Cand ajung sa ma indoiesc de Dumnezeu sa citesc despre Habacuc

In ultimele doua duminici am vorbit despre doi dintre proorocii Domnului ai Vechiului Testament, Ieremia si Ilie, iar astazi o sa citim din sfanta scriptura despre viata si lucrarea unui alt prooroc pe nume Habacuc. Vorbim despre acesti oameni pentru ca de multe ori viata si lucrarea lor seamana atat de mult cu a noastra. Studiem despre ei pentru a gasi incurajare, putere si mangaiere in momentele de lupta spirituala pe care o purtam zilnic in slujirea care ne straduim sa o aducem Stapanului nostru.

Un lucru care ma surprinde citind chiar primele versete ale cartii lui Habacuc este cum Dumnezeu ingaduie unui slujitor al Sau sa isi verse frustrarea asupra Sa si chiar sa ii aduca acuze. Sa ascultam cuvintele proorocului Habacuc din 1:2-3 “Pana cand Doamne voi striga dupa ajutor si Tu nu vei asculta? Pana cand voi striga catre Tine “Violenta”! Si Tu nu vei izbavi? De ce ma faci sa privesc nedreptatea? De ce trebuie sa ma uit la necaz? Distrugerea si violenta sunt inaintea mea; peste tot sunt dezbinari si se starnesc certuri”

Proorocul isi exprima frustrarea fata de Dumnezeu pentru trei lucruri:

1. Tacerea lui Dumnezeu.

Strig catre Tine Doamne, te chem in ajutor din nou si din nou si tu taci si nu imi raspunzi. Acelasi sentiment de frustrare cu privire la tacerea Domnului l-a incercat si pe David care striga catre Tatal sau Ceresc, in Psalmul 13:1-2:“Pana cand, Doamne, ma vei uita pentru totdeauna? Pana cand Iti vei ascunde fata de la mine? Pana cand sa ma framant in sufletul meu si sa gasesc zi de zi in inima mea intristare? Pana cand sa ma biruie dusmanul meu?”.

De cate ori nu ni s-a intamplat si noua sa strigam catre Domnul zi dupa zi sa ne dea izbanda in lupta cu ispita, in vindecarea trupului nostru sau al unei persoane dragi noua, in intoarcerea la credinta a unui suflet, in lucrare, ca biserica Sa sa creasca si am vazut cum Dumnezeu a tacut si nu ne-a dat nici un raspuns. Aceste lucruri aduc frustrare, aduc dezamagire si neliniste mai ales cand stim ca ne straduim sa traim dupa voia Lui, sa pazim poruncile Sale si sa Ii slujim Lui.

2.  Lipsa de reactie a lui Dumnezeu.

Habacuc striga si se plange Domnului “de ce nu dai izbanda?” De ce nu faci ceva Doamne, de ce esti lipsit de reactie in fata nedreptatii? Aceeasi frustrare a avut-o si Ieremia care spune in 14:8 “…de ce esti ca un strain in tara si ca un trecator care se opreste pentru o noapte?” Ieremia simte ca Dumnezeu nu sta mai mult in aceasta lume ca sa-i rezolve toate problemele? Pentru Ieremia cat si pentru noi toti, Dumnezeu nu se aseamana deloc cu eroii din filmele de azi care de fiecare data salveaza situatia. Ne-am dori ca Dumnezeu sa fie asemenea lui Superman care auzea cel mai slab strigat de ajutor si zbura mai rapid ca un glont pentru a salva o pisica dintr-un copac, un barbat dintr-o cladire in flacari sau pentru a prinde un hot de banca. Asa ni-l dorim si noi pe Dumnezeu, sa reactioneze imediat la strgatul nostru de ajutor si sa ne rezolve orice problema. Lipsa lui de reactie in a raspunde imediat la rugaciunile noastre ne aduce de atatea ori frustrare si dezamagire.

3. Indiferenta lui Dumnezeu.

Cand vedem ca Dumnezeu tace si nu are reactie fata de tot ce se intampla in viata noastra, mai este doar un singur pas pana sa ajungem sa spunem ca Dumnezeu este indiferent in ceea ce priveste nevoile si suferintele noastre. “De ce tolerezi nedreptatea Doamne?”, il intreaba profetul? El continua in 1:13 si spune “…de ce te uiti la cei misei si taci cand cel rau il inghite pe cel mai drept decat el?” De cate ori nu am crezut si noi ca Dumnezeu este indiferent si nepasator in fata incercarilor noastre? De cate ori nu ne-am varsat si noi frustrare cand am vazut cum oameni drepti si corecti sufera, iar cei lacomi si nedrepti castiga. Cati nu si-au pierdut credinta din cauza acestor lucruri, pentru ca nu l-au cunoscut cu adevarat pe Dumneeu si nu au inteles lucrarile Sale.

Din fericire cartea lui Habacuc nu ne lasa fara raspuns de la Domnul. El ii raspunde lui Habacuc in 1:5-11 si ii spune ca se inseala: Dumnezeu nu este tacut, nu este lipsit de reactie si nici indiferent. El lucra in acele momente ca babilonieni sa vina si sa pedepseasca pe toti acei oameni despre care Habacuc se plangea ca isi intorsesera fata de la Domnul.

Sunt momente in care pare ca Dumnezeu nu face nimic, asa cum Habacuc si multi altii au crezut, asa cum si noi credem uneori, dar Dumnezeu face lucrari extraordinare de fiecare data:

–          Binecuvantarea cu un copil al unor oameni inaintati in varsta precum Avraam si Sara si astfel Dumnezeu a ridicat un popor de oameni ai Sai, cand parea ca nu face nimic;

–          Ridicarea lui Moise pentru a scoate poporul din sclavia egipteana, cand parea ca uitase de ei;

–          Alegerea lui Estera ca regina, pentru ca poporul evreu sa nu fie distrus, cand totul parea sa se indrepte spre acest deznodamant;

–          Trimiterea singurului Sau Fiu pe acest pamant ca sa mantuiasca o lume care era condamnata;

–          Alegerea unor slujitori dedicati care sa duca evanghelia Sa pana la marginile pamantului, pana in casele noastre.

–          Trimiterea Duhului Sau Sfant ca sa locuiasca in copiii Sai si care sa lucreze in ei, rabdare, bucurie, dragoste, nadejde si pace.

Dar de ce ii ia totusi Domnului atat de mult timp pana sa reactioneze si sa raspunda la rugaciunile noastre?  De ce nu lucreaza El in ritmul si timpul noastru? Sa nu uitam niciodata ca scopul principal al Domnul este ca inainte de judecata sa vina cat mai multi la pocainta. Chiar apostolul Pavel ne spune asta in Romani 2:4 “Sau dispretuiesti bogatiile bunatatii, ingaduintei si indelungii lui rabdari si nu-ti dai seama ca bunatatea lui Dumnezeu te cheama la pocainta?” dupa care vorbeste in vs.5-8 despre judecata inevitabila care va veni peste toti oamenii, “Dar din cauza incapatanarii tale si a inimii tale care nu vrea sa se pocaiasca, iti aduni o comoara de manie in ziua maniei si a aratarii dreptei judecati a lui Dumnezeu, care va rasplati fiecaruia dupa faptele lui: celor ce prin perseverenta in fapte bune, urmaresc glorie, onoare si nemurire, le va da viata vesnica; dar celor ce, din ambitie egoista, resping adevarul si asculta de nedreotate, le va da urgie si manie.”

Habacuc a ajuns sa creada cu tarie intr-un lucru, pe care daca nu vom ajunge sa il simtim si noi cu toata inima noastra, riscam sa ajungem sa credem ca Dumnezeu este exact asa cum a crezut si Habacuc la inceput ca este.

Habacuc spune in 2:4 “…cel drept va trai prin credinta lui.” El intelege si spune in vs.3 “Caci este o vedenie care inca asteapta vremea implinirii! Ea marturiseste despre sfarsit si nu va minti! Daca ti se pare ca intarzie, asteapt-o, caci va veni cu siguranta si nu va intarzia.” El ajunge sa realizeze ca pedeapsa lui Dumnezeu este imineta si ca aceasta va veni si desi priveste catre acest moment cu teama, proorocul a facut din Dumnezeu stanca si refugiul sau, avand ca motto in viata “cel drept va trai prin credinta”. El spune la sfarsitul cartii sale in 3:16-19 ca in fata invaziei straine si a suferintei ce urma sa vina, el se increde in faptul ca are un Dumnezeu sfant si drept ale carui cai sunt perfecte,  “Domnul Stapanul este taria mea.”

Dumnezeu ne raspunde la fel si noua astazi si ne spune “traieste prin credinta”, ai incredere in promisiunile Mele pentru ca Eu nu pot fi decat drept si credincios in toata caile Mele. In momentele in care viata este dificila, ispita ne apasa, incercarile par sa nu se mai termine, trebuie sa traim asemenea lui Habacuc, avand credinta deplina in Domnul.

Povestea vietii si lucrarii lui Habacuc ne invata ca motivul pentru care, pare ca Dumnezeu tace, este lipsit de reactie sau indiferent la nedreptatile de pe acest pamant este tocmai dragostea Sa nespus de mare pentru oameni si dorinta Lui ca acestia sa vina la pocainta. Ne mai invata ca Dumnezeu nu lucreaza dupa timpul si programul nostru. Dumnezeu lucreaza dupa timpul Lui si desi uneori pentru noi nu pare astfel, Dumnezeu este mereu in control, iar la momentul potrivit, El va aduce judecata pentru a face dreptate.

Domnul sa lucreze in noi cu putere prin Duhul Sau cel Sfant, astfel incat in orice imprejurare ne-am afla sa privim  mereu la stanca mantuirii noastre Isus Cristos si sa nu ne pierdem niciodata increderea in promisiunile Domnului.

Harul si pacea lui Cristos sa ne umple inimile la toti!

 

This entry was posted in Predici. Bookmark the permalink.

4 Responses to Cand ajung sa ma indoiesc de Dumnezeu sa citesc despre Habacuc

  1. Diane says:

    It was excited to come across your site a short while ago. I arrived here today hoping to learn interesting things. I was not upset. Your well thought out ideas with new strategies on this subject matter were enlightening and a great help to me. Thank you for making time to create these things and for sharing your mind.
    Acne medication

    • Claudiu Murtaza says:

      I appreciate your comment very much and I thank God because He gave you the opportunity to visit our website. God bless you!

  2. An impressive share, I just given this onto a colleague who was doing a little analysis on this. And he in fact bought me breakfast because I found it for him.. smile. So let me reword that: Thnx for the treat! But yeah Thnkx for spending the time to discuss this, I feel strongly about it and love reading more on this topic. If possible, as you become expertise, would you mind updating your blog with more details? It is highly helpful for me. Big thumb up for this blog post!

    • Claudiu Murtaza says:

      I am thankful to God that you are interested in His word and that you find our website helpful. Be blessed!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

code