2 Timotei 2:8
„Aminteste-ti de Isus Cristos”, este indemnul dat de apostolul Pavel, fiului sau in credinta Timotei. Timotei avea o misiune foarte grea. El trebuia sa conduca una din bisercile Domnului si sa puna in practica instructiunile apostolilor in acea biserica. Nu era usor pentru un tanar sa se impuna in astfel de probleme delicate. Stiu acest lucru pentru ca in ultimii cinci ani si eu am trecut prin aceasta provocare asemenea lui Timotei si am gasit de fiecare data incurajare in cuvintele apostolului Pavel din 1 Timotei 4:12, unde ii spune astfel: „nimeni sa nu iti dispretuiasca tineretea, ci fii un exemplu pentru credinciosi in vorbire, in comportament, in dragoste, in credinta, in curatie.” Timotei avea propriile lupte de purtat in viata de zi cu zi ca fiecare dintre noi, iar lucrarea ce o avea de facut in biserica devenea de multe ori apasatoare. In acele momente de descurajare si oboseala, apostolul Pavel stia ca singura sursa de putere si motivatie ca el sa isi continue viata sfanta de slujire la care fusese chemat, era amintirea Domnului Isus Cristos. Iar Pavel vorbea din propria experienta. Amintirea intalnirii cu Domnul Isus in drumul sau spre Damasc i-a dat putere si incredere sa isi duca la capat lucrarea credintei, desi suferintele prin care de dragul Domnului a trecut au fost groaznice.
Dragii mei, in aceasta saptamana, Mos Craciun a fost actorul principal si cel mai des folosit nume, desi Isus Cristos este cel ce teoretic a fost sarbatorit de oameni. Domnul Isus nu este Mos Craciun. El este cu mult mai mult de atat. El este furnizorul celor mai de pret si minunate daruri. Nu ne aduce jucarii, telefoane mobile, haine, electrocasnice sau masini, dar El este singurul care aduce viata vesnica. El nu vine pe o sanie trasa de reni, dar va veni pe nori sa ne i-a cu El acasa in ceruri. Nu il aud strigand „Ho Ho Ho”, dar il aud spunand „veniti la mine toti cei impovarati si va voi da odihna”. El nu este rodul imaginatiei unei persoane, ci este cat se poate de real si viu. Si ce mai stiu despre Isus Cristos este ca dupa ziua de craciun nu va disparea asa cum face Mos Craciun, care se intoarce abia peste un an. El va ramane cu mine toate cele 365 de zile ale anului.
Da, a fost frumos sa ne daruim cadouri unii, celorlalti. A fost placut sa daruim si sa primim daruri din partea celor dragi, sa il primim pe Mos Craciun si sa fim noi la randul nostru pentru altii Mos Craciun. Dar acum a trecut craciunul. Iar in urma lui cei mai multi oameni au ramas doar cu indigestie si cu buzunarele goale. Vietile lor sunt la fel de goale, triste, lipsite de pace si speranta cum au fost in restul anului.
Copilul lui Dumnezeu insa lasa in urma Craciunul cu bucurie, privind cu incredere spre urmatoarele 365 de zile ale anului, cand alaturi de Isus Cristos va simti Craciunul in fiecare zi. Va continua sa primeasca zi dupa zi daruri imbelsugate din partea Mantuitorului lui. El ii va acoperi orice nevoie va avea trupul si sufletul sau, atata timp cat omul va simti pentru Cristos ce a simtit El pentru noi la Golgota.
Si in anul ce ne sta inainte provocarea este la fel de mare si aceeasi ca in fiecare an. Sa ne amintim de Domnul Isus Cristos, ca sa il punem pe El mai presus de orice altceva, in special mai presus de bani. In aproape jumatate din pildele Sale, Domnul Isus vorbeste despre bani. In Sfanta Scriptura numarul versetelor care fac referire la bani si bunuri materiale este de aproape patru ori mai mare decat cele ce indeamna sau vorbesc despre rugaciune. Tocmai pentru ca asa cum apostolul Pavel spune, dragostea de bani este radacina tuturor relelor. Banii sunt principalul cantracandid al Domnului Isus pentru stapanirea inimii noastre. Cristos poate da putere omului slab sa se detaseze de lucrurile materiale ale acestei lumi. Sa priveasca dincolo de nevoile fizice si sa traiasca cu nadejdea momentului de biruinta al intoarcerii Mantuitotului sau. Cu gandul la promisiunea Lui din Ioan 14:1-3.
Un angajat al cailor ferate povestea intr-un interviu cum intr-o zi in timp ce era la lucru, a vazut un om care mergea pe sine. Acesta avea in spate un rucsac mare il cocosase si care parea sa fie tot ce are pe lumea aceasta. Vazandu-l, angajatul calor ferate a strigat la om si i-a spus ca nu are voie sa mearga pe sine pentru ca o sa fie lovit de tren. In momentul acela omul a scos din buzunar un bilet pe care tocmai il cumparase din gara. Atunci, angajatul garii l-a intrebat, de ce merge pe sine cand are bilet si poate sa mearga cu trenul? Omul i-a raspuns ca el crezuse ca acel bilet cumparat ii ofera posibilitatea sa umble doar pe sine. Dupa ce i-a fost explicat scopul biletului, omul s-a imbarcat fericit in urmatorul tren care a trecut prin gara.
Amuzant si uimitor in acelasi timp, nu? Ni se pare incredibil cum cineva a putut sa gandeasca astfel. Dar nu fac si unii dintre noi adesea aceeasi greseala ce pare copilareasca in viata noastra de credinta?
Domnul Isus doreste sa ne duca pe bratele Sale acolo unde avem nevoie sa ajungem, vrea sa ne care el bagajele grele si sa ne implineasca toate nevoile. Nu vrea sa mergem singuri, cand El ne poate duce pana in ceruri, platind biletul calatoriei noastre cu propriul Sau sange. De atatea ori insa alegem sa umblam singuri si sa ne ducem singuri poverile vietii in loc sa ne lasam purtati de El pe brate, iar poverile sa le asezam la picioarele Lui. In aceste circumstante este oare o surpriza ca aratam atat de obositi si apasati de multe ori? Este in aceste conditii greu de inteles de ce nu avem un efect major in viata celor din jurul nostru, cata vreme ei ne vad la fel de ingrijorati, de incruntati, lipsiti de pace si obositi cum sunt si ei?
Indemnul Scripturii pentru noi astazi, dar mai ales pentru anul ce ne sta inainte este sa ne amintim zi de zi de Isus Cristos. Sa ne incredem cu toata inima in promisiunile Sale. Sa alergam la El si sa ii cerem sa ne poarte pe bratele Lui. Sa traim pe pamant, dar sa o facem ca cetateni ai cerurilor, avand o credinta neclintita si o pace ce depaseste intelegerea oamenilor din jurul nostru. Pentru ca este o pace divina, o pace ce o poate da numai Isus Cristos Domnul. Aminteste-ti de Isus Cristos! Ioan 14:27.
In incheiere sa il laudam pe Mantuitorul nostru cu cantarea „Cand ma las pe bratul Domnului”.