Ce este craciunul?

Vreau sa vorbim despre sarbatoarea pe care sute de milioane de oameni o tin in aceasta perioada, sarbatoarea de craciun care a fost asociata cu sarbatoarea nasterii Domnului Isus.

Evangheliile lui Luca si Matei ne dau singurele detalii ale venirii Fiul lui Dumnezeu in lumea aceasta. Acum ceva mai bine de 2000 de ani Cristos s-a nascut intr-o iesle, langa o casa de poposire, in Betleem, un orasel neinsemnat din Iudea. Numele Sau, Isus citim in Matei 1:21 ca inseamna “Domnul mantuieste”. Fiul lui Dumnezeu a venit in aceasta lume in saracie si modestie nascut printre animale si paie, pentru a mantui lumea de pacatele lor. Desi povestea nasterii Sale este una mai mult trista, cand o spunem cu prilejul craciunului o infrumusetam si o decoram cu tot felul de traditii. Daca craciunul trebuie sa ne spuna ceva atunci acel ceva este ca D-zeu si-a tinut promisiunea facuta in gradina Edenului acum mai bine de 6000 de ani. El a promis intregii omeniri ca va trimite un Mantuitor care va infrange pe satan si va salva lumea de pacatele ei. Aceea promisiune s-a implinit acum aproximativ 2000 de ani cand Domnul Isus, regele cerurilor, cel care a fost prezent la intreaga creatie a venit in aceasta lume intrupandu-se si luand chip de om. De 4000 de ani a fost nevoie ca Domnul sa isi duca la indeplinire promisiunea, si asta ne spune ca desi lucreaza in timpul Sau, Creatorul nostru este intotdeauna credincios in ceea ce fagaduieste. Niciodata nu vom reusi sa intelegem cu adevarat la tot ceea ce a renuntat Domnul Isus cand a venit pe acest pamant. La toata puterea, maretia, slava, gloria si nemurirea din ceruri ca sa se nasca intr-o iesle, intre animale, in saracie, modestie si simplitate pentru ca tu si cu mine sa cunoastem bogatie cerurilor prin El.

Realitatea este ca Domnul Isus s-a nascut intr-o lume care l-a respins inca dinainte sa se nasca, o lume lipsita de compasiune, astfel incat nimeni nu a putut sa ofere un pat unei femei aflate in durerile nasterii, fiind nevoita sa-si nasca copilul intr-un grajd printre animale. Am reusit insa din cauza traditiilor sa pierdem din vedere ce a insemnat cu adevarat momentul nasterii Domnului. Azi oamenii inteleg prin Craciun ca trebuie sa manance, sa se veseleasca, sa aiba un pom de craciun in casa, sa isi ofere cadouri unii altora, sa puna luminite in ferestre, sa asculte colinde si sa trimita felicitari. Si aceste lucruri nu sunt neaparat rele dar trebuie sa intelegem ca prin toate aceste obiceiuri si tradiţii lumeşti, satan lupta sa-i tina pe oameni departe de cuvantul lui Dumnezeu.

In cele mai multe case din pacate, sarbatoarea nasterii Domnului Isus se face fara ca Domnul sa fie prezent. Povestea cineva cum intr-un restaurant, două doamne “se cinsteau” cu o masă bogată, iar când au fost întrebate cu ce ocazie fac acest lucru, una dintre ele a răspuns: “Aniversăm ziua de naştere a copilului meu!” Pentru că nu era nici un copil în preajmă, curiosul a întrebat: “Dar unde este copilul?” Mama a răspuns: ” Este acasa, l-am lăsat cu bona” Din pacate la fel sărbătoresc si cei mai mulţi oameni de pe pământ ceea ce ei numesc “Naşterea Mântuitorului”: mănâncă, bea, petrec, dar Cel sărbătorit nu este cu ei, nu este in casa lor si nu este in inima lor.

Data

Biserica Romano-catolică n-a început să sărbătorească ziua de 25 decembrie decât în ultima parte a secolului patru. Până atunci, această sărbătoare se tinuse si in alte perioade ale anului: în mai, în aprilie şi, cel mai frecvent, în ianuarie. Cum s-a ajuns totuşi la această dată de 25 decembrie?
Sărbătorile de iarnă erau foarte populare în antichitate. “In vremurile străvechi ale civilizaţiei egiptene antice perioada solstiţiului de iarnă a fost totdeauna o perioadă de bucurie şi sărbătoare. Aceasta data de sarbatorire a nasterii Domnului se datoreaza copierii tradiţiilor păgâne.” Pentru că acest anotimp era atât de iubit, biserica oficială (de stat) l-a adoptat ca timp al naşterii lui Cristos. “. Mai multi astrologi dupa analizarea textelor biblice si transpunerea astrelor pe computer au ajuns la concluzia ca luna in care Domnul Isus s-a nascut nu ar fi decembrie, ci iunie. Oricum ar fi, Evanghelia nu dă nici un detaliu despre data naşterii lui Isus si nici vreun exemplu despre cum crestinii sarbatoreau acest eveniment. Singura sarbatoare pe care o regasim in biserica primului secol este amintirea mortii Domnului, atunci cand crestinii frang painea si bea din rodul vitei de vie luand parte la ceea ce se numeste Cina Domnului. Cu toate acestea m-as bucura atat de mult ca aceasta sarbatoare sa fie cu adevarat despre cel pe care il sarbatorim. Sa il cinstim si sa il laudam pe cel ce a renuntat la tot si s-a facut sarac pentru ca prin saracia Lui noi sa ne imbogatim. Sunt fericit ca poate macar in aceste zile numele Mantuitorului este pe buzele si in gandurile oamenilor asa cum nu este din pacate in majoritatea timpului din an. Apostolul Pavel spune in Filipeni 1:18, ca pentru el tot ce conteaza este ca numele lui Isus Cristos sa fie propovaduit indiferent de motivul pentru care oamenii fac asta. In aceste zile numele lui Isus Cristos este propovaduit si eu ma bucur, chiar daca timpul in care se face asta poate nu are vreo legatura cu adevaratul moment al nasterii Lui.

BRADUL

Obiceiul împodobirii bradului de Crăciun îsi trage originile de la popoarele Germanice. Tradiţia s-a răspândit în restul Europei şi apoi în toata lumea după primul război mondial. Sincer si mie imi place sa am un brad impodobit in casa si mi-a placut inca de cand eram copil. Dar bradul împodobit in casa nu are nici o legatura cu naşterea lui Cristos si nu avem nicaieri in biblie un astfel de exemplu. Atunci de ce o facem?
Probabil că multora dintre noi le place sa faca asta pentru ca aduce ceva nou in casa, o schimbare placuta odata cu venirea iernii si atata timp cat este considerat doar un ornament pentru casa, asa cum sunt multe altele de la ghivece de flori pana la bibelouri, fara sa i se dea vreo insemnatate religioasa nu vad o problema in a face acest lucru. As vrea sa citim cateva scripturi din cuvantul Domnului care sa ne ajute in a intelege mai bine,           1 Tesaloniceni 5:21, “cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun” si Luca 12:57, “Şi pentru ce nu judecaţi şi voi singuri ce este drept?”. Fiecare om este liber sa judece singur cand este vorba de astfel de lucruri si sa aleaga pentru el ceea ce doreste sa faca, fara a impune celorlalti voita sa. Pana la urma ceea ce este important este ca Domnul sa fie in casa si in inima noastra.

OBICEIURILE CULINARE

Am auzit pe cineva spunând: Pentru mine Crăciunul nu-i Crăciun fără porc. Si as vrea sa adaug aici faptul ca nu cred ca exista popor mai innebunit de dorinta de a manca si de a bea cu ocazia sarbatorilor ca poporul roman. Este o adevarata nebunie tot ceea ce se intampla in aceasta perioada. Normal ar fi ca pe primul plan să fie Cel sărbătorit în aceste zile nu mâncarea sau bautura! Cum ne-am simti noi sa vedem că pentru cel pe care l-am invitat la ziua noastra de naştere este mai important ce ii dai sa manance si sa bea, decat persoana noastra! Pentru masa de Crăciun se munceste din greu zile la rând de dimineaţa devreme până noaptea târziu. De la sarmale, fripturi, salate si racituri pana la prajituri si cozonaci, dar din majoritatea caselor lipseşte mulţumirea faţă de Dumnezeu pentru venirea lui Isus Cristos in aceasta lume si pentru toate binecuvantarile Sale. Atat de multi oamenii traiesc si slujesc astazi pantecului lor, nu Mantuitorului lor. Ce are in comun oare fastul acesta culinar cu care oamenii sarbatoresc nasterea Domnului cu ieslea si modestia in care a venit Domnul pe acest pamant?

CADOURILE

Nu-i nimic rău, desigur, în a oferi sau a primi cadouri. Si mie imi place atat sa ofer cat si sa primesc cadouri. Chiar Domnul ne spune să daruim: saracilor 2 Corinteni 9:9;  copiilor – Matei 7:11; daruri pentru fraţi nevoiaşi Romani 15:26-28 si pentru lucrarea Domnului,        1 Corinteni 16:1-2, 2 Corinteni 9:1-2. Dărnicia ca trăsătură si ca mod de viaţă este chiar ceruta şi apreciată de Dumnezeu, dar de ce este nevoie sa astepti sa vina sarbatorile pana sa pui in practica darnicia?

Ceea ce oamenii ar trebui sa isi aminteasca de craciun este ca Isus, Fiul lui Dumnezeu a renuntat la Slava cerurilor pentru a se naste intr-un grajd, la hainele de imparat pentru trentele cu care a umblat, la bogatia locuintei Sau pentru a fi fara casa si fara macar un pat in care sa-si odihneasca trupul, iar treizeci si trei de ani mai traziu sa atarne pe o cruce cu sangele-i curgand siroaie din ranile provocate de cei pentru care a venit si murind singur si parasite de Tatal Sau pentru pacatelor omenirii.

Inca de la nasterea Sa, Domnul Isus a produs teama in inima imparatului, din copilarie i-a uimit pe invatatorii legii cu intelepciunea Lui, la maturitate a umblat pe ape si a redus furtuna la tacere, desi nu a practicat medicina a vindecat mai multi oameni decat toti doctorii, desi nu a scris niciodata vreun cantec, viata lui a inspirat scrierea mai multor cantece decat a tuturor compozitorilor la un loc si desi nu a comandat niciodata o armata, a primit dragostea si supunerea mai multor oameni decat orice rege sau general.

Numele multora cu timpul au fost uitate, dar numele Lui este tot mai inaltat pe zi ce trece, satana nu l-a putut invinge, iar mormantul nu l-a putut tine. Ce minunat ar fi daca mai multi oameni ar fi manati zilnic in viata lor de acest asa numit spirit al craciunului si si-ar dori sa aiba aceasi atitudine, gand si dragoste ca pruncul care s-a nascut in ieslea din Betleem

Rugaciunea mea este ca Dumnezeu sa ne lumineze pe fiecare si sa ne deschida inimile si mintile sa intelegem ca tot ceea ce a avut legatura cu nasterea si viata Domnului Isus s-a rezumat la simplitate si modestie, nu la fast, risipa sau imbuibare si sa aratam acestei lumi aceeasi simplitate si modestie prin tot ceea ce ne caracterizeaza.

Harul si pacea Domnului Isus Cristos sa fie cu noi toti!

This entry was posted in Predici. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

code