Privind la tot ceea ce se intampla astazi in lume, in Romania si peste tot in jurul meu nu gasesc prea multe motive pentru a fi optimist si nu gasesc nici o incurajare sau mangaiere in modul in care societatea noastra alege sa impinga tot mai mult barierele moralitatii, fiind din ce in ce mai toleranta cu tot ceea ce in mod firesc si natural stim ca aduce ofensa lui Dumnezeu. Este greu de inteles pentru mine cum oamenii pot astazi sa il invinuiasca pe Dumnezeu pentru tot raul si suferinta care este in lume, cand tot ce avem de facut este sa facem o analiza sincera a propriilor vieti, de la gandurile si pana la faptele noastre. La fel de greu imi este sa inteleg de ce in toate bisericile am ajuns sa ne miram cand vedem ca lucrarea Domnului nu inainteaza si ca roada intarzie sa apara. Dumnezeu da binecuvantare, dar inainte de asta trebuie sa aiba cine sa planteze samanta si cine sa o ude. Ceea ce astazi se intampla in lume este doar o consecinta a respingerii lui Dumnezeu si a scoaterii Lui din vietile oamenilor, din scoli, din familii si pana si din biserici. Avand in vedere toate aceste lucruri cum putem sa ne asteptam ca lumea in care traim sa fie una minunata?
Regasesc atat de clar in toate aspectele societatii de azi cuvintele apostolului Pavel din Romani 1:18-32, incat simt ca parca vorbeste in mod direct oamenilor din zilele noastre.
In evanghelia dupa Matei 5:3-12, cuvîntul spune că Domnul i-a luat pe cei doisprezece, au urcat pe un munte, s-au aşezat jos iar Domnul a început să le vorbească şi să-i înveţe astfel: “Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor! Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi! Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul! Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi! Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă! Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu! Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu! Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor! Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! Bucuraţi-vă şi înveseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi. “
Biblia nu pomeneşte numele muntelui pe care Domnul Isus S-a urcat şi a predicat fericirile, dar tradiţia spune ca muntele este numit „Coarnele Hatinului” si se afla la est de marea Galileii. Astăzi muntele fericirii, este în proporţie de 90% proprietatea călugărilor franciscani italieni. Musolini a construit aici o biserică ce are o cupolă cu opt laturi şi pe fiecare latură este scrisă o fericire, în amintirea Predicii Domnului Isus.
Domnul Isus spune ca cei ce practica aceste lucruri sunt binecuvantati si fericiti. Aceste fericiri nu vreau sa credem ca reprezinta un titlu religios care este dat doar elitei, celor care au atins un punct maxim de spiritualitate, ci este pur si simplu o stare de spirit a tuturor acelora care au ales sa isi traiasca viata dupa voia si planul lui Dumnezeu. Aceasta este alternativa vietii pe care Dumnezeu ne-o ofera.
Esecul crestinilor de a trai in mod practic credinta a facut ca marturia lui Isus Cristos in lume sa nu mai aiba putere. Atunci cand invatatura lui Isus Cristos este pusa in practica in viata de zi cu zi, fericirile de care Domnul ne vorbeste vor putea fi cu adevarat o marturie puternica a prezentei si lucrarii lui Dumnezeu in acele vieti. Fericirile definesc cu adevarat perspectiva vietii crestine si ne fac cunoscute adevaratele valori. Ne invata cum sa vedem viata prin ochii lui Dumnezeu si sa devenim cu adevarat “o cetate care straluceste pe un deal si care nu poate fi ascunsa”. Viata traita cu Dumnezeu nu va putea trece neobservata pentru oameni, pentru ca diferenta intre viata unui credincios si a unui necredincios ar trebui sa fie la fel de mare precum diferenta dintre lumina si intuneric.
Aceste fericiri si binecuvantari profunde ale Domnului nu pot fi experimentate decat de aceia care traiesc zilnic in mod practic cu Dumnezeu la carma vietii lor. Nu este de ajuns sa iti spui crestin si sa faci anumite fapte religioase ca sa experimentezi fericirile Domnului. Cu siguranta ca si un necredincios poate avea parte de fericiri in viata lui si multi au, dar fericirile de care Domnul Isus ne vorbeste reprezinta roada prezentei Duhului lui Dumnezeu in inima unei persoane care si-a predat Lui intreaga viata. Acest lucru este atat de frumos scos in evidenta de Domnul Isus in Matei 5:43-47. Un adevarat copil al lui Dumnezeu va fi complet diferit de ceilalti. Nu este nimic deosebit a a-i iubi pe cei ce te iubesc, in a-i ajuta pe prieteni si apropiati. Si paganii fac aceste lucruri. Nu este nimic deosebit intr-un astfel de comportament. Tocmai in astfel de situatii crestinii trebuie sa dea dovada credintei lor.
In cartea Apocalipsa gasim alte sapte fericiri pentru copiii lui Dumnezeu.
Prima este in 1:3, unde se spune: „Ferice de cel ce citeşte, şi aude cuvintele profetiei, şi de cel ce păzeste lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape”! Ferice de cine vegheaza pregătit pentru intoarcerea Mantuitorului, pentru călătoria cerească spre patria pregătită de Însuşi Domnul Isus. Domnul Isus, Mirele cerurilor este gata să coboare si să-Şi ia acasa mireasa care staruie in cercetarea Cuvântului, care-L cinsteşte şi se supune invataturilor venite de sus. Cei ce fac aşa vor intra în fericirea veşnică a cerurilor.
A doua fericire din cartea Apocalipsa o gasim in cap. 14:13: „Ferice de morţii, care de acum mor în Domnul”! Cum poate un om mort să fie fericit pentru că din câte ştim, un om mort nu mai are viaţă în el, un om mort nu mai are simţuri si nu mai are sentimente. Fericirea aceasta se referă la cei ce au murit faţă de păcat, faţă de lume, faţă de firea pământească şi parasesc aceasta lume fiind în Cristos si copii ai lui Dumnezeu. Ascultaţi cuvintele apostolului Pavel din Coloseni 2:11-12 „În El aţi fost circumcisi cu o circumcizie care nu este făcută de mâini omenesti, ci cu circumcizia lui Cristos prin dezbrăcarea de firea pacatoasa, fiind îngropaţi împreună cu El, prin botez, şi înviaţi împreuna cu El, prin credinţă în puterea lui Dumnezeu care L-a înviat din morţi”. Ferice de cei ce mor în Domnul, pentru că ei vor trăi fericirea lângă Domnul Domnilor în cer.
A treia fericire este in cap.16:15 „Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi oamenii sa-i vada rusinea”! Adam şi Eva erau îmbrăcaţi în haina neprihănirii, în slava lui Dumnezeu şi erau fericiţi în Eden, dar, pentru că nu au vegheat, pentru că s-au lăsaţi înşelaţi de diavolul, Domnul Dumnezeu i-a dezbrăcat de slava Sa, de neprihănirea Sa şi atunci s-au văzut goi şi s-au ascuns ruşinaşi de faţa Domnului. Unde eşti Adame? Aici sunt Doamne, dar mi-e ruşine pentru că sunt gol.
Tot aşa sunt îmbrăcaţi cu Cristos toţi cei ce se nasc din nou, purtand haina albă a neprihănirii, însă din cauza nevegherii, mulţi sunt dezbrăcaţi şi li se vede goliciunea, multora li se vede ruşinea şi se ascund de faţa lui Dumnezeu. Cu multi care la un moment dat s-au intors la Domnul s-a intamplat astfel si din cauza rusinii fata de Dumnezeu dupa ce au cazut in pacat nu au mai trecut pragul adunarii. Se ascund si azi de Dumnezeu si nu vor sa se intalneasca cu El. Dar in cele din urma tot vor fi fata in fata cu Domnul, daca nu aici pe pamant, atunci in ziua judecatii in ceruri. Insa aceia cere veghează şi-şi păstrează hainele curate sunt fericiţi cu Dumnezeu.
In cap.19:9 gasim cea de-a patra fericire: „Ferice de cei chemaţi la cina de la nunta Mielului”. Cina este pregătită, ospatul este gata zice Domnul, iar Mirele ne aşteaptă cu drag ca sa reverse peste noi minunatele Lui binecuvantari.
A cincea fericire a cartii Apocalipsa este in cap 20:6 unde se spune: „Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de prima înviere”. Ferice de aceia care au fost nascuti din nou sin apa si din Duh si ferice de aceia care aşa cum spune Cuvântul, la vremea hotărâtă, la glasul Arhanghelului, la sunetul trâmbiţei lui Dumnezeu vor învia, ca împreună cu cei rămaşi în viaţă să intre la ospăţul Mielului, unde este fericirea adevărată. Ferice de cei vii care vor auzi strigarea. Ferice de cei morţi care vor auzi deşteptarea!
În cap. 22:7 găsim cea de-a sasea fericire. Cuvantul spune astfel: „Şi iată, Eu vin curând! Ferice de cel ce păzeşte Cuvintele profetiei din aceasta carte”. A păzi cuvintele Cărţii Sfinte înseamnă întâi de toate să te încrezi cu toata viata ta în Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu. Să crezi că Domnul Isus Cristos a venit din cer, a murit şi a înviat din morţi şi apoi S-a urcat la cer unde S-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu ca mare Preot şi Mijlocitor pentru noi. Sa traiesti cu increderea promisiunii ca in curând El o sa vina să te ia acasă, ca să iti petreci veşnicia cu El. Vremea este aproape! Aceasta este cu adevărat fericirea, să aştepţi cu nădejde intoarcerea Mirelui.
Ultima fericire o gasim in cap.22:14: „Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii, şi să intre pe porţi în cetate”.
În pilda „nunţii fiului de împărat” din Matei 22, Domnul Isus spune în versetul 11 că „impăratul a intrat să-şi vadă oaspeţii şi a zărit un om care avea haina murdară, un om care nu avea haina de nuntă albă, curata, fără pată şi fără zbârcitură”. Atunci Imparatul i-a zis: „Prietene, cum ai intrat aici fără să ai haina de nuntă?” Şi a poruncit slugilor să-l lege de mâini şi de picioare şi să-l arunce în întunericul de afară” De aceea spune Domnul, că este fericit cel ce are mereu haina curată şi este pregătit să intre în sala de nuntă a Mirelui ceresc. Pentru că cel ce are haina mereu curată nu va fi scos afară, dimpotrivă va fi primit cu mare cinste de către Marele Stăpân. „Vino rob bun şi credincios si intră în odihna Stăpânului tau”.
Fericirile nu sunt o descriere a trasaturilor noastre de caracter, ele pot fi prezente in viata unei persoane indiferent de personalitatea sa. Domnul Isus nu ne-a dat aceste fericiri ca un leac pentru lumea bolnava, sau ca un program compus din opt pasi prin care sa fim acceptati de necredinciosi. Fericirile sunt o descriere a ceea ce inseamna de fapt sa fii crestin si sunt sigur ca daca toti cei ce spun ca sunt crestini ar pune in practica aceste lucruri, atunci familiile noastre, bisericile si lumea in care traim ar fi cu totul altfel.
Dragii mei, fericirea nu se gaseste în banii adunaţi în conturile bancare, in case, masini, haine sau orice altceva, ci fericirea adevărată o gasesti doar în Domnul Isus Cristos. Fericirea este lângă tine, la indemana si nu trebuie sa o căutam mai departe de paginile Sfintei Scripturi.
Harul si pacea Domnului sa ne insufleteasca in continuare pe toti cei ce cautam sa traim pentru Tatal si Creatorul nostru.