“…oamenilor le este randuit sa moara o singura data, iar dupa aceea vine judecata,” (Evrei 9:27).
De ce nu permite Dumnezeu reincarnarea?
Reincarnearea este teoria conform careia daca o persoana are suficiente vieti, progresand si devenind mai buna astfel ca in final sa i se permita sa intre in nirvana. Multi oameni cred ca sunt deja suficient de buni pentru a ajunge in cer. Reincarnarea contine o idee asemanatoare dar pune accentul pe faptul ca in fiecare viata pe care o traiesti trebuie sa devii din ce in ce mai bun pentru a ajunge aproape de perfectiune.
Aceasta teorie insa nu ia in calcul natura pacatoasa a oamenilor. Biblia ne spune ca toti oamenii au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu (Romani 3:23), ca toti s-au indepartat de Dumnezeu si si-au urmat propriul drum: “Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare isi vedea de drumul lui, dar Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor.” (Isaia 53:6), ca nu este nici o singura persoana care sa faca doar binele: “Dar toti s-au ratacit, toti s-au stricat; nu este niciunul care sa faca binele, niciunul macar.” (Psalmul 53:3) si ca nu este nimeni care sa nu pacatuiasca: “Fiindca pe pamant nu este niciun om fara prihana, care sa faca binele fara sa pacatuiasca.” (Eclesiastul 7:20).
Prin urmare, indiferent de cate ori ai reveni pe pamant in alte trupuri si in diferite circumstante, tot nu ai fi suficient de bun si fara pacat astfel incat sa iti castigi dreptul de a ajunge intr-un final in paradis. Din moment ce toti oamenii sunt pacatosi si s-au indepartat de Dumnezeu, toti au nevoie de iertare si mantuire. Dumnezeu ne cere sa ne intoarcem la El si sa primim iertare. Si avem o singura viata pentru a face acest lucru.
Unul dintre elementele credintei crestine este invatatura despre viata de dupa moarte, judecata de apoi, invierea mortilor, existenta raiului si a iadului.
Biblia neaga ideea reincarnarii dar ne vorbeste despre invierea tuturor mortilor la ziua judecatii.
“Nu va mirati de lucrul acesta; pentru ca vine ceasul cand toti cei din morminte vor auzi glasul Lui si vor iesi afara din ele. Cei ce au facut binele vor invia pentru viata; iar cei ce au facut raul vor invia pentru judecata.” (Ioan 5:28-29).
„Dar, dupa cele trei zile si jumatate, duhul de viata de la Dumnezeu a intrat in ei si s-au ridicat in picioare, si o mare frica a apucat pe cei ce i-au vazut. Si au auzit din cer un glas tare, care le zicea: “Suiti-va aici!” Si s-au suit intr-un nor spre cer; iar vrajmasii lor i-au vazut. In clipa aceea s-a facut un mare cutremur de pamant si s-a prabusit a zecea parte din cetate. Sapte mii de oameni au fost ucisi in cutremurul acesta de pamant. Si cei ramasi s-au ingrozit si au dat slava Dumnezeului cerului. A doua nenorocire a trecut. Iata ca a treia nenorocire vine curand. Ingerul al saptelea a sunat din trambita. Si in cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: “Imparatia lumii a trecut in mainile Domnului nostru si ale Cristosului Sau. Si El va imparati in vecii vecilor.” (Apocalipsa 20:11-15).
Este clar faptul ca multi dintre cei care se afla pe aceasta cale ratacita nu constientizeaza faptul ca au o credinta diferita fata de cea pe care a propovaduit-o Cristos. Intr-adevar, daca omul ar putea avea de ales intre un Dumnezeu care in final ii mantuieste pe toti oamenii si le da numeroase sanse si vieti pentru a-si castiga mantuirea si un Dumnezeu care primeste in cer doar o mica parte din oameni iar pe ceilalti ii trimite in iad, l-ar alege pe primul. Insa ce dragoste mai mare poate demonstra Dumnezeu decat sa isi jertfeasca Fiul pentru a mantui pacatosii? Dumnezeu i-a creat pe oameni astfel incat toti sa ajunga in rai dar omul a ales sa pacatuiasca Dumnezeu ne da libertatea de a alege si de a plati consecintele pacatului. El ne ofera posibilitatea de a ne petrece eternitatea in prezenta Lui sau de a ne indeparta de el si de a ne petrece scurta viata pe acest pamant in propriile noastre placeri. Dar este o singura viata, o singura sansa de mantuire. Cand intervine moartea nu mai este cale de intoarcere si sufletul este pierdut pe veci daca in timpul vietii nu a ales sa il urmeze pe Cristos.
Dumnezeu, Cel care cunoaste toate tainele vietii omenesti, nu a vrut ca omul sa ii fie rob. El nu a creat omul pentru ca avea nevoie de slujitori ci din dragoste, ca sa se poata bucura in vesnicie de comuniunea cu El.
Daca sufletul nu vrea sa se deschida fata de Dumnezeu, el trebuie sa isi asume consecintele acestei alegeri. Dumnezeu nu mantuieste pe nimeni cu forta. Dar in acelasi timp El doreste ca toti oamenii sa fie salvati, pentru acest motiv l-a trimis pe Cristos, Fiul Sau, sa moara pe cruce pentru pacatele noastre, demonstrand infinitatea dragostei divine pentru omenire. Este randul oamenilor sa raspunda acestei iubiri nemarginite. Si in functie de acest raspuns ii asteapta fericirea sau osanda vesnica.
“Intrati pe poarta cea stramta. Caci larga este poarta, lata este calea care duce la pierzare, si multi sunt cei ce intra pe ea. Dar stramta este poarta, ingusta este calea care duce la viata, si putini sunt cei ce o afla.” (Matei 7:13, 14)