Iosua 2
Ierihonul era o cetate a canaanitilor, un popor care se vanduse idolatriei si paganismul cel mai depravat si mai degradant. Asa ca Dumnezeu ii porunceste lui Moise in Deuteronom 20:16-17: „Dar in cetatile popoarelor acestora, a carortara ti-o dau ca mostenire Domnul, Dumnezeul tau, sa nu lasi cu viata nimic care sufla. Ci sa nimicesti cu desavarsire popoarele acelea, pe hetiti, pe amoriti, pe canaaniti, pe fereziti, pe heviti si pe iebusiti, cum ti-a poruncit Domnul, Dumnezeul tau”. Ierihonul era acum prima forta importanta care trebuia sa fie cucerita de israeliti, dupa ce au intrat in Tara Fagaduintei. Atat cetatea cat si toti locuitorii din ea erau condamnati la nimicire totala.
Rahav este o femeie care asemenea lui Pavel cand ne sunt prezentati par a fi oameni fara nici o speranta de mantuire. Rahav era o femeie care facea parte dintr-un popor idolatru si pagan. Deasemenea stim despre ea pentru ca se mentioneaza de 5 ori în scriptură ca era prostituata, iar după legea lui Moise trebuia sa fie omorâtă cu pietre pentru acest pacat.
Ca urmare a profesiei murdare Rahav cu siguranta era o femeie dispretuita, respinsa si nedorita de comunitatea in care traia. Pacatul din viata ei a ramas ca o eticheta pentru ea si o urmareste chiar si astazi, pentru ca ea continua sa fie amintita de oameni drept prostituata Rahav. Asemenea tuturor celorlalti oameni din Ierihon, ea auzise cum Dumnezeul luiIsrael si-a condus poporul si i-a dat biruinte asupra neamurilor prin mijlocul carora trecuse in calatoria sa, dupa iesirea din Egipt. Ei auzisera despre despartirea Marii Rosii in fata lor si despre infricosatoarele judecati care cazusera asupra egiptenilor. Relatarile despre calatoria israelitilor si despre faptele miraculoase ale Domnului erau cunoscute tuturor celor din Ierihon, Iosua 2:10. Asa ca nu era nici o surpriza ca se temeau pentru viata lor avand in vedere ca israelitii se aflau la doar cativa kilometri de cetate. Rapoartele despre Dumnezeul luiIsrael au produs o mare frica intre oamenii din Ierihon, dar cu toate acestea, au refuzat sa se supuna Suveranitatii Dumnezeului luiIsrael. Teama lui Rahav avea insa si o alta latura. Desi se temea pentru vieta sa si a familiei sale, ceea ce ea auzise ii prezentase o imagine a unui Dumnezeu pe care dorea sa Il cunoasca. Teama ei cea mai mare era daca Dumnezeul acesta o va accepta avand in vedere trecutul ei.
Rahav a fost pusa in situatia de a lua cea mai importanta hotarare din viata ei si ea a ales sa riste totul. Cand cei doi straini nedoriti care constituiau o amenintare pentru oamenii din Ierihon, patrund in cetate cu scopul de a o spiona, Rahav ii primeste si ii ascunde in casa ei. Faptul ca iscoadele au ales casa ei a fost perceput ca ocazia vietii sale de a-l cunoaste pe Dumnezeul luiIsrael. De aceea, atunci cand soldatii din Ierihon au intrat amenintatori in casa sa, in cautarea iscoadelor, ea decide sa ii ascunda pe acesti spioni, chiar daca aceasta fapta reprezenta cu un act de tradare care se pedepsea cu moartea. Rahav ar fi putut refuza sa-i primeasca pe acesti oameni in casa ei. Sau mai bine, s-ar fi putut folosi de aceasta oportunitate pentru a obtine favoarea celor care o dispretuiau, fiind o ocazie unica pentru a-si reabilita numele, predandu-i pe cei doi in mainile soldatilor. In schimb ea i-a protejat, i-a ascuns si le-a spus ce aud e facut pentru a iesi in siguranta din cetate. Un singur lucru a cerut Rahav de la cele doua iscoade israelite. Ea nu i-a lasat sa plece din casa ei pana cand acestia nu i-au promis un lucru aproape imposibil de facut. Le cere sa jure inaintea Domnului ca asa cu ea i-a salvat de la moarte, la fel vor face si ei cu ea si familia ei. Inainte de a pleca, iscoadele au recompensat-o pe Rahav, raspunzand afirmativ cererii ei: „Suntem gata sa murim pentru voi” (versetul 14). Credinta lui Rahav este rasplatita iar cele doua iscoade ii promit ca ei insisi vor fi raspunzatori, daca ea sau vreun membru al familiei este pierdut. Cu aceasta speranta in inima, Rahav ii coboara pe spioni cu ajutorul unei franghii prin zidul din spate al casei si le spune incotro sa mearga pentru a fi in siguranta. Ea ii cheama pe ceilalti membri ai familiei in casa sa, si lasa franghia rosie la fereastra ca semn de aducere aminte a intelegerii facute cu cele doua iscoade din poporul lui Dumnezeu. Apoi tot ceea ce a trebuit sa faca a fost sa stea si sa astepte cu rabdare si credinta implinirea promisiunii primite.
In ziua a saptea,Israela inconjurat cetatea Ierohonului pentru ultima data si asa cum Domnul le fagaduise, zidurile cetatii s-au prabusit. Cele doua iscoade si-au adus la indeplinire promisiunea si au salvat viata lui Rahav si a familiei sale. Toti oamenii din Ierihon au pierit asa cum Dumnezeu poruncise, dar Rahav si familia ei au fost crutati „Prin credinta n-a pierit prostituata Rahav impreuna cu cei neascultatori, pentru ca i-a primit bine pe spioni.” Evrei 11:31.
Mai mult decat crutarea vietii ei si a familiei sale, Rahav a primit binecuvantarea lui Dumnezeu si fost adoptata in familia lui Israel, avand dreptul de a se casatori cu un israelit. Acest lucru a facut posibila prezenta ei in sirul genealogic al regelui David si al Domnului Isus Cristos. Rahav face parte dintre cele patru femei ale caror nume sunt inregistrate in genealogia Domnului Isus Cristos din Matei 1. Dumnezeu a văzut în această femeie ceva ce nimeni nu vazuse pana atunci. A vazut o credinţă si un curaj care putea fi folosit de Domnul pentru a-si duce la indeplinire planul. A văzut în ea o femeie care-şi ţine cuvântul cu riscul vieţii, fiind dispusa sa gazduiasca in casa ei doi straini, Evrei 13:2. In ciuda pacatului din viata sa, si a modului in care era perceputa de societate, Rahav a dat un exemplu despre ce inseamna sa faci ceea ce stii ca este drept, chiar daca asta poate insemna pierderea vietii tale. Ne arata tuturor ce inseamna sa tii o promisiune facuta inaintea lui Dumnezeu. Vorbim despre o femeie care a ales să se ridice deasupra conditiei si trecutului sau si sa Ii permita lui Dumnezeu ca dintr-un vas de ocara să facă un vas de cinste. Deasemenea prin ea, Dumnezeu transmite tare si limpede un mesaj tuturor oamenilor. Nimeni nu este fara speranta. Indiferent de trecutul si pacatul sau, mantuirea lui Dumnezeu este accesibila oricarui om.
Ce deznodamant extraordinar a avut viata acestei femei. Ea arata lumii intregi cat de adevarate sunt cuvintele apostolului Pavel din 1 Corinteni 1:26-31. Biserica are nevoie de astfel de oameni astazi. De femei si barbati crestini cu aceste calitati deosebite. Oameni care in ciuda slabiciunilor, sau a trecutului, lor, sa lupte pentru dreptate si sa fie dispusi sa mearga pana la capat pentru a-si apara convingerile.Amin!