Este viata cu Dumnezeu doar un set de reguli si porunci?

Imi dau seama pe masura ce stau de vorba cu oamenii ca multi dintre ei au un oarecare respect pentru Dumnezeu, dar ceea ce ii deranjeaza, sunt restrictiile impuse de biserica. Traim in aceste timpuri de democratie cand motto-ul societatii este “fa ceea ce iti place” si oamenii sunt indemnati sa traiasca doar pentru satisfacerea propriilor dorinte. De aceea cei mai multi dintre cei ce doresc sa aiba o relatie cu Creatorul lor, sunt in cautarea unei biserici care sa nu se atinga de drepturile si libertatea lor personala. Orice biserica care cere renuntarea la anumite lucruri este privita cu suspiciune si indoiala.

Adesea am auzit oameni spunand ca biserica a devenit prea ingusta, legalista si conservatoare si ca din cauza aceasta oamenii nu le calca pragul. Dar ceea ce trebuie sa aflam este daca intr-adevar regulile si restrictiile sunt facute de Dumnezeu pentru protectia si fericirea noastra, sau de biserica pentru satisfacerea nevoilor si mandriei oamenilor care o conduc?

Domnul Isus spune in Matei 7:14 ca drumul spre viata vesnica nu este usor, ci anevoios si putini sunt cei ce aleg sa umble pe el. “Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei ce o află.”

Poate primul dintre principiile crestine enuntate de Domnul este cel din Luca 9:23 „Dacã voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să Mă urmeze.”

Fiecare om trebuie sa inteleaga ca a fi crestin inseamna sa te predai lui Dumnezeu. Exista un pret si pentru noi de platit asa cum Tatal a platit si Fiul au platit pretul mantuirii noastre.

Cu alta ocazie Domnul Isus a spus celor ce ascultau invataturile Lui “Cine iubeşte pe tatã ori pe mamã mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiicã mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine.”, Mat 10:37.

Casatoria este din punctul meu de vedere cea mai restrictiva institutie de pe acest pamant, cu toate aestea in fiecare saptamana mii de cupluri aleg sa se casatoreasca. De ce oare fac asta? Atat barbatul cat si femeia promit sa renunte la multe lucruri care le faceau placere. Renunta la libertatea lor, la posibilitatea de a avea relatii si cu altcineva in afara de partenerul ales, la multe petreceri cu prietenii sau prietenele s.a.m.d.

Casatoria este fara indoiala unul dintre cele mai restrictive si rigide angajamente pe care omul il face in cursul vietii sale. Cu toate acestea, nu este nunta un eveniment fericit? De ce sunt miresele cele mai frumoase in ziua nuntii lor, de ce este mirele atat de fericit si emotionat, daca casatoria lor urmeaza sa fie doar un legamant care o sa le impuna o multime de restrictii si reguli de respectat?

Pentru ca ei aleg sa faca acest legamant din dragoste. Se iubesc unul pe celalalt si accepta cu bucurie restrictiile pe care institutia casatoriei le impune fiecaruia. Restrictiile casatoriei nu reprezinta o piedica pentru doi oameni care se iubesc, ei accepta cu placere sa renunte la anumite lucruri pentru a avea alaturi pe cel/cea care o iubeste cel mai mult pe lume.

Cei mai tristi oameni sunt aceia care nu s-au casatorit din dragoste, sau care dupa doar cativa ani ajung sa nu se mai iubeasca. Ei vor ajunge sa se planga zi de zi de restrictiile pe care casatorie le impune in viata lor, sa divorteze sau sa ramana casatoriti doar ca simpli colegi de apartament.

La fel este si cu cei care au facut un legamant cu Cristos, dar fara sa o faca manati fiind de adevarata dragoste, sau care dupa cativa ani si-au pierdut dragostea pentru El. Ei vor ajunge sa se chinuie sa traiasca ca si crestini si mereu sa se planga de restrictiile impuse de biserica, sau sa “divorteze” de Cristos, intorcandu-se sa faca lucrurile murdare pe care le facea inainte de a-l cunoaste pe El.

Dar oare biserica este de vina sau predicatorii sunt de condamnat? Aceia care nu intra intr-o relatie cu Cristos din dragoste pentru El si Dumnezeu si care zilnic nu cauta sa intretina si sa creasca acea dragoste vor ajunge sa ii slujeasca Domnului doar de frica iadului.

Credeti ca exista fericire intr-o casa in care sotia face ceva doar de frica sotului ei? Fericirea este acolo unde atat sotul si sotia fac totul pentru implinirea fizica, spirituala si sufleteasca a partenerului lor. Atunci cand fiecare sa straduie sa faca ce ii este placut partenerului sau.

La fel este si in relatia omului cu Dumnezeu. Oricine doreste sa aiba o relatie cu Dumnezeu va cauta sa faca acele lucruri care ii sunt placute Lui. Acesta este si indemnul apostolului Pavel: „Cautati sa descoperiti ceea ce ii este placut Domnului” Efeseni 5:10. Daca acest ar fi motto-ul fiecari crestin, viata pe pamantul acesta ar fi cu siguranta altfel. De aceea este atat de greu de vazut azi pe aceia ce sunt cu adevarat crestinii. Pentru ca pentru cei mai multi viata cu Dumnezeu nu este decat un set de reguli pe care trebuie sa le respecte. Si intr-adevar nu este nimic rau in a te supune poruncilor lui Dumnezeu. Dar ce ar fi daca sotul si-ar indeplini sarcinile fata de sotia sa doar pentru ca asa ii cere legea? Dragostea este cea care usureaza orice povara si face placut ceea ce in mod normal ar fi o restrictie sau o sarcina.

Domnul Isus este cel care ne da cel mai bun exemplu “Cel ce M-a trimis, este cu Mine; Tatãl nu M-a lãsat singur, pentru cã totdeauna fac ce-I este plãcut.” Ioan 8:29.

Apostolul Ioan era insufletit de acelasi sentiment, de aceea poate sa spuna “Şi orice vom cere, vom cãpãta de la El, fiindcã pãzim poruncile Lui, şi facem ce este plãcut înaintea Lui.” 1 Ioan 3:22.

Un frumos exemplu pentru toti crestinii este si cel al lui Enoh “el a fost mutat de pe pãmânt, ca sã nu vadã moartea. şi n-a mai fost gãsit, pentru cã Dumnezeu îl mutase. Cãci înainte de mutarea lui, primise mãrturia cã este plãcut lui Dumnezeu”, Evrei 11:5.

Viata crestina nu este doar o serie de porunci care iti spun ce sa faci si ce sa nu faci. Cu siguranta ca exista restrictii in relatia cu Dumnezeu asa cum exista si in relatia dintre sot si sotie, dar acestea sunt impuse de dorinta de a face ceea ce este placut pentru celalalt.

Cand il iubesti pe Domnul, vrei sa le spui celorlalti despre El, asa cum un indragostit vrea sa le spuna tuturor despre cel/cea pe care o iubeste.

Atunci cand suntem pusi in fata oricarei decizii, daca intr-adevar purtam in inimile noastre dragoste pentru Domnul, ne vom stradui de fiecare data sa facem doar ceea ce este placut in ochii Lui.

Atunci cand doi oameni se iubesc, nu este nevoie sa isi dea ultimaturi unul celuilalt, ci vor cauta doar sa placa unul celuilalt. Lui Dumnezeu nu ii sunt placuti aceia care trebuie mereu impinsi de la spate ca sa faca voia Lui si daca o fac atunci este doar de teama pedepsei  “Eu – zice Domnul – te voi învãţa, şi-ţi voi arãta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfãtui, şi voi avea privirea îndreptatã asupra ta. Nu fiţi ca un cal sau ca un catâr fãrã pricepere, pe care-i struneşti cu un frâu şi o zãbalã cu care-i legi, ca sã nu se apropie de tine.”, Ps. 32:8.9.

Pentru multi crestini viata cu Cistos este una cu jugul la gat si zabala in gura. Ei reactioneaza doar cand sunt biciuiti de gandul pedepsei vesnice. Doar cei care vor deschide biblia cu scopul de a descoperi cum pot sa ii fie placuti Domnului vor cunoaste adevarata bucurie, fericire si implinire a vietii crestine.

Ce binecuvantata este ziua in care un suflet intelege ca poruncile lui Dumnezeu nu sunt restrictive ci protective. Ele nu sunt lasate ca sa ne lege, ci tocmai ca sa ne elibereze si sa ne implineasca fizic, sufleteste si spiritual.

Fie ca Domnul sa ne dea intelepciunea de a intelege adevaratele valori ale vietii si mai ales ce este El cu adevarat pentru noi.