2 Corinteni 3:18
Unul dintre motivele pentru care ne adunam impreuna este ca sa ne amintim. Astazi as vrea sa ne amintim chiar motivul principal pentru care ne intalnim in fiecare prima zi a saptamanii. Uneori poate uitam sau poate ca nu am inteles niciodata cu adevarat acest lucru. Oare de cate ori nu am parasit serviciul de inchinare spunand: “Astazi simt ca nu am primit nimic.” Cei ce spun acest lucru cred ca serviciul de inchinare este despre ei, despre ceea ce vor sau le place lor:
De ce nu cantam mai mult cantecele care imi plac mie?
Mi-ar place ca predicatorul sa predice mai mult despre ce imi place mie.
Nu am primit astazi atentia pe care o merit la biserica.
Este prea putina sau prea multa rugaciune.
Da, este responsabilitatea noastra a barbatilor care conducem serviciul de inchinare sa investim timp, energie si multa inima pentru a pregati cat mai bine mesajul pe care il impartasim duminica dimineata. Daca suntem superficiali atunci acest lucru se va vedea. Dar dragii mei, timpul de inchinare nu este despre noi. Nu este important ca noi sa primim ceea ce ne dorim, ci sa ii daruim totul lui Dumnezeu. Mai mult ca oricand, prima zi a saptamanii este despre Domnul, El este important, El trebuie sa fie in centrul atentiei, nu eu.
Atitudinea pe care am mentionat-o mai sus, face din crestini judecatori ai inchinarii in loc de participanti activi la slava pe care ca trup al lui Cristos biserica se straduie sa o aduca lui Dumnezeu.
Am avut ocazia sa vad uneori indiferent de biserica in care eram, chipuri incruntate, fete plictisite sau atitudini de dezaprobare. Iar acest lucru spune uneori daca acea persoana a venit cu adevarat inaintea Domnului pentru a se inchina Lui in Duh si Adevar sau pentru a primi din inchinare ceea ce el/ea isi dorea. Egoismul ne insoteste uneori pana in Casa Domnului, pana in fata altarului Sau sfant. Nu o data am auzit crestini laudandu-se cu ceea ce se intampla la ei in biserica la serviciile de inchinare, sau pe altii spunand: ce bine daca am auzi astfel de predici in fiecare duminica, ce bine daca s-ar canta asa de fiecare data, samd. Dragii mei, timpul de inchinare este pentru Dumnezeu, nu este al nostru, iar o astfel de atitudine va impiedica pe orice crestin sa ii dedice inima si gandul sau Domnului la inchinare.
Este trist ca aceasta societate de consum in care traim a afectat si inchinarea multor biserici. De cele mai multe ori inchinarea este despre cati oameni au fost la biserica, despre marimea cladirii, despre popularitatea predicatorului, despre cat de mare este corul sau cat de multe instrumente se folosesc, existand in general o atitudine de a cauta sa multumeasca si sa faca oamenii fericiti. Timpul de inchinare nu este un spectacol religios menit sa multumeasca omul. Bisericile au ajuns sa aiba acest tip de inchinare pentru ca multi dintre cei ce fac parte din ele vin la inchinare cu aceasta intrebare: “Ce primesc eu astazi daca merg la biserica?” Daca aceasta este atitudinea cu care crestinii vin la biserica stim foarte bine ca indiferent de ceea ce se va face in biserica, niciodata nu se va reusi multumirea tuturor. In inchinare biserica trebuie sa caute sa Il multumeasca doar pe Dumnezeu, nu sa isi multumeasca propri membri. Sa citim cuvintele apostolului Pavel din Romani 1:25.
Tendinta de a face serviciul de inchinare sa fie despre oameni si nu despre Dumnezeu nu este ceva nou. In vs 15 din 2 Corinteni 3, Pavel spune ca poporul Israel desi citea despre Moise, pe mintile lor era un val care ii impiedica sa vada slava lui Dumnezeu. Dar cand inima unui om este cu adevarat predata lui Cristos, acest val este dat la o parte, iar prin lucrarea Duhului Sfant omul reuseste sa nu mai caute slava proprie ci slava lui Dumnezeu.
Cred ca banalizam si minimalizam importanta lui Dumnezeu in inchinare cand:
Ne concentram atentia asupra inchinarii altor biserici in loc sa ne preocupe modul in care ne aducem noi contributia la inchinare;
Cautam sa atragem la inchinare prezenta oamenilor mai mult decat prezenta lui Dumnezeu;
Nu mai avem o atitudine de veneratie si admiratie fata de slava lui Dumnezeu pentru ca avem impresia ca stim tot ceea ce este de stiut despre El.
Multe biserici au uitat sa se mai intrebe ce crede Dumnezeu despre inchinarea lor, nu ceea ce cred ei despre serviciul lor de inchinare. Apostolul spune ca noi trebuie sa reflectam ca intr-o oglinda, slava Domnului. Cu alte cuvinte trebuie sa fim oglinzi ale lui Cristos, iar atitudinea potrivita a inimii in inchinare cere ca noi sa ramanem necunoscuti ca El sa fie cunoscut, noi sa ne coboram ca El sa fie inaltat. Dumnezeu ne daruieste abilitati si calitati pentru a putea reflecta mai bine slava Lui, nu pentru a ne promova pe noi insine.
Apostolul Pavel mai spune in versetul nostru din 2 Corinteni 3:18 ca noi crestinii suntem transformati. Acelasi lucru il spune si in Romani 12:2. Oare la ce face el referire? Sa observam deasemenea si in ce spune ca trebuie sa fim transformati, “in asemanarea Sa din slava in slava.” Deci eu ca si copil al lui Dumnezeu trebuie sa Il intruchipez cu fiecare zi mai mult pe Cristos care la randul Sau este chipul lui Dumnezeu in aceasta lume, asa cum citim in Coloseni 1:15.
Cu siguranta ca acest lucru este foarte greu pentru fiecare om, de aceea va rog sa observati si ultima parte a versetului 18 din 2 Corinteni 3. “Aceasta vine de la Domnul, care este Duhul.” Noi nu avem capacitatea de a putea sa reflectam chipul lui Cristos, decat daca Domnul face aceasta lucrare in noi prin Duhul Sfant care in fiecare zi ne transforma inimile si gandurile daca ne punem la dispozitia Lui. Dar multi crestini nu inteleg aceste lucruri si de aceea considera ca serviciul de inchinare trebuie sa fie asa cum le place lor si pentru a satisface nevoile lor.
Cat timp anumiti crestini vor continua asemenea celor din lume sa aiba ochi dar sa nu vada si urechi dar sa nu auda, nu vor putea descoperi adevarata slava si glorie a lui Dumnezeu si astfel totul va continua sa aiba legatura cu ceea ce vor ei si cu ceea ce le place lor.
Consider ca serviciile de inchinare si vietile crestinilor care sunt concentrate asupra nevoilor si dorintelor lor reflecta o lipsa a intelegerii esentei crestinismului. Ce vad eu cand ma privesc in oglinda? Ma vad pe mine, omul slab si neputincios, sau vad slava si maretia lui Isus Cristos?
Cand intru duminca dimineata pe usa bisericii ce ii aduc lui Dumnezeu? Ce sunt dispus sa sacrific pentru Domnul meu? Daca inima mea nu canta pentru Domnul meu, atunci nici gura nu o va face. Daca inima mea nu se roaga Domnului meu, atunci nici gura mea nu va avea puterea sa o faca. Daca comoara mea este in bunurile materiale atunci si darnicia mea va fi saraca. Si astfel in loc sa avem un timp de lauda si inchinare dedicat Tatalui, vom avea parte de o mormaiala plictisita si banala care nu isi va atinge scopul.
Imi aduc aminte cu mare placere de vremea cand mergeam la inchinare duminica la biserica Domnului din Craiova pe vremea cand matusa mea Luminita era acolo. Un om al lui Dumnezeu cu o capacitate de avanghelizare cum nu mai vazusem in nici un misionar sau predicator pana atunci. Imi amintesc de entuziasmul ei, de zambetul cu care ne intampina pe fiecare, de bucuria ei de a fi cu fratii si cu Domnul, care era pur si simplu molipsitoare. Imi amintesc cu cata pasiune ii canta Domnului si cum auzind-o si noi ceilalti ne straduiam sa il laudam cat mai bine cu vocile noastre chiar daca talentul nu ne era tuturor cel mai bun prieten. Dar ii cantam cu inimile noastre si astfel vocile noastre dadeau viata mesajului cantarii. Ea nu predica, nici nu conducea cantari sau rugaciuni, dar exemplul ei ne insufletea pe toti. Nu trebuie sa fiu barbat pentru a-mi aduce contributia in serviciul de inchinare. Voi surorilor aveti deasemenea o mare responsabilitate in inchinare. Succesul sau esecul unui timp de inchinare depinde de implicarea tuturor membrilor ai bisericii, barbati, femei, copii si tineri.
Ce am adus eu astazi pentru a contribui la inchinarea pe care impreuna cu biserica i-o aduc Tatalui? O sa imi inchei lectia cu un exemplu:
Cand o echipa de fotbal optine o performanta extraordinara, fanii echipei se strang impreuna cu jucatorii pentru a sarbatorii succesul lor. Se imbraca in culorile echipei, se vopsesc pe fata, ridica bannere, canta si aplauda fiecare jucator in parte. Nici un fan nu pleaca de la acea sarbatoare spunand: Nu am primit nimic de la acest eveniment. Pentru ca acest eveniment nu a fost organizat pentru ei. Toti au inteles ca sunt acolo pentru a aduce onoare echipei pentru victoria obtinuta. Cu totii pleaca spunand: Sper ca echipa noastra a vazut cat de mult o iubim si o apreciem.
Acelasi lucru este valabil dumnica pentru timpul de inchinare. Astazi ar trebui sa ne preocupe doar ca Dumnezeu sa vada cat de mult Il iubim si cat apreciem tot ceea ce face pentru noi. Sper ca aceste invataturi sa lucreze cu putere in inima noastra si duminica de duminica sa stim de ce si pentru ce suntem in adunarea Domnului.