La fiecare dintre noi ne placem sa fim cunoscuti pentru un lucru deosebit pe care l-am facut. Ne face sa ne simtim bine atunci cand primim recunoastere pentru actiunile noastre. Ce realizare este ca dupa o viata de lupta faptele mele bune sa fie cunoscute de oameni, de Domnul, dar si de Satan.
Daca citim din Faptele Apostolilor 19:8-20 o sa vedem cum in acest pasaj de Scriptura sapte oameni din Efes care pretindeau a fi exorcisti au încercat să se folosească de numele Domnului Isus pentru a scoate duhurile rele din cei ce erau posedati de acestea. Vedem insa cum un singur om posedat de cel rău a fost de ajuns să-i biruiască pe toti cei sapte. Cei sapte fii ai lui Sceva rusinati de esecul lor au fugit lăsându-si hainele in urma, facand ca îndrăcitul sa isi măreasca garderoba cu sapte schimburi noi de haine.
Aceasta intamplare a facut ca numele lui Dumnezeu sa fie preamarit in timp ce mai multi spiritisti si vrăjitori atat iudei cat si greci au fost convertiti la credintă si adusi la mântuire. EI au facut un foc public unde si-au adus cărtile lor de farmece si le-au ars, valoarea acestora fiind de 50.000 de arginti, un argint fiind plata pentru o zi obisnuita de munca.
As vrea acum sa ne concentram atentia asupra mărturiei pe care demonul a facut-o în fata celor sapte exorcisti in vs.15: „Pe Isus Îl cunosc si pe Pavel il stiu, dar voi cine sunteti?” Aceasta este cea mai înaltă cinste pe care o poate primi un crestin, sa fii pus de vrajmas in acelasi rând cu cel al carui nume il porti si pe care il slujesti.
Oare cum a reusit sa ajunga apostolul Pavel la cinstea aceasta? Cum de l-au cunoscut demonii pe Pavel? Oare l-au bătut cândva si pe el asa cum i-au batut pe cei sapte, sau poate ca el i-a bătut pe ei? Ceea ce stim este ca Pavel trăia într-o relatie spirituala profunda cu Dumnezeu. I s-au dat descoperiri deosebite, îngerii îi slujeau, iar la degetul lui cel mic se faceau cutremure de pamant. A reusit să smulgă suflete de la moarte chiar de sub nasul Cezarului, chiar din familia împăratului. În fata regilor nu s-a intimidat, spunand: „Mă socotesc fericit, împărate Agripa!” Pavel a luat cu asalt capitala mondială a intelectualitătii, Atena cu adevărul învierii încurcandu-i pe filosofi si pe savanti. Tot timpul in care Pavel a fost în viată, iadul nu a avut liniste! Asa cum Pavel a avut un tepus in trup, asa a fost el la randul sau un tepus in coasta demonilor.
Care a fost secretul lui Pavel? Ce fel de armura a purtat el si cu ce fel de sabie a luptat? De mai multe ori apostolul Pavel foloseste expresia „Sunt încredintat!”; aici e secretul. Ancora lui Pavel era prinsă în adâncimile credintei in Dumnezeu. Sabia, armura si puterea lui erau in credinta sa în Dumnezeu, iar Duhul Lui îl avertiza asupra viitoarei strategii a diavolului. Pavel stia masinariile diavolului si chiar si atunci când oamenii au vrut să-l asasineze, s-a găsit cineva să-i dea de veste lui Pavel, iar toate planurile diavolului au fost anulate. Sa deschidem la Romani 8:28-32. “Daca Dumnezeu este pentru noi, cine va fi impotriva noastra?” Aceste cuvinte sunt hrana pentru suflet si inviorare pentru inima. Cand suntem pe deplin incredintati de acest lucru, nimic nu ne poate dobora. Nedreptatile, rautatile si barfele oamenilor vor trece pe langa noi fara sa ne atinga. Daca Pavel s-ar fi lasat doborat de fiecare data cand a fost nedreptatit sau barfit, niciodata nu ar fi ajuns sa faca lucrarea extraordinara pe care a facut-o. Oare cati frati invidiosi de lucrarea pe care el o facea si de dragostea de care se bucura din partea oamenilor nu l-au barfit pe Pavel? Chiar el spune in 2 Cor.11:26 ca a fost pus adesea in primejdii de fratii mincinosi. Este dureros sa fii nedreptatit de oameni, dar cat de dificil trebuie sa fie acest lucru cand suferinta iti este adusa chiar de cei din casa credintei in care trebuie sa gasesti, dragoste, mangaiere si incurajare.
Apostolul Pavel a trait aceste dezamagiri si fiecare slujitor dedicat Domnului a suferit din aceasta cauza, dar chiar si in aceste conditii putem gasi mereu putere si incredere in aceasta promisiune “daca Dumnezeu este pentru noi, cine va fi impotriva noastra?” Aceeasi mangaiere si incurajere o regasim si in cartea Evreilor 13:5-6. “Daca Domnul este ajutorul meu, ce imi poate face omul?” Aceia dintre noi care ne-am straduit sa traim in sfintenie si neprihanire am avut de suferit, am fost nedreptatiti, barfiti si raniti, de oamenii din lume dar si de cei din casa credintei.
Dar eu de fiecare data cand m-am gasit sau ma gasesc in aceste situatii recitesc cuvintele apostolului din 1 Petru 3:12-14 “Căci ochii Domnului sunt peste cei neprihăniţi, şi urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor. Dar faţa Domnului este împotriva celor ce fac răul.Şi cine vă va face rău, dacă sunteţi plini de râvnă pentru bine? Chiar dacă aveţi de suferit pentru neprihănire, ferice de voi! „N-aveţi nicio teamă de ei şi nu vă tulburaţi! “ Sa ne mangaiem cu aceste cuvinte toti cei care cautam sa placem Domnului in tot ceea ce facem.
Un alt lucru care l-a facut pe Pavel cunoscut demonilor a fost ca atunci când Pavel s-a intalnit cu Cristos, in el a avut loc cu adevarat minunea convertirii si a nasterii din nou, Galateni 2:20 “Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.”
Acesta cred ca este argumentul apostolului când vorbeste despre a fi mort si a fi viu în acelasi timp. „ Voi sunteti morti” le scrie el galatenilor. Suntem noi morti? – Morti fată de placerile acestei lumi, fata de laude, fată de critici, fată de opiniile lumii, morti, ca să nu avem nici o dorintă de a fi lăudati, morti ca să nu ne cuprindă invidia când altii primesc laude pentru lucrările făcute de noi? Îl avem oare cu adevarat pe Cristos în noi prin Duhul! Pavel a fost mort, dar tot el spune: „Si trăiesc, dar nu mai trăiesc eu”. Din toate religiile pământului, crestinismul e singura în care Dumnezeul omului vine să trăiască înăuntrul lui. Pavel nu s-a mai luptat cu firea (nici cu a lui nici cu a altora); el s-a luptat „împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutătii cari sunt în locurile ceresti.”
De aceea demonul acela a spus: „Pe Pavel îl stiu”? Pentru ca Pavel lupta împotriva puterilor demonice.
Pe ultimii metri ai alergării lui pământesti, el spune: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am ispravit alergarea, mi-am pazit credinta” 2 Timotei 4:7. Ce marturie extraordinara. Iar demonii au putut să confirme lucrul acesta, pentru ca mai mult au suferit ei din cauza lui Pavel, decât a suferit Pavel din cauza lor. Da, Pavel era cunoscut în iad.
Pavel il iubea pe Domnul sincer, cu o dragoste desăvârsită si ura păcatul cu o ură desăvârsită. El i-a văzut pe oameni razvratiti, dar in acelasi timp rătăciti si pierduti, oameni care au nevoie de iertare, fara de care soarta lor era moartea! Mottoul său a fost: „Dar fac un singur lucru!” El nu a mai avut alte preocupari in afara de crucea lui Cristos, n-a avut ambitii personale, n-a avut invidii sau gelozii. Nu l-a mai interesat sa isi apere reputatia si numele. El era deja „mort”, asa că nimeni nu-l mai putea omorî. A suferit pierderea tuturor lucrurilor, asa că nimeni nu avea ce să mai fure de la el. Pavel a trecut peste lovituri, bătăi, suferinte, întemnitări, foamete, sete, oboseala, si le-a considerat pe acestea toate întristări usoare, de o clipă, când sunt puse în fata bucuriei de a fi acasă cu Domnul sau pe vesnicie, Romani 8:18 “Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi.”
De aceea demonul a spus: „Pe Pavel îl stiu”? Pentru ca apostolul Pavel s-a identificat atât de mult cu chipul Fiului, încât a fost în stare să spună: „Ce ati învătat, ce ati primit si auzit de la mine, si ce ati văzut în mine, faceti!” (Filipeni 4:9). Daca la fel ar putea marturisi demoni si cu privire la noi, ce onoare am primi pentru viata si slujirea pe care i-o aducem Domnului. Atunci cu adevarat am putea spune asemenea lui Pavel “M-am luptat lupta cea buna, mi-am sfarsit alergarea, am pazit credinta. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.” 2 Timotei 4:7-8.
Harul lui Cristos sa fie cu noi toti!