Credinta, o prastie si o mana de pietre

1 Samuel 17

Astazi pentru a împlini voia lui Dumnezeu bisericile se folosesc de tot ceea ce tehnologie pune la dispozitie, de la clădiri impunatoare, radio, tv, internet, masini, avioane, microfoane, etc, toate acestea fiind unelte folositoare si de multe ori o binecuvântare pentru lucrarea lui Dumnezeu. Totusi, de prea multe ori cred că ne incredem prea mult in tehnologie si nu reusim să luăm cu noi cea mai puternică unealtă de care avem nevoie în lucrarea Sa, credinta. Pentru unii, credinta este o încredere ce tine strict de puterea lui Dumnezeu, ca El Îsi va împlini promisiunile si lucarea în timp ce ei doar stau si privesc.Dar în Scriptură, credinta nu este niciodată definita printr-o atitudine de lenevie si nepasare. Zece din cele doisprezece iscoade trimise in tara fagaduita sa spioneze s-au intors doar cu scuze ca să nu lupte. Doar Iosua si Caleb au luptat, demonstrandu-si astfel credintă in puterea lui Dumnezeu.                                                                                                                  Ezra, Neemia, Estera, Debora si multi altii au aratat ca au o credinta activă, o credinta demonstrata prin luptă, indiferent de ceea ce vedeau cu ochii lor de carne. Oamenii credinciosi care biruiesc nu sunt oamenii scuzelor.

În 1 Samuel avem povestea lui David si Goliat. Este o poveste pe care o cunoastem foarte bine si o spunem adesea copiilor, despre cum David a stat plin de curaj de partea lui Dumnezeu si a înfrânt un războinic urias. Oricât de mult spunem această poveste copiilor, mi-e teamă că de multe ori noi nu reusim să o trăim în vietile noastre. Astazi noi crestinii suntem David si avem de purtat o lupta cu un inamic ce pare cu mult mai puternic si mai bine pregatit. Goliat al zilelor noastre este lumea aflata sub stapanirea lui satan. Privind la adversatul ce ne sta inainte tindem sa credem ca nu avem ce ne trebuie ca sa purtam si sa castigam aceasta lupta. Dar dacă vă amintiti, nici David nu a fost omul cel mai potrivit pentru înfruntarea cu Goliat. David era prea tânăr, prea scund si lipsit de experientă în lupta. Omul care parea cel mai potrivit sa lupte era imparatul Somolon, cunoscut ca fiind cu un cap mai mare decat restul barbatilor din Israel – 1 Samuel 9:2. Cu toate acestea impăratul i-a oferit lui David armura sa, care s-a dovedit a fi prea mare. Apoi i-a dat lui David sabia lui, dar aceasta era mult prea grea. Circumsantele si conditiile de lupta pentu David nu era deloc favorabile. Cei mai multi in aceste conditii cred ca David a mers la luptă doar cu o mana de pietre si cu o prastie – 1Samuel 17:40. Pana si Goliat s-a aratat indignat si jignit de modul in care David a venit sa lupte impotriva lui. Dar David a mers in aceasta lupta cu credinta ca Dumnezeu o va castiga. El s-a încrezut cu totul în Dumnezeu, dar in acelasi timp a folosit si tot ceea ce a avut si ceea ce cunostea, 17:45-46. A luptat si a câstigat.

De multe ori ne infatisam inaintea oamenilor ca un popor de oameni ai scuzelor, care par ca deja au fost infranti. Suntem departe de nadejdea de care apostolul Pavel vorbeste cand spune ca suntem un popor mai mult decat biruitor prin Isus Cristos. Da, poate ca nu întotdeauna avem cele mai bune conditii sau circumstantele nu sunt usoare pentru a evangheliza lumea. Dar nici David nu le-a avut. Avem insa asemenea lui David un mesaj de transmis lumii despre cine este Dumnezeul pe care ei Il batjocoresc. Avem mesajul crucii de la Golgota de împărtăsit si avem ca si David doar doua arme: credinta deplina în Dumnezeu si folosirea abilitatilor noastre.

Dacă vom sta doar sa plângem lipsa cresterii în biserică, sau sa ne gandim la timpurile de odinioara, atunci ar trebui sa ne gandim si câte ore pe zi suntem pe câmpul de lupta al credintei, slujind, vizitând, rugându-ne, vorbind oamenilor, invitându-i si împărtăsindu-le nadejdea noastra.

Cred ca cea mai eficienta unealtă pentru a împărtăsi evanghelia cu altii raman in ciuda tehnologiei avansate, picioarele si gurile noastre, Romani 10:14-17. Dacă credem cu adevărat in Dumnezeu si punem in slujba Lui calitatile cu care ne-a inzestrat, atunci avem tot ceea ce este necesar pentru a câstiga bătălia. Daca noi ne facem partea, Dumnezeu va da cresterea. Va fi usor? Cu siguranta ca nu. Dar nu aceasta este intrebarea pe care ar trebui sa ne-o punem. Intrebarea potrivita este: Ne vom hotara sa renuntam la scuze ca sa mergem sa purtam lupta la care Domnul ne-a chemat? Vom fi pe campul de lupta sau ne vom multumi sa admiram lupta altora din tribune?

Mai târziu David a ajuns cel mai de succes imparat al lui Israel, avand propria lui armată, propria sa armură si sabie Dar cu toate acestea, cel mai răsunător succes al său l-a obtinut atunci când nu a avut nimic mai mult decât credinta, o prastie si o mana de pietre.

„Dar noi avem aceasta bogatie în nişte vase de lut, pentru a arata ca această putere nemaipomenită ii apartine lui Dumnezeu şi nu vine de la noi” – 2 Corinteni 4:7.

This entry was posted in Predici. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

code