Nu există o vârstă anume la care să ne confruntăm cu ispita. Diavolul ne poate ataca in diferite momente ale vieţii şi întotdeauna ispita va fi cu noi atât timp cât vom trai în trup.
Apostolul Pavel vorbeste ne spune cu privire la ispita in 1 Corinteni 10:13: „Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda”.
Acest verset ne avertizeaza să nu facem o excepţie din noi. De multe ori este atât de uşor să credem că nimeni, niciodată nu a trebuit să se confrunte cu Satan în acelaşi fel în care trebuie să ne confruntăm noi. Poverile noastre ni se par mai grele şi luptele noastre ni se par mai intense decât le-a trăit oricine altcineva. Pavel a declarat că acest lucru pur şi simplu nu este adevărat, şi nu trebuie să ne permitem să gândim aşa nici măcar pentru un moment. Indiferent cu ce ne confruntăm, exact aceeaşi ispită a venit şi asupra altor milioane de oameni, cu mult timp înainte de a ne naşte noi.
Avem tendinta de a face acest lucru pentru ca astfel vom avea un argument bun in cazul în care pierdem lupta şi cedăm ispitei. Pentru ca dacă situaţia noastră este atât de diferită, atunci Dumnezeu nu ne poate judeca la fel de aspru ca pe ceilalti, care au avut un test cu mult mai uşor. Trebuie să ne reamintim tot timpul că aceasta este psihologia lui Satan de şase mii de ani.
Ex.: Un om de afaceri se consolează cu ideea că a înşela statul cu taxele nu este neapărat cel mai bun lucru de făcut, dar el a avut de suferit mai mult ca oricare altul, din cauza pierderilor de pe urma birocraţiei si a sistemului corupt.
Soţul adulter spune: Problema mea este unică. Soţia mea este rece şi neiubitoare, nimeni nu înţelege tensiunea în care trăiesc.
Dar apostolul Pavel spune că Dumnezeu “a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.” Înseamnă oare aceasta că întotdeauna va exista o cale uşoară de a ieşi din fiecare lupta cu ispita? Nu. Înseamnă doar că în orice încercare, Dumnezeu ne va pregăti o alternativă. Întotdeauna vor fi două căi cand ne vom confrunta cu ispita – una a răului; cealaltă a binelui. Pavel spune că suntem traşi în două direcţii de fiecare dată când suntem ispitiţi.
Ex.: Un băieţel stătea într-o prăvălie, si de minute bune mângâia o portocala atrăgătoare. În cele din urmă, vânzătorul s-a apropiat de băiat şi l-a întrebat, “Băiete, încerci să-mi furi portocalele?” Băiatul a răspuns repede, “Nu, domnule. Încerc să nu fur.” Cu uşurinţă putem înţelege ce a vrut să spună prin replica lui onestă. Oricare dintre noi ne-am confruntat cu cele două voci şi cele două alegeri.
Legea naturii omeneşti spune că niciodată nu vom mai fi aceiaşi după ce am fost confruntaţi cu ispita. Ori vom căpăta biruinţa şi vom fi mai puternici la următoarea ispita, ori vom ceda şi vom fi mai slabi la următoarea cu care ne vom confrunta. Caracterul nostru fie se întăreşte, fie se slabeste, in functie de alegerea pe care o facem. Ispita are si un scop in viata noastra. Ispita oferă ocazia pentru creştere şi biruinţe spirituale. Dacă nu avem parte de lupte atunci nu vom puta obtine nici victorii prin alegeri ferme si puternice.
Daca ispita ofera crestere spirituala, atunci ar trebui să căutăm ispita?
Dacă ispita ne ajuta sa ne dezvoltam caracterul si sa fim mai puternici spiritual, de ce nu ne-a spus Domnul să ne rugăm “Du-ne pe noi în ispită” în loc de “Nu ne duce pe noi în ispită. Focul controlat din sobă este bun, dar nu este foarte bun atunci cand esta scăpat de sub control pe acoperiş. Este mai bine să eviţi sa cazi in lat decât să te lupţi sa scapi din capcană, după ce ai căzut. Fiecare dintre noi avem puncte vulnerabile, de slăbiciune de caracter si există ocazii în care suntem cel mai mult înclinaţi să fim biruiţi de ispita. Satana este bine familiarizat cu acel anume moment când împotrivirea noastră este cea mai redusă şi înţelege şi slăbiciunile noastre ale fiecăruia. Putem fi siguri de un lucru, atacul lui cel mai puternic împotriva noastră va veni în momentul în care suntem cei mai slabi şi în punctul cel mai slab din caracterul nostru.
Ce vreau sa spun este ca avand in vedere iscusinta diavolului, nu trebuie să ne simţim niciodată în siguranţă în propriile noastre puteri. Suntem doar atât de puternici, câtă putere avem în cel mai slab moment din viaţa noastră. Caracterul nostru este la fel de puternic ca veriga cea mai slabă. Sper ca aceste lucruri sa ne ajute sa intelegem ca nu trebuie sa ne expunem deliberat la ispite cu gandul ca acestea ne vor cladi caracterul.
Niciodata sa nu avem încredere în firea păcătoasă.
Avem oare uneori o încredere mult prea mare în firea noastra pământească şi în capacitatea ei de a face faţă ispitei? Pavel scria, “Astfel dar, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă.” (1 Corinteni 10:12).
Aţi observat cum oamenii la care te aştepţi cel mai puţin să cadă, sunt biruiţi de cele mai neaşteptate păcate? Adesea se întâmplă ca, o persoană să fie învinsă în domeniul în care se simţea cel mai puternic. Cum de se întâmplă acest lucru? Pentru ca suntem atat de increzatori in fortele noastre incat devenim neglijenţi si cadem chiar in ceea ce noi consideram a fi punctul nostru forte. Este greu sa intelegem cum a putut Moise să cedeze ispitei mâniei. Biblia îl prezintă ca pe cel mai blând om care a trăit vreodată. Ne asteptam poate ca un astfel de om sa poate ceda în faţa oricărei alte ispite dar, cu siguranţă nu în cea a maniei. Şi totuşi, acesta este exact păcatul care i-a închis lui Moise intrarea în Ţara Făgăduită. El a lovit stânca cu mânie, în loc să-i vorbească aşa cum îi poruncise Dumnezeu.
Punctul forte al lui Ilie era curajul. El a rezistat singur in fata tuturor proorocilor lui Baal pe muntele Carmel. Cu o îndrăzneală incredibilă i-a somat pe toţi cei care se depărtaseră de calea ascultării depline de Dumnezeu. Cu toate acestea, imediat după confruntarea lui reuşită cu proorocii lui Baal, a fugit ca un laş de ameninţările reginei Izabela. A fost atât de ciudat avand in vedere caracterul neînfricat al lui Ilie! Avraam se distingea prin totala lui încredere în Dumnezeu. El este numit părintele credincioşilor. Totuşi, l-a minţit pe regele Egiptului de teama că i se va lua soţia. Nu ne demonstrează oare aceste mari personaje ale Bibliei, că Satan atacă acel lucru din viaţa noastră în care uitam sa mai veghem? Nimeni nu ar trebui să creadă că este imun la atacurile Satanei.
Un alt mare adevăr despre ispită, care ar trebui să ne aducă tuturor curaj, este că multe ispite nu ne vor mai necăji pe măsură ce vom face din alegerile bune un obicei. Cineva a scris un articol intitulat “Oare să mergem la Biserică?” articol care a stârnit o controversă considerabilă. Însă idea de bază a articolului era că noi nici nu ar trebui să discutam asupra alegerii de a merge la Biserică. La fel cum nu ne luptăm de trei ori pe zi cu decizia de a mânca, tot aşa nu ar trebui sa reprezinta o lupta sa mergem la Biserică. Repetarea constanta a unui lucru devine cu timpul un obicei si o reacţie automată. Uneori suntem ispititi să nu ne rugam sau să nu citim Biblia in fiecare zi? Probabil că fiecare credincios a fost confruntat cel puţin o dată cu această ispită. Putem oare să luptam cu succes in fata acestei ispite? Da, putem. Tot ceea ce trebuie sa facem este sa ne stabilim un program clar zilnic, încât nici măcar sa nu putem lua în considerare alternativa de a nu ne face timp pentru aceasta. Apostolul Pavel spune, “Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine” (Romani 12:21).
Trebuie sa gasim puterea de a spune un NU hotărât
Toate procesele alegerii, voinţei şi deciziilor se află în misterioasă substanţă cenuşie a creierului. Aici este locul unde Satana a atacat-o mai întâi pe Eva. Pentru ca s-o facă să păcătuiască, Satan a trebuit s-o influenţeze să-şi deschidă mintea şi altcuiva, în afară de Dumnezeu. Şi singura cale de a ajunge la mintea ei era prin calea simţurilor. De aceea, Biblia spune că ea “a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea” (Geneza 3:6). Satan reuşeşte să ne murdareasca mintea folosind chiar căile pe care in mod conştient le putem stăpâni. Cu alte cuvinte, trebuie să ne dam acordul înainte să comitem vreun păcat. Nimeni n-a silit-o pe Eva să se îndepărteze de soţul ei, să se plimbe pe lângă copac, să asculte de şarpe sau să mănânce fructul. Dumnezeu pusese în Eva o minte curata, desăvârşită si fără păcat, astfel ca în orice moment putea alege sa nu cada in păcat. Cu toate acestea, ea a ales să nu asculte de Dumnezeu.
Astazi situatia noastra nu este la fel de simpla. Noi nu posedăm din natură, genul de minte curată şi nestricată pe care o avea atunci Adam si Eva. Noi am moştenit cu toţii trupurile şi minţile slabe şi înclinate spre compromis pe care le-a produs neascultarea lui Adam şi Eva. Cedând ispitirilor lui Satan şi alegând să-l asculte pe el, în loc să se supună lui Dumnezeu, ei şi-au pierdut imediat puterea de a se împotrivi ispitei. Voinţa le-a slăbit şi legea păcatului a început să lucreze în trupurile lor aducand moarte.
Prin acel singur act deliberat, ei si-au adus condamnare lor si tuturor celor care le-au urmat. Dacă Dumnezeu nu ar fi introdus imediat planul de mântuire, din Geneza 3:15, tot neamul omenesc ar fi urmat purtarea lui Adam si a Evei prin păcătuire cu voia şi ar fi murit fără speranţă. Sămânţa făgăduită femeii a oferit nădejde omenirii cazute in pacat. Prin Cristos, sentinţa la moarte poate fi înlăturată, iar mintea plină de pacat poate fi înlocuită cu o minte curata. “Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus” (Filipeni 2:5). Ar fi inutil să ne ocupăm cu subiectul ispitei fără să recunoaştem că răspunsul final la această problemă este o supunere totala faţă de Cristos. Toate sfaturile din lume şi toate cunoştinţele cu privire la trucurile păcatului vor fi inutile, dacă mintea si inima noastra nu I se vor preda lui Cristos.
Trebuie sa ne schimbam familia – 1 Corinteni 15:45-49.
Să ne gândim pentru un moment la modul în care Domnul Isus a realizat o cale de a scăpa din ispită, pentru oricine va vrea s-o accepte. El a venit ca, cel de-al doilea Adam al lumii şi S-a confruntat cu duşmanul exact cum a trebuit să-i ţină piept primul Adam. Bineînţeles ca El nu a fost încercat în acelaşi mod în care au fost încercaţi Adam şi Eva. Isus nu l-a întâlnit pe ispititor într-o grădină minunată, înconjurată de frumuseţe. El S-a confruntat cu Satan într-o pustietate sălbatică. Primul Adam avea acces la toate varietăţile posibile de mâncare, în timp ce Isus era slăbit de cele 40 de zile de post în care nu mâncase.
Primul Adam l-a înfruntat pe ispititor în tăria unui trup desăvârşit, neatins de nicio slăbiciune ereditară. Domnul Isus a luat asupra Sa natura omenească după ce neamul omenesc fusese slăbit de 4000 de ani de păcat. Nu stiu daca putem înţelege vreodată pe deplin natura luptei din pustie. Satana aşteptase această confruntare de ani de zile, chiar de secole.
În cele trei ispite şirete diavolul a combinat toate metodele de expert in psihologie la care se putea gândi mintea sa de maestru. De fapt, Satan a apelat la aceleaşi stări sufleteşti de bază proprii omului, care l-au distrus pe primul Adam: pofta, îndrazneala şi poziţia. Dar, mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, ispititorul nu a putut găsi nici măcar un lucru în Cristos, care să răspundă la momirile sale. Al doilea Adam l-a dezarmat şi înfrânt în totalitate pe diavol, exact în acele domenii care au fost aşa de eficiente împotriva primului Adam. Dumnezeu a rezolvat problema printr-o strategie incredibilă. Fiul Sau, Isus Cristos a trebuit să-i ia locul omului şi să accepte pedeapsa morţii în locul lui. Totuşi, ca să poată muri pentru păcatele omului, Cristos trebuia să ia asupra Sa o natură care era supusă morţii pentru ca Dumnezeirea nu poate muri. Isus a acceptat condiţiile cumplite de a Se naşte în familia condamnată şi pierdută a lui Adam. El a fost ispitit în toate lucrurile la fel ca noi, totuşi El a învins în totalitate fiecare ispită. Isus a rămas total şi complet Dumnezeu, dar a fost tot atât de total şi om.
Isus a trăit o viaţă de perfectă ascultare, iar moartea şi învierea Sa I-au dat autoritatea finală ca să restabilească legatura dintre om si Dumnezeu dupa distrugerea pe care Satan a provocat-o prin victoria asupra lui Adam. Prin Isus, Dumnezeu a restaurant planul Sau initial. Desi in momentul de faţă, Satan deţine o poziţia de stăpânitor temporar al acestei lumi, puterea firii păcătoase este învinsă ori de câte ori cineva se predă pe sine lui Cristos.
Ispita îşi pierde puterea atunci când Isus intră în viaţa omului. Victoria este asigurată printr-o singură decizie, ce poate fi luată chiar acum. Prin cel de al doilea Adam poţi fi eliberat de natura veche şi păcătoasă a primului Adam. El vrea ca tu să îţi schimbi familia. Nu este nici o speranţă ca noi să biruim ispita, decât dacă ieşim din familia biruită a primului Adam. Isus ne oferă fiecăruia dintre noi biruinţa pe care a câştigat-o asupra lui Satana în trup omenesc. Poate că ne-am îndoi de darul Lui, dacă El n-ar fi biruit prin aceeaşi natură umană pe care o posedăm noi. Acum, El vrea să intre în viaţa ta, iar tu să experimentezi aceleaşi biruinţe zi după zi. Satana nu va avea nici o problemă să-i biruiască pe copiii primului Adam. El le-a învins tatăl şi se va descurca şi cu fiii. Pe de altă parte, nu va găsi nici o cale de a-i birui pe aceia, care îşi trag puterea de la al doilea Adam, Isus Cristos.
Să ne ajute Dumnezeu să aplicăm aceste principii spirituale în propria noastră viata si sa putem birui astfel ispita ramanand credinciosi Domnului pana la moarte si primind cununa vietii vesnice.