Dragii Domnului amintirea este un loc de intalnire cu trecutul, dar amintirea este si hrana noastra pentru prezent. Astazi ca in fiecare prima zi a saptamanii ne amintim cum acum mai bine de 2000 de ani, Printul Pacii, Fiul Creatorului a renuntat la slava cerurilor, la tronul Sau pentru a aduce omului speranta iertarii si a mantuirii. Amintirea Domnului Isus este una foarte complexa, pentru ca sentimentele noastre de vina se confrunta cu sentimentele de multumire, iar lacrimile pentru pacatelor noastre se confrunta cu fericirea iertarii lor prin jertfa Lui. Vreau sa rememoram si astazi ultimele clipe ale Domnului Isus pe pamant, iar aceste ganduri ma rog sa ne duca cu inima aproape la El, de Mantuitorul nostru, prietenul si fratele nostru. O sa ne amintim de cinci momente dureroase pentru Domnul Isus si pentru noi, care sper sa ne faca sa meditam profund la maretia harului si a dragostei lui Dumnezeu.
Amintirea legamantului – Matei 26:26-28
Pentru majoritatea oamenilor acea zi era un timp de sarbatoare, era praznicul Azimilor, dar pentru Domnul Isus acea era ultima zi si ultima masa inainte de patimile Sale. In acea seara, nu foamea il incerca sau apasa pe Domnul, ci sentimentul greu al despartirii de Tatal, de cei care ii fusesera alaturi mai bine de trei ani si de durerea tradarii pe care unul dintre ei urma sa o faca. Cei doisprezece erau cei pe care chiar El, Domnul Isus ii alesese ca apostoli si viitori misionari ai Sai. Amintirea legamantului, a cinei Domnului este intalnirea noastra cu trecutul, hrana noastra pentru prezent si nadejdea cu care privim spre viitor. Suntem dusi de fiecare data cand luam din painea nedospita si din rodul vitei, cu gandul si inima la momentul jertfei lui Cristos, la imaginea dureroasa a trupului Sau ranit, din care sangele nevinovat i se scurgea. Sufletele noastre sunt hranite in momentul impartasirii cu painea si rodul vitei de vie pe care Cristos le-a lasat ca semne ale amintirii sacrificiului Sau. Ca trup al lui Cristos, noi suntem impreuna partasi cu El la acest moment de aducere aminte. El este in mijlocul nostru de fiecare data, simtind si fiind una cu noi in momentul acela.Amintirea legamantului este o binecuvantare ce cu greu poate fi exprimata in cuvinte, de aceea ea trebuie traita de fiecare crestin in parte si de noi toti impreuna ca o familie.
Amintirea supunerii – Matei 26:36-46
A invata sa te supui inseamna a invata sa mori. Sa mori fata de tine, de voia ta si de dorintele tale. Domnul Isus este Cel care ne invata ce inseamna supunerea. El este cea mai frumoasa definitie a supunerii, pentru ca El, Cel caruia toate ii fusesera supuse de la inceput, trebuia acum sa se supuna prin moarte. Repetarea expresiei, “Tata faca-se voia Ta, nu a Mea” este cel mai important lucru cu care putem ramane din acest pasaj de scriptura. Domnul Isus ne ilustreaza ce inseamna sa ai un standard al autoritatii in viata, iar pentru Domnul acest standard a fost Dumnezeu Tatal, Creatorul si Cel care scrie cursul si face harta vietii fiecarei fapturi. Citirea acestor versete au rolul de a ne smeri pe noi oamenii care suferim de mandrie si aroganta si sa ne puna fata in fata cu Mantuitorul nostru care umil, in mijlocul unei suferinte interioare groaznice, o durere imposibil de inteles pentru noi, a spus “Tata, faca-se voia Ta, nu a Mea”.
Amintirea batjocurii – Matei 26:57-68, 27:26-44
Batjocura este un lucru greu de suportat pentru oricine, indiferent ca vorbim de batjocura verbala, fizica sau psihologica. Sa ramai tacut cand ti se aduc acuzatii mincinoase, sa nu raspunzi la jigniri si sa nu reactionezi la lovituri este un lucru imposibil pentru noi oamenii. In aceste versete descoperim o avalansa de calitati ale Domnului Isus, calitati extraordinare omenesti si supraomenesti. Ne sunt descoperite cele doua laturi ale personalitatii Mantuitorului, cea umana si cea divina contopite intr-o armonie perfecta.
De dragul nostru si pentru mantuirea noastra Domnul a indurat minciuna, judecata, ironia, blasfemia, scuiparea, tortura si rastignirea. Toate pentru nenorocitul de mine, pentru ca pacatele si mizeria mea sa fie iertate si curatite. Lauda si slava Domnului pentru lucrarile Sale pline de har de care avem parte.
Amintirea mortii – Matei 27:45-54
Momentul mortii Domnului Isus a adus un intuneric total in mijlocul zilei si timp de trei ceasuri intreaga creatie a plans si a suferit, iar pamantul a trecut printr-o experienta unica in istoria sa. Cu ultimele forte Domnul Isus a strigat catre Tatal, care pentru prima si singura data l-a parasit. Dumnezeu nu putea sa il mai priveasca pe Fiul Sau, nu mai putea fi langa cel ce pentru noi in acel moment era criminal, desfranat, mincinos, betiv, adulter, blasfemiator si barfitor. Cristos se facuse pentru noi, tot ceea ce pacatul face in noi. Daca Dumnezeu si-a parasit singurul Fiu care traise doar ca sa implineasca voia Lui din cauza pacatelor noastre pe care le luase asupra Sa, oare cum se pot gandi atatia oameni ca Dumnezeu ii va accepta cu pacatul si murdaria lor in ceruri? Accesul in ceruri se face doar prin moarte. Daca un om nu moare cu Cristos si nu este nascut din nou sa traiasca o viata cu totul noua pentru slava Creatorului sau nu poate intra in imparatia cerurilor.
Moartea Domnului Isus a produs ruperea perdelei templului si odata cu ea si distrugerea zidului de despartire dintre om si Creator, EL luand rolul de mijlocitor intre om si Dumnezeu.
Pamantul s-a cutremurat, stancile s-au despicat, morminte s-au deschis si trupuri ale sfintilor care murisera au inviat. Toate aceste lucrari divine au adus pe buzele celor prezenti marturisirea numelui lui Cristos ca Fiu al lui Dumnezeu, marturisire pe care toti oamenii o vor face in ziua judecatii.
Amintirea invierii – Matei 28:1-10
Invierea Domnului Isus reprezinta esenta si temelia crestinismului, reprezinta bucuria si fericirea noastra. La trei zile de la ingroparea Sa, Domnul Isus a biruit mormantul si moartea. Un cutremur de pamant si un inger coborat din cer au anuntat invierea Sa. La vederea acestor lucruri frica si groaza i-a cuprins pe cei ce pazeau mormantul Domnului, acestia ramanand ca morti, paralizati de teama. Invierea Domnului Isus a produs teama si neliniste si in inimile preotilor celor mai de seama care la auzul acestei vesti au luat imediat atitudine. Ei au continuat sa staruie in greseala si si sa se adanceasca in pacat si condamnare mituind strajerii care asistasera la minunea invierii pentru a minti poporul.
Invierea Domnului este momentul cei mai important din istoria omenirii, care ne da si noua copiilor lui Dumnezeu increderea ca intr-o buna zi dupa promisiunea Lui si noi vom fi inviati in slava, 1 Tesaloniceni 4:13-18. Sa ne indemnam si sa ne mangaiem unii pe altii, de cate ori avem ocazia cu aceste cuvinte.
Sa ne amintim neincetat dragii Domnului aceste invataturi ale Scripturii ca sa nu uitam pretul platit pentru noi de Domnul Isus Cristos si lucrarea la care ne-a chemat pe fiecare atat individual cat si ca trup sfant al Sau.
Harul lui Cristos, dragostea lui Dumnezeu si partasia Duhului Sfant sa ne insufleteasca pe toti cei ce iubim sa traim si sa implinim voia sfanta si desavarsita a Tatalui din ceruri.