Cand uitam ca avem un Dumnezeu al dreptatii sa citim cartea profetului Amos

In incercarea noastra de a-i sluji Creatorului nostru in termenii Sai si dupa standardele Sale, astazi o sa cautam intelepciune si cunostinta in cartea prefetului Amos. Este atat de important sa invatam de la poporul Israel, sa vedem victoriile cat mai ales esecurile lor spirituale si sa il cunoastem mai bine pe Dumnezeul nostru din modul in care El a reactionat in fiecare situatie fata de poporul Sau.

Chemarea lui Amos la slujire a avut loc cu aproximativ 25 de ani inainte ca cele 10 triburi de nord ale lui Israel sa cada in sclavia asiriana. Amos ca si ceilalti profeti dinaintea lui a fost chemat la slujire din cauza nevoii poporul lui Dumnezeu de a fi chemati la pocainta. Dupa o perioada de umblare in credinta alaturi de Domnul si poruncile Sale, Israel a ratacit din nou. Au nesocotit Legea lui Dumnezeu, s-au lasat dusi in ratacire de idoli, vindeau pe cel neprihanit pe bani si calcau in picioare drepturile celor saraci, Amos 2:4-8. Aceste lucruri sa nu uitam ca veneau din partea singurului popor caruia Dumnezeu i se descoperise si care primise de-a lungul timpului izbavire si nenumarate binecuvantari din partea Lui. Dumnezeu le aduce aminte cum ii scosese din sclavia Egiptului si cum ii purtase pe brate timp de 40 de ani in pustie pentru a-i duce in tara plina de binecuvantari pe care le-o promisese. Le aduce aminte cum de fiecare data cand ratacisera de la credinta El le-a trimis profeti care sa ii cheme la pocainta pentru a nu fi pedepsiti. Din nou si din nou Dumnezeu a aratat rabdare si dragoste pentru poporul lui, insa cand acesta il respingea in mod repetat, doar incercarea si suferinta ii putea aduce din nou cu inima langa Domnul, Amos 2:10-11.

Astazi datoruta jertfei lui Isus Cristos, suntem poporul lui Dumnezeu si Tatal ne-a dat Cuvantul Sau sa staruim in el pentru a nu rataci de la credinta. Avem prin harul Domnului Isus toate binecuvantarile si promisiunile lui Dumnezeu, dar si noi asemenea lui Israel uitam uneori toate aceste binecuvantari si ne lasam purtati cu gandul si inima departe de invatatura sfanta. Ratacirea asa cum vedem din toata istoria poporului Israel este o probabilitate ca urmare a slabiciunilor noastre, de aceea de fiecare data pocainta este o necesitate, iar apostolul Pavel ne spune cum trebuie sa traim dupa ce ne-am intors pe calea credintei, “Deci fiindcă avem astfel de făgăduinţe, preaiubiţilor, să ne curăţăm de orice întinăciune a cărnii şi a duhului şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frica de Dumnezeu.”,2 Corinteni 7:1; “Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.” Filipeni 2:12.

Israel nu era o natiune ca oricare alta, era cea aleasa prin voia Creatorului sa fie cea prin care Mantuitorul lumii urma sa vina pe acest pamant. Nu fusesera alesi datorita moralitatii lor superioare sau potentialului lor spiritual, ci doar datorita hotararii suverane si a planului divin al lui Dumnezeu. Insa o data cu aceasta alegere a Domnului, pe langa nenumarate privilegii au venit si o serie intreaga de responsabilitati de care Israel de foarte multe ori nu a tinut cont. Ca urmare a pacatelor si imoralitatii lor se crease o prapastie mare intre ei si Dumnezeu, iar Domnul nu mai putea sa umble alaturi de ei,  Amos 3:2-3.

In cap.4:6-11 vedem cum de patru ori Domnul il cheama la pocainta pe Israel prin incercari, iar acestia refuza sa se intoarca de fiecare data. Ca urmare a refuzului lor repetat de a se intoarce la credinta, Israel a primit o veste la care cu siguranta nu se asteptau. Dumnezeu ii spune lui Israel ca trebuie sa se pregateasca de intalnirea cu El, Amos 4:12. Ziua Domnului pe care ei o asteptau crezand ca le va aduce binecuvantare si razbunare impotriva dusmanilor lor, urma sa le aduca judecata lui Dumnezeu impotriva razvratirii si nesupunerii lor, Amos 5:16-20.

Cu toate ca Israelul decazuse din punct de vedere moral, cat si in ceea ce priveste pazirea poruncilor lui Dumnezeu, ei nu abandonasera practicile si indatoririle religioase. Insa inchinarea lor ajunsese sa fie o ofensa si o jignire la adresa Dumnezeului atotputernic, Amos 5:21-23. Dumnezeu foloseste aici cuvinte grele pentru a descrie sentimentele Lui legate de inchinarea pe care Israel i-o aducea: urasc, dispretuiesc, nu pot sa sufar, nu ma pot uita, sau nu pot asculta.

Astazi sunt sute de grupuri religioase si biserici care se inchina in mod diferit lui Dumnezeu si nu pot sa nu ma gandesc la faptul ca Domnul are aceleasi cuvinte de spus cu privire la adresa multora dintre ele asa cum a avut de spus despre inchinarea lui Israel. Nici o inchinare nu este placuta inaintea lui Dumnezeu daca nu este facuta in duh si in adevar, Ioan 4:23-24. Prezenta si lucrarea duhului lui Dumnezeu in viata fiecarui crestin va depune marturie inaintea lui Dumnezeu cu privire la inchinarea pe care i-o aducem Lui.
Cel mai sfant si important moment al inchinarii crestinilor din prima zi a saptamanii este impartasirea cu trupul si sangele Domnului, iar apostolul Pavel da un avertisment clar cu privire la atitudinea si modul in care un crestin trebuie sa ia parte la acel moment,                 1 Corinteni 11:27-30. De aceea nu putem sa venim oricum la intalnirea cu Dumnezeu in ziua inchinarii, ci este absolut necesar sa ne cercetam inainte de a oferi Domnului inchinarea care I se cuvine.

In fata tuturor acestor lucruri pedeapsa lui Dumnezeu era iminenta, iar Amos primeste cateva viziuni de la Dumnezeu cu privire la acest moment. Cu privire la primele doua viziuni, Amos reuseste prin mijlocirea pentru Israel in rugaciune sa-l faca pe Domnul sa nu puna in aplicare planul Sau de pedepsire a poporului, Amos 7:1-6. Dar Amos nu a mai putut face nimic pentru Israel in celelalte viziuni pe care Domnul i le-a dat.
Pe langa incercarile fizice cu care urmau sa se confrunte, o foamete spirituala urma sa loveasca Israelul. Dumnezeu urma sa-si intoarca fata de la ei si sa ii lase prada dusmanilor si ratacirii lor spirituale, Amos 8:11-12.

Cu toate acestea Dumnezeu urma sa isi tina promisiunea pe care o facuse cu privire la aducerea in lume a Mantuitorului lumii din mijlocul poporului Israel. Acest Mantuitor urma sa aduca pacea intre Dumnezeu si oricine credea in El, Amos 9:11-12. Aceleasi cuvinte ale promisiunii Domnului facuta lui Amos cu privire la posibila mantuirea a tuturor celor ce cred in El si se supun voii Sale, este adusa inaintea bisericii si de catre Iacov in Fapte 15:13-18.

Cartea profetului Amos ne invata o serie intreaga de lucruri, iar printre cele mai importante sunt:

Inchinarea care nu vine dintr-o inima curata este o ofensa adusa lui Dumnezeu si de aceea este atat de important modul in care ne infatisam inaintea Domnului in prima zi a saptamanii pentru a ne inchina Lui.

In al doilea rand, ni se aduce la cunostinta ca Dumnezeu cunoaste toate gandurile inimii noastre si stie orice lucru pe care il facem inca dinainte sa il punem in practica.

Cartea lui Amos ne intareste credinta cu privire la faptul ca Dumnezeu este mereu credincios in implinirea promisiunilor Sale.

In ultimul rand invatam ca judecata lui Dumnezeu vine cu siguranta, dar aceasta vine numai dupa chemari repetate la pocainta si dupa aratarea indelungii Sale rabdari fata de oamenii pacatosi.

Fie ca invataturile sfinte ale Domnului sa ne dea intelepciunea de care avem nevoie sa ne supunem cu totul Domnului si sa pazim poruncile Sale, pentru ca in fiecare zi sa fim pregatiti sa ne intalnim cu Creatorul nostru.

Pacea Domnului Isus Cristos sa ne umple inimile la toti!