cristos este cel mai de pret. Atunci cand iti folosesti banii ca sa il arati pe Isus Cristos; cand hrana este folosita pentru a-l arata pe Isus Cristos, cand familia, prietenii, casa, masina si tot ce ai, le folosesti pentru a-l arata tuturor pe Isus Cristos. Doar atunci vei sti ca viata ta nu este irosita. Atunci vei avea dovada a ceea ce reprezinta Cristos pentru tine si vei sti daca credinta ta este autentica sau este doar o minciuna.
Modul in care aratam oamenilor ce pret are Isus Cristos in viata noastra este cand il punem pe El mai presus de orice altceva si ei pot sa vada ca fericirea noastra nu se gaseste in lucruri, ci in Cristos.
Cum poate fi moartea un castig? Este un castig atunci cand viata mi-am trait-o pentru Cristos si il iubesc atat de mult incat ajung sa simt ca “doresc mult sa parasesc aceasta viata si sa fiu impreuna cu Cristos, pentru ca este mult mai bine.” Filipeni 1:23. Cand Isus ajunge sa fie cel mai drag inimii tale, atunci sa fii cu El in moarte va fi un castig
Este parca tot mai greu pentru multi dintre crestinii din secolul 21 sa simta ceea ce a simtit Pavel, cand cel mai mare sacrificiu al lor pentru Isus Cristos se rezuma de multe ori doar la doua ore pe saptamana la biserica si cativa lei dati pentru lucrarea Sa. Iar unii dau impresia ca fac chiar si aceste lucruri doar pentru a-si astampara constiinta care ii mustra. Crestinii secolului 21 isi fac planuri de afaceri, de vacante, de case, nu de evanghelizare.
De ce v-am spus aceste lucruri astazi? Ca sa intelegem ca viata si moartea ne sunt oferite cu un scop, acela de a-l onora pe Isus Cristos. Sa intelegem ca bunurile materiale le primim nu pentru satisfacerea trupului, ci pentru a arata oamenilor maretia lui Dumnezeu si faptul ca Isus Cristos ramane in ciuda acestor binecuvantari, cel mai drag inimilor noastre. “Iubirea de bani este radacina tuturor relelor” si desi crestinii stiu acest lucru, tot mai multi cad in aceasta ispita, ratacesc de la credinta si se strapung singuri cu multe dureri, spune apostolul Pavel in 1 Timotei 6:10
Cum imi propun sa traiesc aceasta viata stiind ca Dumnezeu este suveran si ca ma va chema curand la judecata? Voi fi unul dintre cei multi ce isi vor dedica vietile pentru painea cea de toate zilele, pentru ridicarea de hambare mai mari, pentru strangerea de comori pamantesti si castigarea slavei oamenilor?
Sau voi vedea in Cristos rastignit si inviat cea mai mare comoara a vietii? Sa pot sa spun cu toata convingerea, “Pentru mine sa traiesc este Cristos, iar sa mor este un castig.” Amin!