La sfarsit de an

Cand privim în urmă la anul de care urmeaza sa ne despartim, la locurile prin care am umblat si lucrurile prin care am trecut intelegem ca niciodată nu am fost singuri. Am fost însoţiţi mereu, de cele mai multe ori fără ca macar să ne dăm seama, de Parintele nostru, de Cel ce ne-a promis ca nu ne va parasi si cu nici un chip nu ne va lasa. Uneori ne-am îndepărtat, alteori am şchiopătat sau ne-am împiedicat, dar dragostea Lui Dumnezeu care depaseste orice imaginatie si mana Sa tare si plina de indurare ne-a ridicat şi ne-a adus înapoi. Am impresia ca in ultima vreme timpul nu e deloc rabdator cu noi si se grabeste tot mai tare sa se scurga. Cu toate acestea, in toata aceasta fuga si alergare continua am putut să văd si anul acesta, într-un mod atat de limpede cum Tatal din ceruri mi-a purtat de grijă, m-a binecuvatat si a avut rabdare cu mine. Dacă El nu ar fi fost de partea mea probabil ca si acum as fi fost, aşa cum spune un poet:

Fara Dumnezeu as fi un bulgăre de gheaţă,                                                                                 Un chip de humă fără viaţă,                                                                                                               O stâncă invaluita-n ceata,                                                                                                            Şi-o noapte fără dimineaţă.

Ma gandesc la binecuvantarile din acest an si nu sunt putine. Ma gandesc la cei pe care ii iubesc si nu sunt putini. Ma gandesc la cei care imi sunt alaturi mereu si nu sunt multi, dar sunt de calitate. Ma gandesc la voi si ii multumesc Tatalui pentru fiecare in parte care imi faceti viata mai bogata, zilele mai binecuvatate si calatoria pe acest pamant mai usoara.

Dacă anul acesta a fost o provocare pentru noi, cel ce vine ar trebui să fie una şi mai mare. Este o provocare în a ne stradui sa fim mai buni si mai înţelepţi decât am fost anul acesta, mai dornici de a-I sluji Tatalui si mai aproape de Dumnezeu decât am fost in acest an. Să intelegem ca asa cum spunea Nicolae Iorga „taina existenţei umane nu constă în a trăi, ci în a şti pentru ce trăieşti”.

La sfarsitul fiecarui an ar trebui sa privim la:

1. Experienţele avute;                                                                                                                                                                         2. La ceea ce am învăţat din experienţele pe care le-am avut.

In urma acestei analize fiecare vom descoperi ca am avut in acest an esecuri si bucurii si ar trebui sa ne propunem să uitam toate regretele și esecurile, să învătam din ele, dar să nu traim cu ele. Sa ne amintim de bucuriile pe care le-am avut  si victoriile pe care le-am obtinut cu Domnul la carma vietii noastre si sa continuam sa ii slujim cu si mai multa dragoste, ravna si bucurie Stapanului meu.

Dragii mei spune cineva ca viaţa poate fi asemănată cu o monedă. O putem cheltui cum vrem, dar o putem cheltui o singură dată. Mă rog ca Dumnezeu să ne dea înţelepciune ca anul viitor să investim în ce trebuie, nu în ce vrem.

Iar Dumnezeul oricărui har, Cel ce este credincios promisiunilor făcute şi drept, să ne binecuvânteze şi în anul ce vine cu tot ce este necesar pentru viaţă şi evlavie!

This entry was posted in Articole. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

code