Traind in zilele din urma

Privind in jurul meu in fiecare zi vad implinirea cuvintelor scripturii cu privire la starea spirituala a lumii in zilele de dinaintea intoarcerii Domnului Isus. Decaderea morala, stricaciunea si materialismul in care societatea de astazi se scalda, impreuna cu raceala spirituala si pierderea dragostei dintai pe care biserica la nivel mondial o demonstreaza fac ca trezirea spirituala sa fie absolut necesara inainte ca usa harului sa se inchida si atat de multi sa experimenteze vesnicia in iad, 2 Timotei 3:1-7.

“Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia. Sunt printre ei unii care se vâră prin case şi momesc pe femeile uşuratice, îngreuiate de păcate şi frământate de felurite pofte, care învaţă întotdeauna, şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului.”

Biserica a luat nastere printr-o trezire spirituala despre care citim in Fapte 2, iar de mai bine de doua mii de ani scopul bisericii a ramas acela de a trezi lumea adormita in pacat si nepasare. Cu timpul insa, tot mai mult biserica si-a pierdut identitatea si scopul. In loc sa existe pentru a mustra pacatul din viata oamenilor, a ajuns sa existe pentru a gadila urechile si orgoliile lor tot mai mari, 2 Timotei 4:3-4.

“Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.”

Daca privim la bisericile de astazi ce se numesc crestine vedem lucruri care ar trebui sa ne intristeze. In unele domina traditiile si datinile care au inlocuit cuvantul lui Dumnezeu; in altele domneste moleseala si lipsa de entuziasm; mai sunt acele biserici care functioneaza doar pe principiul distrarii membrilor sai cu tot felul de activitati; rar mai auzim de biserici unde Duhul Sfant lucreaza cu putere aducand in valuri suflete la pocainta. Despre situatia trista a bisericii ne vorbeste si apostolul Ioan in Apocalipsa 2,3 unde reda starea a sapte dintre bisericile Domnului. Din cele sapte la care Scriptura face referire, doar doua sunt gasite drepte inaintea lui Dumnezeu.

In aceste zile din urma este atat de mare nevoie de trezire din somnul cel de moarte. Noi romanii chiar avem in propriul imn acest indemn: “Desteapta-te romane din somnul cel de moarte”. Daca romanul ar lua aminte la aceste cuvinte in ceea ce priveste ratacirea in pacat si somnul mortii pe care aceasta il aduce sufletului am avea cu adevarat parte de treziri spirituale. Insa somnul acesta este unul adanc, unul care a cuprins societatea in toate institutiile sale: de la indivizi, la familii, la scoli si pana la biserici..

Intr-o lume ratacita si impietrita din cauza pacatului, o lume in care biserica si-a coborat standardele sfinteniei pentru a fi acceptata de societate, cum pot eu sa il aduc pe Cristos in viata celui de langa mine, care din punct de vedere fizic si material este pe deplin implinit? Cum pot sa il fac sa simta nevoia de Cristos? Sunt intrebari pe care adesea mi le pun si la care cer calauzire si raspuns de la Dumnezeu.

Ceea ce Domnul mi-a descoperit este ca pentru a putea aduce pe cineva la Cristos, mai intai trebuie sa fiu eu cu adevarat un om nascut din nou si viu in credinta mea; sa fiu cu adevarat un exemplu pentru el, despre cum Isus Cristos mi-a schimbat mie viata, Coloseni 3:1-17.

Apoi am inteles ca trebuie sa incerc sa fiu aproape de omul pacatos care are nevoie de Cristos, dar sa ma tin departe de pacatul din viata lui. Pacatul trebuie mustrat, dar fara sa judeci pacatosul, 2 Timotei 4:2 “propovăduieşte Cuvântul, stăruie asupra lui la timp şi nelatimp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura.”

Un alt lucru pe care l-am inteles este ca nu pot sa aleg eu pentru el. Nu pot sa ii impun credinta mea, ci doar sa il ajut sa il descopere el singur pe Domnul, 2 Timotei 2:15. “Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine şi care împarte drept Cuvântul adevărului.”

Rugaciunea este absolut necesara atunci cand vrem sa aducem adevarul Evangheliei in viata unei persoane. Fara lucrarea Duhului Sfant in inima unui om, marturisirea noastra o sa ramana fara ecou, Coloseni 4:2-4 “Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţumiri.
Rugaţi-vă totodată şi pentru noi, ca Dumnezeu să ne deschidă o uşă pentru Cuvânt, ca să putem vesti taina lui Hristos, pentru care, iată, mă găsesc în lanţuri: ca s-o fac cunoscut aşa cum trebuie să vorbesc despre ea.”

Insa ca sa pot face aceste lucruri, in inima mea trebuie sa arda focul pasiunii pentru slujirea lui Dumnezeu si pentru mantuirea celor pierduti. Pentru multi dintre crestinii indolenti si nepasatori de azi aceste lucruri nu reprezinta o prioritate si un interes. Daca noi nu suntem treziti si calauziti spiritual de Duhul lui Dumnezeu, nu vom putea fi folositi de Dumnezeu pentru lucrarea de aducere la cunostinta a Evangheliei celor pierduti, Ieremia 20:7-9. “M-ai înduplecat, Doamne, şi m-am lăsat înduplecat; ai fost mai tare decât mine şi m-ai biruit! În fiecare zi sunt o pricină de râs, toată lumea îşi bate joc de mine. Căci, ori de câte ori vorbesc, trebuie să strig: „Silnicie şi apăsare!”, aşa încât cuvântul Domnului îmi aduce numai ocară şi batjocură toată ziua. Dacă zic: „Nu voi mai pomeni de El şi nu voi mai vorbi în Numele Lui!”, iată că în inima mea este ca un foc mistuitor închis în oasele mele. Caut să-l opresc, dar nu pot.”

Doar o pasiune atat de mare pentru slujirea Domnului si o dragoste precum a lui Cristos pentru cei pierduti ne poate face sa continum sa facem ceea ce Domnul ne-a insarcinat sa facem, desi tot ceea ce se intampla in jurul nostru ne spune sa renuntam. Sa avem pasiune si dragoste asemenea lui Ieremia si in ciuda dezamagirilor, a insultelor si batjocurilor sa continuam sa facem cunoscut mesajul Domnului.

Dragii mei, noi nu vom raspunde inaintea Domnului pentru impietrirea inimilor oamenilor si pentru refuzul lor de a asculta Evanghelia, pentru ca au fost, sunt si vor mai fi milioane si milioane de oameni care vor refuza sa se supuna Evangheliei si D-zeu stie acest lucru. Dar asta nu trebuie sa ne impiedice pe noi sa le dam posibilitatea acestora sa auda povestea lui Cristos din gura noastra si sa o vada traita in viata noastra. Noi nu vom fi judecati pentru refuzul oamenilor de a se supune cuvantului, dar vom raspunde pentru refuzul nostru de a le face cunoscut acest cuvant.

Indemnul meu din aceasta dimineata este ca atata timp cat suntem inca pe acest pamant, sa facem ceea ce Pavel il indeamna pe Timotei sa faca in 2 Timotei 4:5 “Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferinţele, fă lucrul unui evanghelist şi împlineşte-ţi bine slujba.”

Harul si pacea lui Cristos sa ne pazeasca si sa ne intareasca inimile si gandurile!

This entry was posted in Predici and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

code