“În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stătut în picioare, şi strigat: “Dacă însetează cineva, să vină la Mine, şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El.Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit”, Ioan 7:37-39.
Ceea ce Domnul Isus ne spune, este ca aceia ce se incred in El si care continuă să traiasca in supunere fata de invataturile Sale, vor fi beneficiari constanţi ai binecuvantarii Duhului Sfânt. Imaginea descrisa a râurilor de apa vie ce vor curge din inima cuiva, se referă la lucrarea permanenta a Duhului Sfânt în viaţa celui care continuă să rămână dependent de Cristos, izvorul vietii. Pentru ca aceasta mare binecuvantare sa vina in viata unei persoane, omul trebuie sa isi asume in mod individual responsabilitatea de a-I răspunde lui Dumnezeu. O sa vorbim azi despre care sunt cele cinci aspecte ale responsabilităţi omului, dar si despre experientele extraordinare ale crestinului care este calauzit si stapanit de Duhul Sfant.
Trebuie sa constientizam nevoia de Dumnezeu
Cand citim cuvintele Domnului Isus din Ioan 7 vedem cum Domnul spune in vs.37, “Dacă însetează cineva”. Cuvântul “dacă” arată faptul că există unii oameni care nu vor face asta si care nu îşi recunosc nevoia de Dumnezeu. Este uimitor cât de uşor pot fi oamenii satisfăcuţi cu firea păcătoasă. Realitatea este că omul, chiar şi cel mântuit, care este imbracat cu neprihănirea lui Cristos are o nevoie imensă de ajutor divin.
Prima dovadă a nevoii imense a omului dupa Dumnezeu este data de esecul provocat de auto-dependenţă si de încrederea în sine.“Duhul este acela care dă viaţă; carnea nu foloseşte la nimic” Ioan 6:63,“…Despărţiţi de mine nu puteţi face nimic”. Ioan 15:5.
Dependenţa de firea pămâtească nu numai că nu foloseşte la nimic dar este si dezaprobata de Dumnezeu in Ieremia 17:5-6 “Aşa vorbeşte Domnul: blestemat este omul care se încrede în om, care face din muritor taria lui şi a carui inima il paraseste pe Domnul! El este ca un tufis in desert care nu vede venind fericirea; El locuieşte în locurile arse ale pustiei, într-un pământ sărat unde nu sta nimeni.”Daca nu depindem de Dumnezeu si ne bazam pe noi înşine sau pe un alt om, acest lucru se va dovedi in cele din urma a fi un esec. Primul pas in relatia noastra cu Domnul este acela cand simtim acea nevoie disperata de Dumnezeu, simtind ca nu mai putem continua fara ajutorul Sau.
Trebuie sa ne dorim sa fim cu Dumnezeu
Al doilea aspect al responsabilitatii omului fata de binecuvantarea primirii Duhului Sfant de la Dumnezeu este dorinţa acestuia de a fi cu Dumnezeu. Isus striga, “Dacă însetează cineva”, cu alte cuvinte “dacă cuiva îi este sete în mod continu”. Nu este vorba doar de simpla dorinta de a bea un pahar de apa, ci se refera la acea dorinta de a bea apa ca atunci cand te esti in desert si insetezi. Isaia 44:3 spune,“voi turna ape peste pământul însetat, şi râuri peste pământul uscat”. Dorinta omului dupa Dumnezeu trebuie sa fie asemenea unei plante care are nevoie de apa in mijlocul verii. La ce foloseste apa unui om căruia nu-i este cu adevarat sete? La ce este bună mâncarea pentru un om căruia nu-i este foame? Trebuie sa existe nevoie si trebuie sa existe dorinţa!Noi trebuie să-L căutăm pe Dumnezeu si sa ni-L dorim cu toata inima,“Cum tanjeste cerbul dupa izvoarele de apă, asa tanjeste sufletul meu dupa Tine, Dumnezeule!” Psalmul 42:1.
Dorinţa de a fi in permanenta cu Dumnezeu, este cheia unei vieţi creştine victorioase. În Ieremia 29:13, Dumnezeu vorbeşte şi spune, “ Mă veţi căuta şi mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima.” Promisiunea este că dacă o sa cauţi cu toată inima ta, Dumnezeu spune că vei găsi. Deci, căutarea si dorinţa reprezintă cheia găsirii. A căuta înseamnă a dori, a avea un dor si o sete care nu poate fi infranata. Trist este faptul ca Dumnezeu isi doreste sa mantuiasca oamenii mai mult decat isi doresc ei sa fie mantuiti.
Trebuie sa luam hotărârea de a asculta
Al treilea lucru care trebuie sa se intample pentru a bea de la izvorul lui Cristos este ceea ce noi numim hotărâre, şi anume, hotărârea de a asculta si de a te supune. Domnul Isus spune, “Dacă însetează cineva, să vină la Mine”.
Este de observat că cel ce vine la El, face lucrul acesta în mod individual si personal. Acest lucru indică faptul că trebuie să existe o responsabilitate umană. Isus spune, “Să vină”. Primim chemarea lui Dumnezeu, dar şi noi avem responsabilitatea de a răspunde. Dacă vii la Domnul Isus Cristos, implicaţia evidentă este că eşti hotărât să asculţi cuvantul Sau. Îmi place foarte mult exprimarea apostolului Ioan din capitolul 7, versetul 17: “Dacă vrea cineva să facă voia Lui”, cu alte cuvinte “dacă cineva se hotărăşte sa facă ce a hotărât El”. Dumnezeu nu obliga pe nimeni sa vina la El, ci doreste sa vada decizia noastra de a raspunde chemarii Sale. Suntem noi hotărâţi să ne supunem? Proverbe 29:25 spune,“Frica de oameni este o capcana, dar oricine se încrede în Domnul este in siguranta.”. Daca astazi am invata cum sa il ascultam pe Domnul nostru si sa ne lasam condusi de El prin intelepciunea duhovniceasca primita de la Duhul Sau Sfant atunci ar fi cu mult mai usor pentru noi sa umblam in lumina adevarului.
Trebuie sa ne supunem
Domnul Isus spune, “Dacă însetează cineva, să vină la Mine, şi să bea”. Trebuie să fim hotărâţi în inimile noastre, că vom asculta, iar pe măsură ce El ne învaţă, ne călăuzeşte şi ne conduce, trebuie să existe o supunere constantă, zilnică.
Ce înseamnă să fii plin de Duh? In Faptele Apostolilor 5:3, când Anania a intrat în cameră, iar apostolul Pavel l-a confruntat şi I-a zis: “De ce ţi-a umplut inima Satan ca să-L minţi pe Duhul Sfânt?” Cu alte cuvinte, de ce te-ai supus controlului lui Satan? Efeseni 5:18 spune:“Nu vă îmbătaţi cu vin, caci aceasta duce la destrăbălare; ci fiţi plini de Duh.” Cu alte cuvinte apostolul Pavel ne spune „nu te lăsa influenţat de alcool, ci biruieste alcoolul lasăndu-te influenţat de Dumnezeu, prin Duhul Sau Sfânt.”
Scriptura din 1 Corinteni 10:13 este una pe o cunoastem; totuşi, sunt convins din ce în ce mai mult că multi crstini nu I-au în considerare adevarata promisiunea a acestui verset. Spune, “Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre.” O să mă opresc putin aici înainte de a termina versetul. Te-ai simţit copleşit de o ispită vreodată? Ai fost aşa de copleşit incat ai cedat? Cheia se află în următoarele două fraze: “Ci împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.” Când ne promite Dumnezeu calea prin care să scăpăm? „Împreună cu ispita” Acela este momentul în care trebuie să te supui Duhului Sfânt pentru că atunci Dumnezeu da o cale de scăpare.
Voi da o ilustraţie prin care să înţelegem mai bine cele afirmate mai sus. Să zicem că un bărbat creştin, care, înainte de a fi mântuit, avea un obicei de care era dependent, cum ar fi ţigările. El îşi dă seama de faptul că acest lucru nu este o mărturie bună a Domnului Cristos. Aşa că îşi îndreaptă relaţia cu Dumnezeu, scapă de toate ţigările pe care le are în maşină, la birou si acasă. Şi timp de trei săptămâni totul merge de minune. Dar mergând cu maşina, pe drum vede o reclamă nouă făcută la ţigări, şi ce este şi mai rău e că sunt chiar ţigări de care fuma el înainte, şi este ispitit. A păcătuit deja? Nu, nu a păcătuit, pentru că Isus a zis: “Rugaţi-vă să nu intraţi în ispită”, indicând faptul că ispita nu este un păcat în sine. Dar ceea ce facem noi în al doilea moment de la ivirea ispitei va determina dacă aceasta se va materializa in păcat sau nu. Acest creştin se uită la această reclamă, şi e ispitit, dar merge mai departe, dupa care vede un PECO cu un supermarket şi trage pe dreapta. A pacatuit? Incă nu, dar a trecut de punctul în care Dumnezeu îi putea oferi o cale de scăpare. Dacă cedăm în faţa ispitei, deşi nu am păcătuit încă, am trecut de momentul în care putem beneficia de promisiunea lui Dumnezeu. De aceea este nevoie ca imediat să ne supunem indemnului Duhului Sfânt când suntem ispitiţi. Dacă facem acest lucru, atunci Dumnezeu promite o cale de scăpare.
Pentru a fi controlat de Duhul Sfânt este nevoie de supunere faţă de Duhul Sfânt, împotriva păcatului, dar şi de supunere faţă de Duhul Sfânt, pentru slujire.
Nu ni s-a întâmplat niciodata să facem ceva la un moment dat, cum ar fi să speli vasele, sau sa lucrezi la calculator, când dintr-o dată ai simtit ca ceva te îndeamna să te rogi pentru un lucru anume? Si in acel moment ai spus: “Imediat ce termin acest lucru, mă voi ruga”, dar 30 de minute mai târziu dupa ce terminam, să nu mai simtim acea îndemnarea şi sa nu ne mai putem putea ruga, pentru că nu ne vom ruga în Duhul. Ideea este că momentul în care Domnul te împinge de la spate si te îndeamnă, atunci trebuie să asculţi.
Cum rămâne cu lucrarea de castigare de suflete pentru Cristos? Biblia învaţă că acest lucru este vital pentru toţi credincioşii. Îmi dau seama că nu putem vorbi cu fiecare persoană de pe pământ. Dar sunt oameni cu care putem vorbi şi tot Duhul Sfânt al lui Dumnezeu ne conduce şi în aceasta. Ce faci cand te afli la servici, la scoala sau în biroul unui doctor şi, acolo, se află multi oameni, de unde ştii cui să-i vorbeşti? Un slujitor al Domnului cand se ruga dimineaţa spunea astfel, “Doamne, condu-mă spre acel suflet astăzi a cărui inimă Tu ai pregătit-o să primească evanghelia Ta.” In momentul in care avem o astfel de atitudine si dorinta, Duhul lui Dumnezeu ne va da intelepciunea de a sti cand, cu cine si ce sa vorbim.
Trebuie sa murim fata de firea pamanteasca
Galateni 5:16-17 spune, “Umblaţi prin Duhul, şi astfel nu veti împlini pofta firii. Căci firea pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul doreste împotriva firi.Acestea sunt lucruri care se opun unul altuia, pentru ca voi sa nu faceti ceea ce vreti.” Aţi simţit vreodată această bătălie, acest război al firii împotriva Duhului şi al Duhului împotriva firii? Când te supui Duhului, mori faţă de firea pământească. Viaţa constă într-un proces continu de decizii în care trebuie să ne supunem Duhului lui Dumnezeu şi astfel sa murim faţă de firea pământească. Să mori faţă de poftă păcătoasă, să mori faţă de slava deşarta, faţă de scopurile pământeşti si faţă de modul de gândire al omului. Apostolul Pavel a experimentat si el aceasta lupta si ne-o impartaseste atat de frumos in Romani 7:21-25.
„Găsesc, dar, în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine.Fiindcă, după omul dinăuntru, îmi place Legea lui Dumnezeu;dar văd în mădularele mele o altă lege care se luptă împotriva legii primite de mintea mea şi mă ţine rob legii păcatului care este în mădularele mele.O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte…? Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!… Astfel, dar, cu mintea, eu slujesc Legii lui Dumnezeu; dar cu firea pământească slujesc legii păcatului.”
Dacă bem de la izvorul care este Isus Cristos putem fi umpluţi de Duhul lui Dumnezeu. Dar acest lucru implica responsabilitate din partea omului. Este nevoie de constientizarea nevoii noastre de Dumnezeu; de dorinţa de a fi cu Dumnezeu; de hotărârea de a-L asculta; de supunere în faţa Duhului si de moarte faţă de firea pământească.
Cand un om traieste aceste experiente extraordinare ale lucrarii Duhului Sfant in viata credinciosului rezultatele sunt sigure.
In primul rand, crestinul va deveni un canal viu de transmitere a mesajului divin al Evangheliei.
Ioan 16:7-8 spune un mare adevăr. Domnul Isus spune că va pleca, dar că va trimite un Mângâietor, pe Duhul Sfânt.“Eu vi-L voi trimite”, iar in versetul 8 continuă şi spune,“El va dovedi lumea vinovată cu privire la păcat”. Domnul Isus nu a spus “voi trimite pe Duhul Sfânt în lume şi El va convinge lumea de păcat”. El a spus, “vi-L trimit vouă, şi prin voi, El va convinge lumea de păcat. Dumnezeu a ales să lucreze prin canalele reprezentate de slujitorii Lui supuşi, „Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt.” 2 Petru 1:21.
Fiecare lucrare de mântuire prezentată în Faptele Apostolilor s-a făcut cu participarea omului, şi nici măcar o decizie de predare a vietii lui Dumnezeu nu s-a luat fără să fie de faţă un slujitor al Domnului.
Chiar daca am vorbi despre o simpla broşură creştină trebuie sa ne aducem fiecare aportul pentru ca cineva trebuie să o scrie, poate altcineva trebuie să o tragă la imprimantă, iar altii trebuie să o imparta la oameni. Daca nu sunt un canal de trasnmitere a mesajului evangheliei si nu sunt parte a zidirii trupului lui Cristos trebuie sa ma intreb daca nu cumva nu permit Duhului lui Dumnezeu sa puna stapanire pe viata mea sau daca nu cumva am stins Duhul asa cum ne avertizeaza apostolul Pavel sa avem mare grija sa nu facem, 1 Tesaloniceni 5:19.
In al doilea rand, crestinul va fi umplut de bucurie.
Bucuria copilului lui Dumnezeu este atat importantă pentru că: “bucuria Domnului va fi tăria voastră” (Neemia 8:10). Psalmistul spune si el in Psalmul 16:11 “Mi-ai facut cunoscuta cararea vietii…In prezenta Ta este belsug de bucurie, la dreapta ta sunt desfatari vesnice”. Un slujitor dedicat al Domnului spunea, “Inima învaţă să moară cu Cristos pentru a cunoaşte experienţa binecuvântată de a învia cu El, şi nici o prigonire sau incercare a lumii nu poate să reducă sunetul bucuriei sfinte care se naşte în sufletul care devine locuinţa Duhului Sfânt”.
In al treilea rand, crestinul va primi pace.
Domnul Isus a facut o promisiuni ucenicilor Sai: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.” Ioan 14:27. Apostolul Pavel ne spune si el in Coloseni 3:15 ca am fost chemati sa primim pacea lui Cristos, iar aceasta sa stapaneasca in inimile noastre „Iar pacea lui Cristos sa stapaneasca in inimile voastre; la ea ati fost chemati, intr-un singur trup. Sa fiti multumitori!” Acelasi Pavel subliniaza cum pe masura ce credem si Duhul Sfant lucreaza in noi, primim pacea lui Dumnezeu: „ Dumnezeul nadejdii sa va umple de toata bucuria si pacea, in timp ce credeti, ca sa aveti nadejde din belsug, prin puterea Duhului Sfant.”
In al patrulea rand crestinul va deveni mostenitor al lui Dumnezeu.
De-a lungul istoriei au izbucnit razboaie din cauza mostenirilor si a luptei pentru putere si bani. Oamenii au ajuns sa faca lucruri ingrozitoare ca sa primeasca mai repede mostenirea care in mod natural li se cuvenea.
Dar ce gand extraordinar este acela de a sti ca esti mostenitorul aceluia care detine totul. Ce sentiment de incredere si putere trebuie sa ne dea acest gand, „Iar pentru ca voi sunteti fii, Dumnezeu a trimis Duhul Fiului Sau in inimile noastre, Duh care striga, Abba, adica tata. Astfel tu nu mai esti sclav, ci fiu, iar daca esti fiu, Dumnezeu te-a facut si mostenitor.” Galateni 4:6-7.
Umplerea cu Duhul Sfânt face ca omul lui Dumnezeu să devină un canal viu de tranmitere a mesajului Evangheliei, să fie umplut cu bucurie, sa primeasca pacea lui Cristos si sa devina mostenitor al Creatorului cerurilor si al pamantului.
Dumnezeu asteapta intotdeauna să ii folosească pe cei puţini. El nu are nevoie de mulţi.
Calauzirea si stapanirea Duhului Sfant ne face sa credem ca atunci când Duhul lui Dumnezeu este prezent, minoritatea devine majoritate, iar noi impreuna cu Dumnezeu reprezentam majoritatea.
Sa ne lasam patrunsi din plin Duhul Domnului pentru a fi unelte dedicate in mainile Creatorului nostru.