Luca 12:13-21
Aceasta pilda dezbate subiectul posesiunilor materiale, a bogatiilor si a comfortului personal facand abstractie de nevoile celor din jur, care poate sufera foamea, frigul sau boala. Domnul Isus a vorbit pe baza acestui subiect in repetate randuri si spune in Matei 6:19-24 “Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.
Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină; dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Aşa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta! Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul şi va nesocoti pe celălalt; nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona. “ Multa lume nu intelege ca banii pot fi un idol pe care sa il slujeasca si pentru care sa traiasca toata viata, un idol care le va aduce o viata goala, lipsita de sens si de prezenta lui D-zeu.
In pasajul din Luca 12, Domnul Isus le vorbea ucenicilor despre adevaruri profunde si despre lucrarea viitoare a Duhului Sfant, cand este intrerupt de catre un barbat care ii cere ceva ce nu avea nici o legatura cu ceea ce Domnul invata in acel moment. Acest lucru arata ca barbatul respectiv nu avea nici un interes pentru lucrurile spirituale si comorile ceresti ci era ingrijorat doar de bunurile acestei vieti. La fel se intampla uneori si astazi ca oamenii sa vina la biserica sa asculte predicile dar interesul lor sa fie altul decat cel spiritual. Legea iudaica era foarte clara in ceea ce priveste modul in care trebuia sa se imparta mostenirea: primul nascut primea doua treimi iar ceilalti frati imparteau restul averii, Deuteronomi 21:15-17. Legea era foarte clara si stricta iar orice discutie pe aceasta tema era nefondata. Cel mai probabil barbatul care i s-a adresat Domnului era fratele mai mic care desi stia legea si stia ce drepturi avea, din cauza lacomiei a crezut ca poate primi ajutorul Domnului Isus pentru a lua jumatate din mostenire.
In acest moment Domnul da un avertisment dur cu privire la lacomie si spune “Fiti atenti şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.” Acelasi avertisment il da si apostolul Pavel in1 Timotei 6:7-10 cand spune “Căci noi n-am adus nimic în lume, şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns. Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd şi pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri. “
Pentru a ilustra si mai bine cuvintele Sale, Domnul Isus le spune povestea unui om bogat care a avut o recolta atat de bogata incat granele nu ii mai incapeau in hambarele pe care le avea. Asa ca a decis sa darame hambarele pe care le avea si sa contruiasca altele mult mai mari care sa depoziteze recolta lui bogata. Apoi vazand hambarele pline de grane isi spune “„Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi înveseleşte-te!” fara sa stie ca D-zeu avea sa ii ceara sufletul chiar in noaptea aceea, “Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?”
Lacomia reprezinta un pacat cu consecinte foarte grave atat in viata individuala cat si in biserica. Acest pacat poate distruge un om si la fel poate distruge partasia unei biserici. Acela care se gandeste la bunurile acestei vieti nu va mai avea timp sau energie sa se gandeasca la slujirea lui D-zeu care sa ii aduca bogatiile cerului. Avem de-a face in aceasta pilda cu un om bogat, de succes in ochii oamenilor, dar caruia D-zeu ii spune ca este un nebun. Haideti sa vedem se este de fapt in neregula cu acest om?
1. A uitat de ceilalti oameni. Ceea ce reiese de pe intreg cuprinsul acestei povestiri este faptul ca omul acesta isi concentreaza atentia doar asupra sa, este vorba doar despre el si despre ce are el nevoie, fara a arata vreun interes pentru ceilalti. Nu s-a gandit nici o secunda la cei care muncisera pentru el si la posibilitatea ca surplusul sa il dea acestora si familiilor lor, la vecinul care poate se ingrijora ca nu avea ce sa puna pe masa copiilor sai. Daca in hambarele lui nu mai era loc cu siguranta era loc in hambarele celor in foamete, ale vaduvelor sau ale orfanilor. Bogatul nu a luat nici o secunda in consideratie aceste lucruri pentru ca in lumea in care el traia, doar el era important.
2. A uitat ca omul reprezinta mai mult decat bogatiile pe care le detine. Viata bogatului consta doar in bunuri materiale si de aceea a facut greseala tragica de a uita diferenta dintre “ceea ce omul are si ceea ce omul este”. Domnul spune in Marcu 10:23 “cat de greu va fi pentru cei bogati sa intre in Imparatia lui D-zeu”. Omul care isi pune toata increderea in bogatiile acestei lumi nu va cunoaste bogatiile extraordinare ale lui D-zeu care aduc pace, bucurie si mantuire. Cand D-zeu face inventarul vietii unui om nu se ia dupa averea sa ci dupa lucrarile bune pe care le-a facut in numele Sau.
3. A uitat care este adevarata sursa a fericirii. De vreme ce bogatul avea o conceptie gresita asupra vietii era normal ca el sa aiba o conceptie gresita si asupra fericirii. El credea ca fericirea este reprezentata de mancare, bautura si odihna. A mai fost un barbat care a crezut la fel la un moment dat in viata lui si care a ajuns mai apoi sa scrie o carte in care vorbeste despre cat de mult s-a inselat in aceasta privinta. Numele acestui barbat este Solomon si as vrea sa citim cuvintele sale din cartea Eclesiastul 2:3-11. A ajuns dupa mult timp sa realizeze ca fericirea nu este in bunuri materiale, ca banii pot cumpara multe lucruri dar nu pot cumpara fericirea si o constiinta curata inaintea lui D-zeu.
4. A uitat de D-zeu. Cea mai mare greseala a bogatului in momentul in care si-a facut toate planurile a fost sa il excluda pe D-zeu. Nu este nimic in neregula cu hotararea lui de a darama vechile hambare si de a construi altele mai mari. Orice bun fermier trebuie sa isi faca planuri pentru recolta sa, dar greseala apare cand in toate planurile sale nu apare si cererea binecuvantarii lui D-zeu. Problema lui care de multe ori este si problema noastra astazi a fost sa uite de D-zeu atunci cand isi fac planuri pentru viitor. Acelasi lucru il spune si Iacov in cap.4:13-15 “Ascultaţi, acum, voi care ziceţi: „Astăzi sau mâine ne vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie şi vom câştiga şi nu ştiţi ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viaţa voastră? Nu sunteţi decât un abur, care se arată puţintel, şi apoi piere. Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceţi: „Dacă va vrea Domnul, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru.” Oricare ar fi planurile noastre pentru viitor sa nu uitam ca cea mai mare influenta cu privire la implinirea lor o are D-zeu. Daca il lasam in afara planurilor noastre cu siguranta ca ele se vor narui.
5. A uitat de moarte. Bogatul credea ca va avea o viata foarte lunga asa ca si-a facut planul pe multi ani fara sa stie ca mai avea doar o zi de trait. Adesea si noi facem aceeasi greseala crezand ca mai avem mult timp inainte sa schimbam sau sa indreptam ceva ce trebuie sa indreptam. Adesea lasam de pe o zi pe alta responsabilitatile pe care le avem, sau lasam pe maine sa ii dovedim dragostea noastra celui care ne este alaturi si de atatea ori realizam ce am avut langa noi doar dupa ce ii pierdem. Un proverb arabesc spune ca “moartea este precum o camila neagra care ingenuncheaza la poarta fiecaruia”, iar biblia spune in Psalmul 90:9-12 “Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet. Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere, căci trece iute, şi noi zburăm. Dar cine ia seama la tăria mâniei Tale şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine? Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!”
In apogeul bogatiei si implinirii materiale D-zeu a venit si i-a cerut bogatului sufletul. Ce a luat cu el? Nimic din tot ceea ce stransese. Ce prostie sa iti petreci intreaga viata strangand lucruri pe care mai apoi sa le lasi in urma neglijand adevaratele comori si valori ale vietii pe care le putea lua cu el. Desi a avut totul pe pamant acest om s-a infatisat inaintea lui D-zeu ca un cersetor “Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.”
Domnul sa ne dea intelepciunea de care avem nevoie pentru a putea lucra in fiecare zi pentru comorile vesnice care ne vor duce bogati spiritual inaintea lui D-zeu.