Luca 13:1-9
Dragii mei, traim vremuri tulburi, grele si apasatoare. Sunt vremuri de intuneric spiritual, iar in aceste vremuri se cauta oameni integri, de caracter si de o credinta care sa straluceasca in lumea aceasta. Timpul celor caldicei se apropie de sfarsit, iar crestinismul formal nu mai este o optiune. Dumnezeu cauta oameni care in ciuda incercarilor si problemelor vietii acesteia, sa se ridice deasupra lor si sa strige numele Sau mai tare ca oricand.
Cuvintele rostite de Domnul Isus in aceasta pilda sunt dure, reale si valabile pentru toti oamenii. Totul incepe cu explicatia lui Isus cu privire la motivele pentru care suferinta, durerea si moartea vin in viata oamenilor. Din pacate si dupa explicatia Domnului Isus aceasta problema a continuat sa fie inteleasa gresit. Si astazi auzim si vedem ca se fac aceleasi greseli. Mai mult decat atat chiar aceia ce isi spun “slujitori si preoti ai Domnului” sunt cei ce duc in eroare oamenii. In loc sa reproduca cuvintele si explicatiile Mantuitorului cand aceasta intrebare este ridicata, ei dau cu de la ei putere o invatatura mincinoasa. Explicatia multor preoti este ca omul care sufera o moarte violenta sau o incercare majora se datoreaza unui pacat grav, savarsit de el sau de cineva apropiat lor, vs.1-5. Am auzit acest lucru de prea multe ori ca sa nu il subliniez.
Dupa ce Domnul Isus se asigura ca cei ce erau prezenti au inteles ca suferinta si moartea este pur si simplu rezultatul caderii spirituale a omului si a starii degradate a acestui pamant, vine cu o ilustratie care are scopul de a da omului directia si sensul vietii: pocainta si slujirea.
Ilustratia este concentrata in jurul unui smochin. Acesta fusese plantat cu un scop clar, dar nu reusise sa isi atinga telul. Smochinul era cel mai important pom in acea perioada in Palestina si aducea rod in cea mai mare parte a anului. Smochinul simboliza pacea si prosperitatea si era o sursa permanenta de umbra in timpul verilor toride.
Pilda aceasta ca si celelalte are intelesuri multiple si profunde. In primul rand Domnul Isus foloseste exemplul mortii acelor galileeni si accidentul caderii turnului Siloanului care a adus moartea a 18 iudei, pentru a chema poporul evreu la pocainta. Smochinul reprezenta natiunea lui Israel. Plantarea acestuia in mijlocul viei reprezinta binecuvantarea descoperirii divine si favoarea spirituala pe care acest popor a primit-o de la Dumnezeu. Odata cu trecerea anilor stapanul a venit sa vada starea smochinului si roada acestuia. Descoperind lipsa lui de roada, stapanul decide taierea acestuia. Aceasta decizie a Stapanului simboliza distrugerea Ierusalimului si a poporului evreu ca natiune. Cu toate acestea la insistentele vierului, Stapanul hotaraste sa mai acorde o sansa smochinului si sa il mai ingaduie o perioada de timp in speranta ca acesta isi va atinge scopul pentru care a fost plantat si anume, sa aduca roada mult asteptata.
In al doilea rand si noi, Israelul spiritual al Domnului de azi, avem o lectia foarte importanta de invatat din aceasta pilda. Astazi noi suntem smochinii din via Domnului. Suntem slujitorii Sai in lumea aceasta, iar scopul nostru este sa aducem roada Stapanului, profitand de sansa pe care El ne-a acordat-o.
1.Pomul neroditor.
Sunt cateva lucruri de spus despre un pom neroditor. In primul rand acesta este inutil. Un pom care nu da rod stim foarte bine ce se intampla cu el, pentru ca si noi am facut asta. Este taiat si apoi folosit pentru foc. Aceasta este descrierea perfecta a multor crestini din zilele noastre, poate si a unora dintre noi. Tristul adevar este ca multi dintre cei ce isi spun crestini sunt complet inutili si nefolositori Domnului. Da, poate ca nu mai incalca poruncilor lui Dumnezeu sau nu mai sunt imorali, nici razbunatori sau violenti, nici plini de ura sau barfitori, doar ca nu aduc nici un profit Stapanului lor. Iar acest lucru este in ochii Domnului cel mai mare esec. Atunci cand Domnul Isus compara un crestin cu sarea in Matei 5:13, este clar ca acesta trebuie sa fie un om cu un scop clar si precis in lumea aceasta. Sarea da gust mancarii si curata asfaltul de zapada mai bine ca orice. Dar daca isi pierde gustul si rostul, atunci la ce mai poate fi folosita, decat sa fie aruncata?
In pildele si invataturile din Matei 25, vreau sa intelegem ca Domnul Isus nu condamna omul pentru raul facut, ci pentru binele nefacut. Cele cinci fecioare sunt respinse de mire pentru neglijenta si neveghere; sclavul lenes a fost aruncat afara pentru ca nu a folosit ceea ce stapanul i-a incredintat; cei de la stanga Domnului sunt aruncati in foc nu pentru imoralitatea lor, ci pentru lipsa lor de grija pentru cei fara hrana, imbracaminte sau bolnavi. Adevaratul test la care suntem supusi de Domnul in fiecare zi este cu privire la lucrurile in care investim. Ce punem si cat punem fiecare in relatia cu Domnul si cu ceilalti oameni.
Dumnezeu cantareste atingerea scopului pentru care am fost rascumparati, prin roada pe care i-o aducem. El nu cere de la noi lucruri spectaculoase si imposibile, ci doar sa aducem roada pe care am fost alesi sa o aducem, Ioan 15:16.
In al doilea rand, smochinul nu numai ca era inutil fiind neroditor, dar ocupa degeaba si pamantul unde putea fi cultivat un alt pom care sa duca roada, vs.7. Nu este nici un rost ca un pom sa ocupe pamantul daca nu aduce rod. Acelasi lucru este valabil in biserica cu unii dintre crestinii. Nu numai ca sunt nefolositori pentru ca de atatia ani nu au adus roada, dar ei pot sa fie si o piatra de poticnire pentru cei ce doresc sa aduca roada.
Ex.: Cand un suflet se intoarce la Domnul si primeste botezul devenind un bebelus in credinta, priveste la ceilalti crestini care sunt credinciosi de multi ani si vede cum multi dintre ei nu fac eforturi pentru a sustine financiar lucrarea bisericii, nu doresc niciodata sa se implice in vreo lucrare de slujire. Pe langa acestea poate vede in ei ca sunt adesea critici si de cate ori au ocazia ii judeca pe ceilalti, sau au alte interese decat cele spirituale. Pentru ei biserica este un loc unde vin doar sa primeasca, fara a oferi nimic in afara de simpla lor prezenta fizica. Acesti crestini din punctul Domnului de vedere, ocupa pamantul degeaba si sunt asemenea unor paraziti care nu numai ca nu aduc roada, dar pot chiar distruge credinta, entuziasmul si ravna celorlalti.
In al treilea rand, lipsa de roada atrage de la sine distrugerea, Matei 7:19. O biserica care nu aduce roada va muri. Aceasta este legea naturii. Orice nu se inmulteste, moare. Fie ca vorbim despre un pom, pasare, animal, familie sau biserica. Cui ii apartine vina distrugerii? Cine a purtat vina pentru condamnarea la taiere a smochinului? Nu a fost vina solului, a naturii, a vierului sau a Stapanului. Desi fusese plantat corespunzator, avusese parte de atentie si ingrijire, acesta nu a adus rod. Vina a apartinut in exclusivitate smochinului, pentru ca a esuat in a-si atinge scopul pentru care fusese sadit.
Nu stiu daca realizam, dar acest pericol ne paste pe fiecare. Suntem binecuvantati de Domnul si avem toate conditiile pentru a putea aduce rod. In cazul in care esuam, nu vom putea scapa de judecata lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu ne va condamna, ci noi singuri ne condamnam. Lipsa de roada aduce de la sine distrugerea.
2. Rabdarea Stapanului.
Ultima parte a pildei reprezinta vestea cea buna pentru noi toti. In cazul in care pana acum am fost invizibili in aceasta lume si am fost nefolositori Domnului pentru ca nu am adus nici un fel de roada Imparatiei Sale, mai avem o sansa. Dar cu siguranta este ultima sansa. Daca si astazi ne inchidem urechile si inima si nu hotaram sa facem transformari majore in relatia noastra cu Dumnezeu si sa incep sa fim folositori Stapanului nostru, rabdarea Lui desi mare, se va termina. Astazi desi dezamagit, Domnul poate trece inca cu vederea, asa cum ii cerem chiar noi in cantarea, “iarta-ma”, “iarta-ma pentru timpul meu trecut, fara rodul ce l-ai vrut.” 2 Petru 3:9.
Desi este indelung rabdator, Scriptura ne avertizeaza ca pana si rabdarea lui Dumnezeu are o limita si ca se va termina, Galateni 6:7-10. In pilda Domnului Isus vedem ca Stapanul acorda smochinului o ultima perioada de gratie. Nu stim cat inseamna inca un an inaintea Domnului, dar ceea ce stim este ca aceasta perioada este de trei ori mai mica decat aceea care ii fusese acordata initial.
Evreii au irosit si ultima sansa ce le-a fost acordata. Dupa ce proorocii Domnului au fost respinsi si multi dintre ei au fost ucisi; Ioan botezatorul a venit si a fost ucis; insusi Fiul Stapanului a fost trimis in lume si a avut aceeasi soarta pentru mesajul Sau de a chema lumea la pocainta si la fel s-a intamplat si cu apostolii Lui. Cand rabdarea Domnului s-a terminat, poporul evreu a fost distrus si a disparut ca natiune.
Exemplu poporului evreu trebuie sa ne cheme pe fiecare la cercetare personala. Suntem noi folositori Domnului? Aducem roada Stapanului nostru? Incheiem aceasta lectie cu cuvintele apostolului Pavel din Evrei 10:31.
A mai trecut un an. Pentru unii poate a fost primul lor an cu Domnul, iar pentru altii a fost inca unul. Ce am produs in acest an si care a fost roada pe care i-am adus-o Stapanului nostru? In functie de raspunsul la aceasta intrebare, anul ce ne sta inainte va fi unul de inviorare pentru sufletelor noastre sau unul in care ne vom usca si mai tare.
Ma rog sa nu treaca aceasta zi fara ca Duhul Sfant sa cerceteze fiecare inima care aude aceste cuvinte, sa o smereasca si sa o aduca pe deplin in stapanirea Domnului.
Harul lui Cristos, dragostea lui Dumnezeu si partasia Duhului Sfant sa fie cu noi toti!