Cuvantul lui Dumnezeu pune un accent deosebit pe importanta cuvintelor noastre. Limba are in viata noastra o functie carmuitoare, iar cel ce reuseste sa isi stapaneasca limba, hotaraste cursul vietii sale.
Diavolul este foarte interesat in a ne controla limba, influentandu-ne vorbirea curenta intr-un sens negativ, facandu-ne sa vorbim ca niste oameni fara nadejde, plini de ingrijorari, indoieli, teama si necredinta. Cand satan reuseste sa controleze limba cuiva, face ca acea persoana sa aduca el insusi asupra sa distrugere si blestem. O limba necontrolata este dovada unui om nesfintit.
Iacov spune astfel in 3:1-10 “Fraţii mei, să nu fiţi mulţi învăţători, căci ştiţi că vom primi o judecată mai aspră.Toţi greşim în multe feluri. Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvârşit şi poate să-şi ţină în frâu tot trupul. De pildă, dacă punem cailor frâul în gură, ca să ne asculte, le cârmuim tot trupul. Iată, şi corăbiile, cât de mari sunt, şi, măcar că sunt mânate de vânturi iuţi, totuşi sunt cârmuite de o cârmă foarte mică, după gustul cârmaciului. Tot aşa şi limba este un mic mădular, şi se făleşte cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde! Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, când este aprinsă de focul gheenei. Toate soiurile de fiare, de păsări, de târâtoare, de vieţuitoare de mare se îmblânzesc şi au fost îmblânzite de neamul omenesc, dar limba niciun om n-o poate îmblânzi. Ea este un rău care nu se poate înfrâna, este plină de o otravă de moarte. Cu ea binecuvântăm pe Domnul şi Tatăl nostru, şi tot cu ea blestemăm pe oameni, care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu.Din aceeaşi gură iese şi binecuvântarea şi blestemul! Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei!”
Aceeasi functie carmuitoare a limbii este descrisa si in VT in Proverbe 18:20-21 “Din rodul gurii lui îşi satură omul trupul, din venitul buzelor lui se satură. Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii; oricine o iubeşte, îi va mânca roadele.”
Faptul ca moartea si viata sunt in puterea limbii spune foarte multe despre importanta cuvintelor noastre inaintea lui Dumnezeu. Cuvintele noastre ne aduc roade din care ne hranim si din care traim: “Prin rodul gurii lui, omul va fi saturat de bunatati” Proverbe 12:14.
Bunatatile si binecuvantarile Domnului vin conditionate de o traire sfanta inaintea Sa, o traire care se vede si printr-o vorbire sfanta.
Domnul Isus vorbeste despre puterea cuvintelor noastre in Matei 12:34-37 “Pui de năpârci, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura.Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit.”
Apostolul Pavel este foarte clar in ceea ce priveste roada crestinului. El spune ca ceea ce vom semana aceea vom secera, iar ca sa seceram binecuvantarea lui Dumnezeu, trebuie sa semanam in mod continuu samanta buna a Cuvantului Sau, Galateni 6:4-8, “Fiecare să-şi cerceteze fapta lui, şi atunci va avea cu ce să se laude numai în ce-l priveşte pe el, şi nu cu privire la alţii; căci fiecare îşi va purta sarcina lui însuşi. Cine primeşte învăţătura în Cuvânt să facă parte din toate bunurile lui şi celui ce-l învaţă. Nu vă înşelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va şi secera.Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţa veşnică.”
Viata crestinului trebuie sa fie o continua marturisire a credintei si nadejdii in Creatorul si Mantuitorului sau. Atunci cand marturisirea Cuvantului este activa in viata crestinului, acesta devine viu si lucrator in el conducandu-l spre mantuire, Romani 10:10, “Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire”.
Astfel vom ajunge pe deplin incredintati de valoarea pe care o avem in ochii Domnului, de dragostea Lui neconditionata, si de acceptarea noastra in ciuda slabiciunilor pe care le avem. Avand aceasta incredintare vom fi eliberati de ingrijorarile acestei lumi si vom putea face tot ceea ce Creatorul nostru ne-a pus inainte, slujindu-l in supunere si dragoste.
Sa citim acum de la Proverbe 4:20-24, “Fiule, ia aminte la cuvintele mele, pleacă-ţi urechea la vorbele mele! Să nu se depărteze cuvintele acestea de ochii tăi, păstrează-le în fundul inimii tale! Căci ele sunt viaţă pentru cei ce le găsesc şi sănătate pentru tot trupul lor. Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii. Izgoneşte neadevărul din gura ta şi depărtează viclenia de pe buzele tale!”
Inteleptul Solomon avertizeaza asupra importantii pastrarii Cuvantului adanc in inimile noastre, printr-o traire intensa a Evangheliei si prin tinerea la distanta a neadevarului in vorbirea noastra. Atunci cand ne impunem un astfel de stil de viata realizam cate lucruri neadevarate si nefolositoare au iesit din gura noastra si cate mai vor inca sa iasa. Lupta pentru umplerea inimilor noastre cu roada Duhului Sfant nu poate avea succes decat daca traim o viata in stransa legatura cu Cuvantului lui Dumnezeu. Iti poti da seama usor care sunt crestinii care nu gasesc placere in cercetarea cuvantului din vorbirea lor si din lipsa de traire duhovniceasca. Fara o viata de cercetare a Cuvantului pierzi lupta cu firea pamanteasca care isi cere in permanenta drepturile, nereusind sa te rupi niciodata de aceasta lume si ajungand sa fii un om lumesc, nu unul duhovnicesc, 1 Corinteni 3:1-3 “Cât despre mine, fraţilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovniceşti, ci a trebuit să vă vorbesc ca unor oameni lumeşti, ca unor prunci în Cristos.V-am hrănit cu lapte, nu cu bucate tari, căci nu le puteaţi suferi; şi nici acum chiar nu le puteţi suferi, pentru că tot lumeşti sunteţi. În adevăr, când între voi sunt zavistii, certuri şi dezbinări, nu sunteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni?”
Cercetarea si ascultarea Cuvantului daca nu sunt insotite de dorinta puternica si sincera de a te supune si a-l implini nu aduce nimic spiritual in viata omului, Iacov 1:22-26.
Trairea adevarului si marturisirea lui ne face sa devenim constienti de realitatea rascumpararii noastre si de pretul platit pentru aceasta. Astfel noi vom fi ceea ce marturisim. Daca il marturisim pe Cristos vom fi cu adevarat crestini, daca marturisirea noastra se rezuma doar la lucruri lumesti atunci riscam sa nu fim recunoscuti de Domnul Isus, Matei 10:32-33 “De aceea, pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri;dar de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri.”
Vorbirea duhovniceasca trebuie sa patrunda neaparat in viata crestinului si sa fie in deplina armonie cu faptele si trairea lui zilnica, 1 Petru 4:11, “Dacă vorbeşte cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. Dacă slujeşte cineva, să slujească după puterea pe care i-o dă Dumnezeu: pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu prin Isus Hristos, a căruia este slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.”