Un sfant al cerurilor pe pamant

Oamenii zilelor noastre au o perceptie gresita a ceea ce este un sfant. Sfintii nu sunt niste figuri bizantine lunguiete agatate sau pictate pe peretii cladirilor bisericesti; nu sunt statui lipsite de viata; nu sunt oameni care au murit, au fost ingropati si apoi dezgropati dupa ceva vreme, ca in functie de starea de alterarea a trupului lor sa fie numiti sfinti sau nu; nu sunt nici super oameni ridicati pe piedestaluri la care ceilalti trebuie sa se inchinam si sa le aduca slava.

Sfintii sunt oameni in carne si oase care au trait si traiesc in aceasta lume si care au drept caracteristica umblarea cu Dumnezeu. Sunt oameni cu slabiciuni si caderi, dar care nu-i fac sa fie cu nimic mai putin “alesi ai lui Dumnezeu” intr-o lume in care El are de facut o lucrare speciala.

Sa citim pentru o mai buna intelegere din epistola apostolului Pavel catre crestinii, sfintii din Corint, 1 Cor. 1:1-3, 26-31. Dupa aceste cuvinte Pavel continua pe parcursul intregii epistole sa ii mustre datorita slabiciunilor lor si uneori mustrarile lui sunt foarte aspre, dar cu toate slabiciunile si greselile lor, ei erau in viziunea lui Pavel si a lui Dumnezeu, sfinti. Cum stim ca ei erau sfinti ai lui Dumnezeu? Pentru ca citim in cea de-a doua epistola a lui Pavel catre crestinii din Corint, cum toate mustrarile lui au avut efect asupra lor. Corintenii erau oameni care isi doreau sa umble cu Dumnezeu. Oameni care cand li s-a spus ca pacatuiesc inaintea lui Dumnezeu prin modul in care traiesc, nu s-au ofensat si nu s-au razvratit impotriva lui Pavel pentru cuvintele sale dure, ci s-au smerit si s-au pocait. De aceea mesajul apostolului din a doua sa epistola este diferit de primul. Doar Dumnezeu prin Duhul Sfant poate face un om sfant, nu oamenii.

Sfintii sunt oameni care umbla prin praful pamantului, oameni care rad si plang, izbandesc si cad, dar care se deosebesc de ceilalti prin faptul ca ei nu privesc caderea ca pe ceva normal, ci ca pe ceva nedorit, ca pe un accident, intr-o vietuire in care se lupta sa umble mana in mana cu Creatorul lor.

Din pacate, in multe tari, inclusiv a noastra, asa zisul crestinism national sau traditional este foarte departe de spiritualitate si mult mai aproape de simboluri seci si reci. Este mult mai usor pentru oameni sa zideasca temple si biserici, decat sa fie ei insisi Temple ale Duhului Sfant.

Un sfant al Domnului, care a slujit ca misionar in tari ca India, Africa si China spunea astfel:  “Cristos ne-a chemat sa-i hranim pe cei flamanzi, nu pe cei ghiftuiti; sa-i mantuim pe cei pierduti, nu pe cei incapatanati; sa-i chemam la pocainta pe cei pacatosi, nu pe cei batjocoritori. Nu ne-a dat sa rostim discursuri abile, rugaciuni stereotipe sau sa interpretam elevate performante muzicale, ci ne-a trimis sa zidim biserici vii, alcatuite din sufletele celor respinsi, sa smulgem oameni din ghiarele diavolului, sa-i scoatem de pe prapastia iadului, sa-i aducem la Cristos, sa-i invatam sa lupte si sa-i transformam in armata atotputernicului Dumnezeu.”

Convertirea este o minune de o clipa, dar sfintirea este o lucrare care dureaza toata viata. Aceasta “sfintire” se face prin mijloacele harului, dar nu este atinsa numai prin frecventarea formala a slujbelor bisericesti. Asa cum bine a observat cineva: “Lebada nu-i alba pentru ca sta in apa, nici omul nu-i sfant pentru ca merge la biserica …” Sfintirea este insa o lucrare continua a Duhului Sfant, atata timp cat crestinul umbla si traieste in Duh. De aceea si avertismentul sfantului apostol Pavel din 1 Tesaloniceni 5:19. “Nu stingeti Duhul”. Daca Duhul este stins, atunci procesul de sfintire este oprit.

Aflat in vizita intr-o biserica, un slujitor al Domnului a transmis un mesaj care i-a surprins pe toti cei prezenti acolo in acea zi. El a spus:

“Nu-i nimic daca nu poti sa fii un sfant mare. Incearca sa fii macar un sfant mai mic!” Si a dat si un exemplu: “Se zice ca o doamna tocmai iesise la plimbare cu un caine de rasa foarte impunator si foarte scump. La coltul strazii, i-a intampinat o potaie micuta si plapanda, care a inceput sa-i dea tarcoale dulaului zicand: “Buna dimineata, domnule dulau! Ce mai faceti?” Dulaul l-a privit batjocoritor de sus si i-a dat un vant de  l-a rostogolit dincolo de bordura, in praful strazii: “Fugi mai de aici. Tu esti caine? Fugi de aici, potaie!” Sculandu-se anevoie de jos si scuturandu-se stanjenit de praf, catelusul a ridicat totusi privirea sus plin de indrazneala si a zis: “N-aveti dreptate, domnule dulau. N-oi fi eu tot asa de mare ca si dumneavoastra. Oi fi mai mic si pricajit cum spuneti, dar un lucru nu puteti spune totusi despre mine: ca sunt o pisica! Sunt si eu tot la fel de caine ca si dumneavoastra.”

Exista diferite grade de sfintenie. Unii au ajuns mai departe, altii sunt inca la cele incepatoare. Dar si unii si ceilalti au apucat pe calea sfinteniei si atata timp cat nu se abat de la aceasta, sfarsitul lor va fi incununat de intrarea pe portile cerului. Sa citim pentru a intelege mai bine si cuvintele Domnului Isus din Luca 7:28 ” Vă spun că dintre cei născuţi din femei, nu este niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu, este mai mare decât el. ”

Un copil care statea cu bunica lui, a mers intr-o dupa-amiaza insorita cu ea in interiorul unei catedrale. Acolo, lumina patrundea multicolor prin vitraliile ferestrelor care infatisau chipuri de slujitori ai lui Dumnezeu de pe paginile Scripturilor si din filele de istorie. Dupa ani si ani de zile, cineva l-a intrebat:

“Din punctul tau de vedere, ce este un sfant?” Cu amintirea din copilarie inca vie in suflet, barbatul a raspuns: “Un sfant este un om care lasa lumina sa straluceasca prin el!”

Nu putem fi toti sfinti de dimensiuni mari, dar asta nu trebuie sa ne descurajeze! Putem si trebuie sa fim niste sfinti mai mici, asa cum ne da harul lui Dumnezeu si in functie de talantii primiti de la El. Nimeni     n-are voie sa renunte la sfintenie. Dumnezeu are sfinti de toate dimensiunile. Daca nu poti fi unul dintre cei mari, fii unul mai mic, dar fii sfant in toate zilele vietii tale!

Lauda si slava Domnului pentru sfintirea ce o face cu dragoste si rabdare in viata noastra prin Duhul Sau cel Sfant.

 

 

 

This entry was posted in Predici. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

code