Cum putem primi harul lui Dumnezeu

“Sa stie bine deci toata casa lui Israel, ca Dumnezeu l-a facut Domn si Cristos, pe acest Isus pe care l-ati rastignit voi! Cand au auzit aceste lucruri, ei au ramas strapunsi in inima si i-au intrebat pe Petru si pe ceilalti apostoli: Fratilor, ce sa facem? Petru le-a raspuns: Pocaiti-va si fiecare din voi sa fie botezat in Numele lui Isus Cristos spre iertarea pacatelor voastre, si veti primi darul Duhului Sfant!…Cei ce au primit cuvantul lui au fost botezati si in ziua aceea la numarul ucenicilor au fost adaugate cam trei mii de suflete”, Fapte 2:36-38,41.

Ex.: La un moment dat un barbat a vazut intr-o zona saraca din orasul in care locuia, o fetiţă ieşind dintr-o magazie aflată la un subsol, cărând un ulcior cu lapte. Fetita fusese trimisă acolo de către părinţi iar acum se întorcea acasă cu ulciorul. Datorita unei clipe de neatentie fetita s-a împiedicat si a scăpat ulciorul care s-a spart iar laptele s-a scurs pe strada. Fetiţa a început să plângă de parcă inima ei s-ar fi frânt. Barbatul a văzut ce s-a întâmplat, a mers la ea şi a ridicat-o mai întâi ca să vadă dacă nu cumva s-a rănit. Nu se rănise. Atunci el i-a zis: “Nu plânge fetiţo! Nu plânge!” Fetiţa i-a răspuns: “Tata mă va pedepsi. Tata mă va pedepsi.” “Nu, nu”, i-a răspuns el, “nu mai plânge! Îţi promit că tatal tau nu te va pedepsi.” Apoi i-a zis: “Uite, poate că nu este spart chiar atât de tare.” Apoi s-a aplecat, a adunat bucăţile şi a început să le fixeze la loc împreună. În momentul în care a început să facă lucrul acesta fetiţa s-a oprit din plans si cu o oarecare speranţă, ea se uita la el cum încerca să prindă bucăţile laolaltă. Însă, imediat ulciorul s-a sfărâmat din nou. Iar când ulciorul s-a sfărâmat din nou, au început să curgă şi lacrimile fetitei din nou. El a zis: “Nu, fetiţo, nu plânge! Să încercăm încă o dată.” Iar el a început din nou să prindă laolaltă bucăţile şi în final a reuşit, dar cand fetita a pus mana pe ulcior, mişcarea ei a afectat bucăţile, care s-au împrăştiat din nou, iar de data aceasta lacrimile fetiţei nu se mai opreau. Atunci barbatul a ridicat-o repede şi s-a dus cu ea la o prăvălie care vindea vase din ceramică. A intrat în prăvălie şi a cumpărat un ulcior pentru a-l înlocui pe cel care s-a spart. Apoi s-a întors la magazia de la subsol de unde a văzut că a ieşit fetiţa. A intrat în magazie şi a umplut noul ulcior cu lapte. Apoi, ţinând-o pe fetiţă de mana, a întrebat-o: “Spune-mi acum, draga mea, unde se află casa ta?” Fetiţa i-a explicat locul. Nu era foarte departe astfel că, într-o mână ţinând-o pe fetiţă iar în cealaltă ţinând ulciorul cu lapte, a mers până în faţa uşii casei ei. Apoi a aşezat-o cu grijă jos, a luat ulciorul şi i l-a pus în braţe. I-a deschis uşa iar ea a intrat. Inainte să intre i-a pus o ultimă întrebare. A întrebat-o”Spune-mi acum, fetiţo, te va mai pedepsi tatal tau?” A fost răsplătit cu un zâmbet luminos atunci când fetiţa i-a răspuns: “Nu domnule, mai ales ca acest ulcior este cu mult mai bun decât cel pe care-l aveam înainte.”

Aceasta este o extraordinară ilustratie a harului. Când Dumnezeu a creat primul bărbat şi prima femeie, pe Adam şi Eva, El  i-a creat după chipul si asemanarea Sa. Ei aveau personalitate, moralitate şi spiritualitate. Erau într-o comuniune perfectă cu Creatorul lor. Însă a apărut păcatul. Ei au încălcat legea dreaptă a lui Dumnezeu. Şi când păcatul a intrat în univers prin prima lor neascultare, acel chip al lui Dumnezeu în om a fost sfărâmat fără a mai putea fi refăcut. S-a zdrobit parcă de pământ şi s-a împrăştiat în multe bucăţi. Iar astăzi ne aflăm în situaţia în care nu există nici o posibilitate de a pune bucăţile la loc. Aici intervine harul lui Dumnezeu. Noi nu suntem capabili să restaurăm fiinţa umană. Însă Dumnezeu L-a trimis pe Domnul Isus Cristos pentru a realiza o măreaţă lucrare de răscumpărare. Una dintre problemele fiinţelor umane este aceea că îşi consuma prea mult timp si energie din viaţa lor încercând să restaureze singuri vasul. Însă ceea ce pretinde Dumnezeu este ca la un moment dat, în lupta noastră, să ne oprim şi să realizăm că cerul unde vrem sa ajungem este atât de departe, iar intrarea înapoi în comuniunea pe care trebuie s-o avem cu Dumnezeu este atât de departe, încât toate eforturile noastre sunt fără speranţă.

Apostolul Pavel ne spune cum devine acest har extraordinar al nostru. Răspunsul este: prin credinţă. Atunci când vorbim despre credinţă trebuie să eliminăm o seamă de concepţii greşite existente astazi în lume, cu privire la ce este de fapt credinta. Cuvântul “credinţă”, atunci când este folosit în Biblie, are trei elemente esenţiale.

Primul dintre acestea este cunoaşterea:

“Sa stie bine deci toata casa lui Israel, ca Dumnezeu l-a facut Domn si Cristos, pe acest Isus pe care l-ati rastignit voi!”

“Veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va elibera”, Ioan 8:32.

Acest lucru se intampla pentru ca atunci când crezi, tu nu crezi în nimic sau în ceva abstract. Tu crezi în ceva. Şi prin urmare trebuie să ai o anumită cunoaştere a ceea ce este lucrul în care crezi. Atunci când vorbim despre creştinism, vorbim despre Evanghelie. Ceea ce tu crezi, este Evanghelia. Crezi că esti pierdut în păcat, dar mai crezi şi că Dumnezeu, văzându-ne în această situaţie disperată, a făcut ceea ce trebuia făcut. L-a trimis pe Isus Cristos ca să moară pe cruce pentru noi, să poarte păcatul nostru. Aceasta este Evanghelia. Prin urmare, când vorbeşti despre credinţă în sensul biblic trebuie sa începi cu cunoaşterea.

În al doilea rând, credinţa în sensul biblic, implică răspunsul inimii.

“Cand au auzit aceste lucruri, ei au ramas strapunsi in inima si i-au intrebat pe Petru si pe ceilalti apostoli: Fratilor, ce sa facem? Petru le-a raspuns: Pocaiti-va si fiecare din voi sa fie botezat in Numele lui Isus Cristos spre iertarea pacatelor voastre, si veti primi darul Duhului Sfant!”

“Cred ca Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu” Fapte 8:37a

Acesta a fost raspunsul dat de Eunuc ca urmare a cunostintei Evangheliei pe care o primise de la Filip. Invataturile Scripturii pe care le cunoaştem şi pe care suntem chemaţi să le credem nu sunt nişte lucruri simple. Sunt lucruri care ne afectează în mod personal în toate sensurile posibile. Astfel, al doilea element în credinţa biblică adevărată este acela de a fi afectaţi de aceasta într-un mod personal. Un slujitor al Domnului a scris despre credinţă în felul acesta: “Acum rămâne să turnăm în inimă ceea ce mintea a preluat. Cuvântul lui Dumnezeu nu este primit prin credinţă dacă se duce doar undeva în vârful creierului, ci atunci când prinde rădăcină în adâncul inimii”

In al treilea rând, credinţa implică angajament.

Cei ce au primit cuvantul lui au fost botezati si in ziua aceea la numarul ucenicilor au fost adaugate cam trei mii de suflete”

„Asa cum trupul fara duh este mort, tot astfel si credinta fara fapte este moarta.”     Iacov 2:26.

Nu este de ajuns doar să cunoşti Evanghelia, nici chiar să fii cercetat de Evanghelie. Credinţa implică de asemenea un angajament faţă de Domnul Isus Cristos, angajament exprimat prin încrederea în El si in promisiunile Lui. De aceea noi cei care am trecut prin experienta cunoasterii si a raspunsului inimii, ne-am luat un angajament inaintea lui Dumnezeu. Am facut o promisiune in fata Creatorului ca din acel moment viata noastra ii va apartine si ca scopul nostru pe acest pamant este sa il slujim pe El pana cand ne va chema pe fiecare acasa.

Cei ce au facut aceasta promisune si nu au uitat de ea, sa continue sa staruie in slujirea Tatalui din ceruri. Daca este cineva intre noi care a uitat de aceasta promisiune sa se pocaiasca azi si sa se intoarca la marturia facuta in ziua botezului, pentru ca nu putem face promisiuni inaintea Domnului pentru ca apoi sa uitam ca am facut asta. Iar daca avem in mijlocul nostru persoane care nu au primit inca harul lui Cristos atunci astazi este ziua manuirii pentru ei, sa raspunda acum chemarii lui Cristos si sa primeasca viata vesnica.

O extraordinară ilustrare a modului în care lucreaza credinţa o vedem in ceea ce se întâmplă cu un bărbat şi o femeie atunci când se căsătoresc. Strict vorbind, fiecare dintre aceste aspecte ar trebui să fie prezent într-o relaţie dacă se doreşte un bun mariaj. Înainte de toate, avem problema cunoaşterii. De obicei, aceasta se întâmplă în perioada de curtare. Avem cazul unui bărbat şi al unei femei care încep să se cunoască unul pe altul şi încep să se descopere si sa simta dacă persoana respectiva este cea cu care doreşte să se căsătorească. Aceasta reprezinta cunoaşterea. Al doilea element este răspunsul inimii. Putem înţelege lucrul acesta fiindcă despre el se vorbeşte în cultura noastră aproape tot timpul. Romantic vorbind, aceasta înseamnă să te îndrăgosteşti. Se spune că soţul sau soţia potrivita este acea persoană de care sunt îndrăgostit. Acea persoană aş vrea să fie soţul sau soţia mea.
Dar doar aceste lucruri nu reprezinta mariajul. Mariajul are loc în momentul în care bărbatul şi femeia care au început să se cunoască şi să se iubească, isi ia un anagjament unul fata de celalalt înaintea lui Dumnezeu.

Dacă vom face lucrul acesta şi ne vom încrede cu totul în Cristos, atunci El ne aşează în mâini noul ulcior, iar noi nu avem altceva de făcut decât să-l primim cu mare bucurie şi să ne petrecem restul vietii slujindu-l si lăudându-L pe Tatal Ceresc pentru harul Său.

This entry was posted in Predici and tagged , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

code