Fapte 9:32-42
Este foarte plăcut să vedem cum Domnul subliniază în Cuvântul Său cum i-au slujit oameni simpli din orice vreme. Astfel putem sa citim în Scriptură si despre Tabita a carei viata si activitate o îndreptăţeşte sa se numeasca „ucenică“ a lui Cristos. Multi sunt cei ce isi spun astazi crestini, dar Tabita a aratat tuturor ce inseamna sa porti acest nume. Aceasta femeie facea parte din biserica Domnului din Iafo si desi nu ni se spune cine a dus vestea cea bună în acest orasel, totuşi din relatarea prezentată în acest pasaj de Scriptura putem vedea că şi acolo au fost câştigate suflete preţioase pentru Domnul prin vestirea Evangheliei.
Astazi o sa ne concentram atentia in mod special asupra unui membru anume al acestei biserici a Domnului, “in Iafo era o ucenica pe nume Tabita…”Ce stim despre aceasta femeie crestina este ca viata ei era plina de fapte bune si de milostenie. Din aceasta cauza ea era foarte apreciata si iubita in biserica si in comunitate. Scriptura ne spune ca desi ea slujea in chip minunat Domnului si oamenilor, “in zilele acelea ea s-a imbolnavit si a murit.” Da, oameni buni mor si ei asemenea celor rai si desi probabil multi crestini murisera in acei primi ani de cand biserica luase fiinta, aceasta este prima relatare despre moartea naturala a unui crestin. Obiceiul in Ierusalim era ca inmormantarea sa aiba loc in aceeasi zi, dar in satele din imprejurimi lucrurile stateau diferit, asa ca vedem cum familia crestina s-a ingrijit de Tabita si dupa ce a murit “au spalat-o si au pus-o in camera de sus” probabil cu scopul de a putea fi vizitata si plansa de toti cei ce o cunoscusera.
In timp ce pregatirile de inmormantare erau in toi, s-a aflat vestea ca apostolul Petru era la nici 20 de km de Iafo, in Lida, astfel ca fratii au trimis pe cineva sa il cheme pe Petru la ei “cand au auzit ca Petru este in Lida, ucenicii au trimis doi barbati sa-l roage: nu ezita sa vii pana la noi.” Nu stim daca ucenicii din Iafo aflasera vestea despre vindecarea lui Enea. Nu cred ca se gandeau la posibilitatea ca Petru sa o invie pe Tabita, avand in vedere ca nici Stefan care murise recent nu avusese parte de invierea din morti. Nici nu avem vreo marturie care sa afirme ca apostolii inviasera pe cineva din morti pana atunci. Nu stiu nic daca fratii l-au chemat pe Petru cu scopul de a vorbi la inmormantare sau pentru a mangaia multimea intristata. Oricare ar fi fost motivul chemarii sale, vedem ca Petru este indemnat sa mearga degraba la Iafo.
Pentru doar o clipa as vrea sa ne concentram atentia asupra celor doi ucenici fara nume care au fost trimisi de frati sa il cheme pe Petru la ei. Vedem la ei o calitate destul de rara astazi in biserica. Poate ca ei nu aveau capacitatea sa ii invete pe altii despre Isus, dar ceea ce puteau face era sa isi foloseasca picioarele pentru a cere ajutorul altor frati care puteau face acest lucru. Ce este deosebit la acesti doi ucenici este ca atunci cand li s-a cerut sa faca ceva, desi poate parea un lucru neimportant, ei sunt dispusi sa il faca. Crestinii care sunt dispusi sa faca orice li se cere in biserica sunt o specie rara. Domnul Isus subliniaza acest lucru in Marcu 14:3-9. Eforturile acestor crestini au fost rasplatite, pentru ca citim ca “Petru s-a sculat si a plecat impreuna cu ei.”
Ajuns la Iafo, Petru este condus in camera unde Tabita fusese asezata si gaseste acolo adunate pe toate vaduvele care plangeau si laudau dragostea si grija Tabitei fata de ele. Incerc sa imi imaginez acest moment in care femeile s-au adunat in jurul lui Petru si au inceput sa ii spuna: Ce femeie minunata a fost tabita. Uite, ea a facut asta pentru mine… si pe asta…si pe cealalta. Poate ca Tabita nu a fost o femeie cu multe daruri, dar pe cele pe care le-a avut s-a asigurat ca le foloseste pentru slava lui Cristos. Ea a avut un ac, ata, ceva materiale si stia sa coasa. Dar mai presus de acestea, ea avea dragoste in inima si dorinta de a face ceva pentru altii.O femeie cu o inima sensibila si plina de compasiune. Se uita in jurul ei si aceia care nu aveau o haina, ea muncea pentru ca ei sa o primeasca.
Vedem in Tabita o femeie recunoscatoare si plină de mulţumire fata de Dumnezeu. Ea dorea să-şi dedice viaţa Celui care i-a dăruit o mântuire atât de mare, facand asemenea altor femei despre care citim in Luca 8:1-3. Femei care L-au urmat pe Domnul Isus şi i-au slujit cu ceea ce aveau. În acel timp nu erau scrise epistolele cu indicaţiile referitoare la comportamentul credincioşilor faţă de fraţii in credinţă şi faţă de ceilalţi oameni. Dar Duhul Sfânt a fost activ în cei mântuiţi, astfel încât dragostea lui Dumnezeu care era în ei, s-a dezvoltat atât de minunat facand vizibila roada plăcută a Duhului. Deja cu mult înainte de a fi scrise cuvintele: „participaţi la nevoile sfinţilor“, Tabita a fost mişcată de nevoile sfinţilor şi astfel şi-a dedicat timpul, puterea şi banii în slujirea lor. Cand unii preferau sa se odihneasca, sa caute comfortul sau se gândeau doar la nevoile lor, Tabita a făcut binefacere şi dărnicie.
Scriptura ne spune despre ea că „era plină de lucrări bune şi de milostenii“. Ea însăşi era o lucrare a harului lui Dumnezeu si înţelegea că acum trebuie să fie un vas „folositor stăpânului ei“ dorind să umble în faptele „pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru ea dinainte“. Ea avea o inimă pentru Domnul, îi iubea pe oameni şi lua parte la bunăstarea acestora şi la necazurile lor, dar nu prin cuvinte, ci prin fapte.
Poate ca Tabita nu a adus niciodata vreun suflet la mantuire prin propovaduirea Evangheliei, poate ca nu a facut minuni sau nu a participat la evanghelizari, dar cu siguranta a adus la pocainta oameni prin faptul ca ea insasi a fost o evanghelie vie care a trait inaintea ochilor oamenilor. Daca mergeai la biserica din Iope poate ca nici nu apucai sa o observi, dar atunci cand ea a murit s-au varsat la Iope mai multe lacrimi decat pentru multi altii. Cand Iacov a spus in 1:27, ce este religia curata si neintinata inaintea lui Dumnezeu, a spus ca este cercetarea vaduvelor si a orfanilor in necazurile lor. Doar sapte versete din biblie vorbesc despre aceasta femeie, dar aceste versete au inspirat milioane de oameni de-a lungul timpului despre cum sa-si foloseasca darurile pentru a-i sluji ce ceilalti. Este extraordinar ce poate face Dumnezeu cu putinul pe care noi il avem, atunci cand il punem in mainileSale.
Te gandesti ce poti face tu Pentru Isus Cristos? Poti sa cosi? Poti sa faci mancare? Poti sa speli? Poti sa faci curatenie? Poti sa repari ceva? Poti sa iti pui mana pe umarul cuiva care sufera? Poti sa ii vizitezi pe cei bolnavi? Poti sa duci cu masina un frate care are nevoie? Poti sa dai un pahar cu apa? “Si oricine va da chiar si un pahar rece cu apa unuia dintre acesti micuti, in numele unui ucenic, adevarat va spun ca nu-si va pierde rasplata.” Matei 10:42.
Tabita a facut doar tot ce a putut. Nu stim de ce Dumnezeu a ales sa o invie din morti pe Tabita si nu pe Stefan sau Iacov care adusesera multimi de oameni la mantuire prin propovaduirea Evangheliei. Tot ceea ce stim este ca invierea Tabitei a slujit planului lui Dumnezeu: In primul rand, pentru Petru invierea Tabitei nu a fost cu nimic mai speciala decat vindecarea lui Enea. A fost necesar un singur verset pentru a povesti fiecare minune vs. 34 si 40, iar efectul asupra oamenilor a fost acelasi, vs.35 si 42. Nici vindecarea lui Enea si nici invierea Tabitei nu reprezinta substanta povestirii, pentru ca minunile nu au fost niciodata un scop in sine, ci doar un mijloc pentru a ajunge la scopul lui Dumnezeu. Vestea cea buna din acest pasaj de Scriptura nu este ca Enea a fost vindecat si Tabita inviata, ci ca multimi de oameni au fost mantuiti. Oameni din Lida, Saron si Iafo s-au intors la Domnul. Invierea spirituala a oamenilor este cu mult mai importanta decat invierea fizica. Acesta a fost intotdeauna planul lui Dumnezeu!
Avem o astfel de mărturie a Scripturii pentru a ne îndemna să facem binele şi să nu obosim „pentru că, la timpul potrivit, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală“ Galateni 6:9-10. Aşa cum Domnul a avut cunoştinţă de activitatea plăcută a Tabitei, El priveşte cu plăcere şi în prezent la tot ceea ce uncenicii Sai fac pentru oameni din dragoste pentru El. Pentru fiecare răsplata va fi deplină în ziua intoarcerii Lui!